ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4123/2007

Asupra

recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 660 din 13

iulie 2006, Curtea de Apel Craiova,

secția contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea prin care

reclamanta P.A.G. solicita

suspendarea executării

actului

administrativ nr. 5086/ C din 6 iunie 2006, precum și a actelor

subsecvente,

respectiv procesul-verbal din 3 mai 2006 și nota de constatare din 2 mai 2006,

emise de Colegiul de conducere al Curții de Apel București și, respectiv, de

președintele acestuia, judecător D.L., referitoare la dispoziția de expertizare

psihiatrică a reclamantei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în

esență, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr.

554/20045.

Astfel,

se arată în considerentele hotărârii atacate, expertiza de specialitate este o

modalitate de a verifica starea de sănătate mintală a judecătorului, care nu

contravine legii ci, dimpotrivă, se circumscrie acesteia, fiind prevăzută de dispozițiile

art. 60 și 62 din Legea nr. 303/2004; pentru acest motiv, nu se poate aprecia că

efectuarea expertizei i-ar crea un prejudiciu de imagine sau profesional

reclamantei, care este obligată, conform legii, încă de la momentul intrării în

magistratură se supună testului psihic.

Împotriva

acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

reclamanta P.A.G., invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

Recurenta

arată că instanța de fond deși a constatat că expertiza de specialitate este o

modalitate de a verifica starea sănătății mintală a judecătorului care nu

contravine legii, nu a verificat însă condițiile legale în care se efectuează

investigația medicală.

Procedura

declarată de pârâți, în temeiul art. 60 și art. 62 din Legea nr. 303/2004

contravine legii întrucât susține recurenta efectuarea expertizelor de acest

gen trebuia să se realizeze cu respectarea art. 10 și art. 14 din Legea nr. 487/2002,

art. 3 și art. 5 din O.G. nr. 1/2000, art. 13 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

și respectiv art. 25 din Regulamentul interior al instanțelor.

În

concluzie se menționează de către recurentă, modalitatea de verificare a stării

sale de sănătate mintală contravine legii, fiind un abuz, astfel că nu se poate

supune unei investigații până la analizarea legalității și temeiniciei actelor

administrative printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Un

alt motiv de recurs îl reprezintă nepronunțarea asupra unor dovezi administrate

care erau în opinia recurentei hotărâtoare pentru soluționarea cererii de

suspendare.

Se

face astfel referire la actele medicale eliberate de medicul de familie și

medicul psihiatru, iar legat de prejudiciul de imagine și profesional, la

recunoașterea pârâților din întâmpinare respectiv publicațiile de presă depuse

la dosar.

Recurenta

mai arată că argumentele în fapt și în drept, precum și mijloacele de probă

depuse reprezintă un caz bine justificat, conform art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004

raportat la art. 581 C. proc. civ.

În

conformitate cu art. 305 C. proc. civ., recurenta a depus la dosar o serie de

înscrisuri adresate diverselor ziare, avocați sau instituții

Examinând

cauza în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamanta

P.A.G. a formulat cerere de suspendarea executării actului administrativ conform

art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Din

modul de redactare a cererii a motivelor de recurs se constată că suspendarea

este fundamentată pe dispozițiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ,

având în vedere că a sesizat instanța și cu privire la anularea adresei nr. 5086/C/2006

emisă de Președintele Curții de Apel București și a procesului-verbal al

colegiului de conducere din data de 3 mai 2006 respectiv a notei de constatare din

02 mai 2006.

Potrivit

art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7, a autorității

publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să

dispună suspendarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

În

temeiul art. 15 alin. (1) din aceeași lege, suspendarea executării actului

administrativ unilateral poate fi solicitată și prin cererea adresată instanței

competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, caz în care

suspendarea actului administrativ se poate dispune până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

Este

adevărat că art. 15 nu reia în mod expres cele două condiții prevăzute de art. 14,

dar în mod evident, tehnica legislativă utilizată impune interpretarea sistematică

a celor două texte, ce reglementează două ipoteze ale aceleiași instituții

juridice,suspendarea exercitării actului administrativ.

Prin

urmare este necesar să se aprecieze asupra cazului bine justificat și asupra iminenței

producerii pagubei.

Existența

unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta

o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucură

actele administrative, emise în baza și în vederea executării legii.

În

cadrul procedurii de soluționare a cererii de suspendare a executării actului

administrativ, nu poate fi însă prejudiciat fondul litigiului, motiv pentru

care în mod corect prima instanță a efectuat o cercetarea sumară a aparenței

dreptului. S-a apreciat astfel că efectuarea expertizei de specialitate nu

contravine legii și în această fază procesului raportat la obiectul cererii cu

care a fost investită prima instanță a constatat că se circumscrie dispozițiile

art. 60 și 62 din Legea nr. 303/2004.

Mai

mult dintre condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004

s-a apreciat că nu este dovedit un prejudiciu respectiv o „pagubă iminentă” ce

s-ar produce ca urmare a executării actului administrativ.

Măsura

suspendării s-ar justifica numai dacă actul administrativ în litigiu ar stabili

în sarcina reclamantului obligații a căror îndeplinire i-ar produce un

prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului.

Această

condiție nu este îndeplinită în speță pentru că nu poate fi reținut un

prejudiciu profesional în condițiile în care acest prejudiciu ar exista în

fiecare caz în parte ar lipsi de substanță dispozițiile art. 64 din Legea nr. 303/2004,

privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată.

Mai

mult aceste argumente invocate de recurentă privesc fondul cauzei prin care s-a

solicitat anularea actelor menționate și nu suplinesc condițiile prevăzute

cumulativ de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța având posibilitatea

de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului fără a fi prejudiciat fondul

litigiului.

Trimiterea

făcută de recurentă la dispozițiile art. 581 C. proc. civ., nu poate fi

analizată, întrucât în prezența dispozițiilor cu caracter special cuprinse în art.

14 și 15 din Legea nr. 554/2004, este inadmisibilă în materia contenciosului

administrativ, cererea de ordonanță președințială prevăzută de art. 581 C.

proc. civ.

Pentru

aceste considerente, criticile de nelegalitate, nu pot fi reținute și în baza

art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta P.A.G. împotriva sentinței nr. 660 din 13 iulie 2006 a Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2007.