ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2779/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2779/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 214 din 6
august 2009 a Curții de
Apel București,
secția
I
penală a fost admisă sesizarea
Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel București și s-a
dispus punerea în executare a mandatelor europene emise la datele de 12 martie
și 29 iunie 2009 de către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii
Britanii, Curtea de Justiție din Manchester.
S-a dispus
predarea persoanei solicitate N.M.B.
cu respectarea
condiției
prev. de
art. 87 alin. (2) din
Legea nr. 302/2004,respectiv dacă se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate
condamnatul va fi transferat în România pentru executarea pedepsei.
S-a luat act că persoana solicitată a
renunțat la efectele regulii specialității.
S-a dispus arestarea persoanei
solicitate pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 6 august 2009 până
la 3 septembrie 2009.
S-a reținut că la data de 6 august 2009 s-a
solicitat punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la
datele de 12 martie 2009 și 29 iunie 2009 de către autoritățile judiciare din
Regatul Unit al Marii Britanii, Curtea de Justiție
din Manchester față
de cetățeanul
român N.M.B. pentru săvârșirea
infracțiunilor de trafic de persoane,
vătămare corporală, răpire
, constrângere în
vederea practicării prostituției și proxenetism.
Astfel, în mandatul emis la 12 martie 2009 se
reține că în perioada 15 august 2008-15 septembrie 2008 persoana solicitată a
traficat pe teritoriul Regatului Unit în vederea exploatării sexuale pe M.M. și
N.M.M., pe care Ie-a violat de câte cinci ori.
În mandatul emis la 29 iunie 2009 s-a
reținut că în perioada februarie 2008-octombrie 2008, aceeași persoană
solicitată a traficat pe teritoriul Regatului Unit pe numitele M.L., G.D. și
B.M. iar în afara Regatului Unit, respectiv în Olanda, pe numita G.D., persoane
pe care Ie-a și violat de trei ori, producându-le vătămări corporale și
forțându-le să se prostitueze.
Fiind
audiată, persoana solicitată a arătat că nu este de acord
să fie predată autorităților judiciare din Marea
Britanie.
Instanța de fond a constatat că nu există
obiecții în ceea ce
privește identitatea
persoanei solicitate și nici unul dintre motivele
obligatorii sau
opționale de neexecutare prevăzute de Legea
nr. 302/2004,astfel încât a admis sesizarea, a dispus punerea în
executare a mandatelor europene de arestare și predarea persoanei solicitate
autorităților judiciare din Marea Britanie.
Împotriva acestei sentințe a declarat
recurs persoana solicitată, susținând în esență că nu este de acord cu
executarea
mandatelor europene de arestare
emise împotriva sa.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 77alin. (2) din Legea nr.
302/2004,mandatul
european de arestare se
execută pe baza principiului recunoașterii
și încrederii reciproce.
De asemenea,
potrivit art. 90 alin. (7) din aceeași lege, audierea persoanei solicitate a fi
predată în baza unui mandat european de
arestare se
limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre
motivele obligatorii sau opționale de
neexecutare,
precum și eventuale obiecții în ce privește identitatea.
Rezulta așadar că instanța investită cu
executarea unui mandat european de arestare realizează o cenzură limitată a
acestuia, care se mărginește la condiții de formă, la eventuala incidență a
unora dintre motivele de neexecutare prevăzute de lege, precum și a unei
obiecții în ce privește identitatea persoanei solicitate.
În consecință, având în vedere pe de o parte că
mandatul emis de autoritățile judiciare din Marea Britanie respectă toate
condițiile de formă cerute de lege jar pe de altă
parte că nu au fost
invocate și nu sunt incidente niciun motiv de
neexecutare a mandatului și nici vreo obiecție privind identitatea, în mod
corect instanța de fond a admis cererea și a dispus arestarea persoanei
solicitate și predarea ei, astfel încât recursul său este nefondat și
va fi respins conform art. 385/15 pct. 1lit. b)
C. proc. pen.
Văzând și disp.
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de
persoana solicitată N.M.B. împotriva sentinței penale nr. 214 din 6 august 2009
a Curții de Apel București, secția
I
penală.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata
sumei de 620
lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 320 lei
reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției
și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 august
2009.