ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4684/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC V. SA, în faliment, reprezentată legal

de lichidatorul SC E.I. SA a solicitat în contradictoriu cu M.F.P. – A.N.A.F. anularea

Deciziei nr. 194 din 6 octombrie 2006 emisă de pârât.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a contestat această decizie, deoarece i-au fost

calculate în mod greșit dobânzile aferente impozitelor, în cuantum de 589.552

lei dobânzi calculate și după deschiderea procedurii de insolvență.

Astfel, a arătat că debitele

au fost achitate la termenele legale și în contul debitelor curente conform

codului plății înscris în ordinul de plată și că pârâta în mod eronat a contat

plata în contul debitelor restante, existente la data deschiderii procedurii

insolvenței, rămânând neachitate debitele curente și fiind calculate accesorii.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 67/ F-C

din 29 iunie 2007 a respins acțiune formulată de reclamantă, reținând că chiar

și în voința acesteia, de stingere a debitelor, pentru debite fiscale datorate

de la data de 20 aprilie 2004 până la data deschiderii procedurii – 25

februarie 2005, datora penalități în sumă de 1.212.939 lei și dobânzi în sumă

de 9.422.785 lei, astfel că neachitarea acestora în termenul prevăzut de art. 109

C. proc. fisc. a atras evident și obligația de plată a accesoriilor.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs SC V. SA, prin lichidator

SC E.I. SA.

Recurenta a susținut în

esență că:

motivele pe care s-a sprijinit soluția de respingerea contestației recurentei (art.

304 pct. 7 C. proc. civ.), având în vedere aspectele pe care instanța însăși

le-a stabilit a fi verificate: corectitudinea calculelor accesoriilor de către

D.G.F.P și îndreptățirea acesteia de a efectua imputația plății în modalitatea în

care a făcut-o, raportate la probele din dosar.

efectuată în cauză a stabilit: că recurenta a înscris corect codul plății pe

ordinele de plată și a achitat debite curente generate după deschiderea

procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995; că, potrivit fișei sintetice toate de

la A.F.P. Vâlcea Trezoreria D.G.F.P. Vâlcea a scăzut în mod greșit debite

dinaintea deschiderii procedurii de insolvență a societății recurente; că

societatea a respectat dispozițiile Ordinului M.F.P. nr. 1870/2004 privind

completarea numărului de evidență a plății.

societatea contestatoare a dovedit înscrierea numărului de evidență a plății

cuprinzând 23 de caractere, înscriere corectă, confirmată de expertiza contabilă

și recunoscută parțial de către pârâtă în obiecțiunile la raport din 28 mai

2007.

că ordinele de plată au fost completate cu încălcarea instrucțiunilor, dar nu a

arătat ce anume nu s-a respectat.

unor probleme care nu s-au cerut, reținând că reclamanta nu ar fi dovedit că

și-a achitat obligațiile bugetare la zi, deși contestația nu se referea la

acest aspect.

Recursul nu se fondează.

motivată atât în fapt, cât și în drept, cu trimitere atât la actele normative în

materie fiscală incidente în cauză, cât și la probele administrate la cererea

reclamantei, argumentând respingerea lor. Ca urmare, nu pot fi incidente dispozițiile

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. care să ducă la modificarea sentinței în sensul

admiterii contestației.

privind corectitudinea înscrierii numărului de evidență a plății în ordinele de

plată emise de recurentă este eronată. Dintre cele 64 de ordine de plată depuse

în cauză, 8 nu conțin deloc numărul de evidență a plății conform pct. 3 din

Instrucțiunile aprobate prin Ordinul M.F.P. nr. 1870/2004, 39 nu conțin data

scadenței (cele 6 caractere pentru „zi, lună, an”) și doar 17 ordine de plată

sunt corect completate.

În aceste condiții,

autoritatea fiscală a aplicat în mod corect dispozițiile art. 111 alin. (2) C.

proc. fisc., iar instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de

expertiză ca dovadă invocată de contestatoare în susținerea acțiunii.

invocă recurenta pentru a dovedi îndeplinirea obligației prevăzute de Instrucțiunile

aprobate Ordinul M.F.P. nr. 1870/2004, sunt chiar cele 64 de ordine de plată al

căror conținut a fost arătat mai sus. Așa fiind, ele nu pot face proba respectării

numărului de evidență a plății decât parțial: cele 17 ordine de plată corect completate.

Pe de altă parte, ele nu au făcut obiectul stingerii creanțelor bugetare de

către organul fiscal. Astfel, nu se poate reține că autoritatea fiscală și-ar fi

exercitat puterea cu depășirea limitelor competenței sale, deoarece Ordinele de

plată nr. 400/2005, 387/2005, 451/2005, 105/2005 și 308/2005 nu fac parte dintre

cele 17 corect completate.

În ceea ce privește recunoașterea

parțială a pârâtei prin obiecțiunile la raportul de expertiză depuse la 28 mai

2007 (fila 187 dosar fond), Curtea de față constată:

D.G.F.P. Vâlcea a enumerat,

cu titlu de „exemplu”, pentru sursa „impozit pe veniturile din salarii”, șapte ordine

de plată.

Dintre acestea, primele trei

nr. 105, 308 și 387 au fost greșit completate de către contribuabil și au făcut

obiectul stingerii creanței de către organul fiscal prin aplicarea art. 111 alin.

(2), C. proc. fisc., conform întâmpinării acestuia (fila 49 fond).

Următoarele trei ordine de plată

sunt date pentru a exemplifica acte completate de contribuabil cu numărul de evidență

a plății, pârâta arătând ce obligație „a stins” fiecare, dar fără a arăta dacă

stingerea s-a realizat pe baza opțiunii și declarației reclamantei, conform art.

111 alin. (1) C. proc. fisc. ori pe baza intervenției organului fiscal sub

incidența art. 111 alin. (2) C. proc. fisc.

Numai că, o comparare a

numerelor de evidență a plății redate de D.G.F.P. Vâlcea pentru aceste trei ordine

de plată cu copiile acestor ordine aflate la filele 63 (verso ordinele 449 și

546) și 63 (retro Ordinul nr. 551) evidențiază faptul că pârâta a indicat

diferit numerele de evidență ca fiind corect completate, dar inexistente, pentru

ordine care nu au aceste numere corect completate (lipsa datei scadente).

În fine, în ceea ce privește

Ordinul de plată nr. 677/2005, numărul său de evidență redat de pârâtă

corespunde copiei sale de la fila 63 (retro jos), dar este un număr incorect completat

de către contribuabil. În plus, pârâta nu arată explicit dacă stingerea obligației

din acest ordin s-a făcut de către autoritatea fiscală, pe temeiul art. 111 alin.

(2) C. proc. fisc., sau conform datelor înscrise de către contribuabil.

Ca urmare, „exemplificările”

incomplete și confuze ale pârâtei nu pot avea  valoarea juridică a unei

recunoașteri a pretențiilor reclamantei, iar instanța de fond nu le putea lua în

considerare, câtă vreme sunt contrare evidenței din copiile înscrisurilor

depuse în cauză.

că ordinele de plată nu au fost corect completate este exactă, în raport cu

precizările mai sus aduse în decizia de față.

asupra neachitării de către reclamantă a obligațiilor bugetare la zi și a dobânzilor

și penalităților de întârziere datorate a fost făcută în considerentele

sentinței și nu are efecte asupra obligațiilor fiscale deja constatate în

privința recurentei - contribuabil, neagravându-i situația în propria sa

contestație ( ‹non reformatio in prejus› ).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

SC V. SA prin lichidator SC E.I. SA împotriva sentinței civile nr. 67 /F-C din

29 iunie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2007.