ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4684/2007

Sentința nu cuprinde motivele pe care s-a sprijinit soluția de respingerea contestației recurentei (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), având în vedere aspectele pe care instanța însăși le-a stabilit a fi verificate: corectitudinea calculelor accesoriilor de către D.G.F.P și îndreptățirea acesteia de a efectua imputația plății în modalitatea în care a făcut-o, raportate la probele din dosar.

Expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit: că recurenta a înscris corect codul plății pe ordinele de plată și a achitat debite curente generate după deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995; că, potrivit fișei sintetice toate de la A.F.P. Vâlcea Trezoreria D.G.F.P. Vâlcea a scăzut în mod greșit debite dinaintea deschiderii procedurii de insolvență a societății recurente; că societatea a respectat dispozițiile Ordinului M.F.P. nr. 1870/2004 privind completarea numărului de evidență a plății.

Prin înscrisurile depuse, societatea contestatoare a dovedit înscrierea numărului de evidență a plății cuprinzând 23 de caractere, înscriere corectă, confirmată de expertiza contabilă și recunoscută parțial de către pârâtă în obiecțiunile la raport din 28 mai 2007.

Instanța de fond a constatat că ordinele de plată au fost completate cu încălcarea instrucțiunilor, dar nu a arătat ce anume nu s-a respectat.

Instanța s-a pronunțat asupra unor probleme care nu s-au cerut, reținând că reclamanta nu ar fi dovedit că și-a achitat obligațiile bugetare la zi, deși contestația nu se referea la acest aspect. Recursul nu se fondează. 1. Hotărârea atacată este motivată atât în fapt, cât și în drept, cu trimitere atât la actele normative în materie fiscală incidente în cauză, cât și la probele administrate la cererea reclamantei, argumentând respingerea lor. Ca urmare, nu pot fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. care să ducă la modificarea sentinței în sensul admiterii contestației. 2. Concluzia expertului privind corectitudinea înscrierii numărului de evidență a plății în ordinele de plată emise de recurentă este eronată. Dintre cele 64 de ordine de plată depuse în cauză, 8 nu conțin deloc numărul de evidență a plății conform pct. 3 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul M.F.P. nr. 1870/2004, 39 nu conțin data scadenței (cele 6 caractere pentru „zi, lună, an”) și doar 17 ordine de plată sunt corect completate. În aceste condiții, autoritatea fiscală a aplicat în mod corect dispozițiile art. 111 alin. (2) C. proc. fisc., iar instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză ca dovadă invocată de contestatoare în susținerea acțiunii. 3. Înscrisurile pe care le invocă recurenta pentru a dovedi îndeplinirea obligației prevăzute de Instrucțiunile aprobate Ordinul M.F.P. nr. 1870/2004, sunt chiar cele 64 de ordine de plată al căror conținut a fost arătat mai sus. Așa fiind, ele nu pot face proba respectării numărului de evidență a plății decât parțial: cele 17 ordine de plată corect completate. Pe de altă parte, ele nu au făcut obiectul stingerii creanțelor bugetare de către organul fiscal. Astfel, nu se poate reține că autoritatea fiscală și-ar fi exercitat puterea cu depășirea limitelor competenței sale, deoarece Ordinele de plată nr. 400/2005, 387/2005, 451/2005, 105/2005 și 308/2005 nu fac parte dintre cele 17 corect completate. În ceea ce privește recunoașterea parțială a pârâtei prin obiecțiunile la raportul de expertiză depuse la 28 mai 2007 (fila 187 dosar fond), Curtea de față constată: D.G.F.P. Vâlcea a enumerat, cu titlu de „exemplu”, pentru sursa „impozit pe veniturile din salarii”, șapte ordine de plată. Dintre acestea, primele trei nr. 105, 308 și 387 au fost greșit completate de către contribuabil și au făcut obiectul stingerii creanței de către organul fiscal prin aplicarea art. 111 alin. (2), C. proc. fisc., conform întâmpinării acestuia (fila 49 fond). Următoarele trei ordine de plată sunt date pentru a exemplifica acte completate de contribuabil cu numărul de evidență a plății, pârâta arătând ce obligație „a stins” fiecare, dar fără a arăta dacă stingerea s-a realizat pe baza opțiunii și declarației reclamantei, conform art. 111 alin. (1) C. proc. fisc. ori pe baza intervenției organului fiscal sub incidența art. 111 alin. (2) C. proc. fisc. Numai că, o comparare a numerelor de evidență a plății redate de D.G.F.P. Vâlcea pentru aceste trei ordine de plată cu copiile acestor ordine aflate la filele 63 (verso ordinele 449 și 546) și 63 (retro Ordinul nr. 551) evidențiază faptul că pârâta a indicat diferit numerele de evidență ca fiind corect completate, dar inexistente, pentru ordine care nu au aceste numere corect completate (lipsa datei scadente). În fine, în ceea ce privește Ordinul de plată nr. 677/2005, numărul său de evidență redat de pârâtă corespunde copiei sale de la fila 63 (retro jos), dar este un număr incorect completat de către contribuabil. În plus, pârâta nu arată explicit dacă stingerea obligației din acest ordin s-a făcut de către autoritatea fiscală, pe temeiul art. 111 alin. (2) C. proc. fisc., sau conform datelor înscrise de către contribuabil. Ca urmare, „exemplificările” incomplete și confuze ale pârâtei nu pot avea valoarea juridică a unei recunoașteri a pretențiilor reclamantei, iar instanța de fond nu le putea lua în considerare, câtă vreme sunt contrare evidenței din copiile înscrisurilor depuse în cauză. 4. Constatarea instanței de fond că ordinele de plată nu au fost corect completate este exactă, în raport cu precizările mai sus aduse în decizia de față. 5. Constatarea instanței de fond asupra neachitării de către reclamantă a obligațiilor bugetare la zi și a dobânzilor și penalităților de întârziere datorate a fost făcută în considerentele sentinței și nu are efecte asupra obligațiilor fiscale deja constatate în privința recurentei - contribuabil, neagravându-i situația în propria sa contestație ( ‹non reformatio in prejus› ).