ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1780/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 7403/2007 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț,

reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării,

stabilirea calității de veteran de război, arătând că, în perioada 15 aprilie 1944

- 23 august 1944, a participat ca premilitar în zona Oglinzi, Târgu Neamț.

Judecătoria

Piatra Neamț, punând în discuție cadrul procesual și capacitatea de exercițiu a

pârâtei, a dispus introducerea în cauză a Ministerului Apărării.

Prin

sentința nr. 2209 din 16 mai 2008, s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, reținându-se incidența

dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 44/1994 și a art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 389/32/2008.

Prin

întâmpinare, Ministerul Apărării a invocat excepția inadmisibilității acțiunii,

fundamentată pe dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, arătând că

reclamantul nu a realizat procedura prealabilă.

2.Soluția

instanței de fond

.

Prin sentința

nr. 102 din 7 octombrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității,

respingând ca atare acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Reclamantul s-a

adresat în anul 2003 cu o scrisoare Președintelui României; scrisoare ce a fost

înaintată M.AN. - U.M. 02585 București, aceasta din urmă comunicându-i că poate

solicita stabilirea calității de veteran de război dacă deține documente

oficiale. Anterior anului 2003, așa cum rezultă din adresele din 18 ianuarie 1999

și 19 iulie 2001, reclamantul s-a adresat U.M. 02405, aceasta comunicându-i că

potrivit Legii nr. 44/1994 calitatea de veteran de război se poate stabili de

Comisia de reconstituire cu martori.

Reclamantul s-a adresat Centrului Militar Neamț cu o cerere în anul

2007, cerere la care i s-a răspuns prin adresa din 23 noiembrie 2007, în sensul

că, Legea nr. 322/1943, care era în vigoare în perioada la care reclamantul

face referire pentru constituirea calității de veteran de război, prevedea că

numai „tinerii care aveau vârsta de 17 ani erau obligați să presteze muncă de

război", iar reclamantul în luna aprilie 1944 avea vârsta de 15 ani și 6

luni, considerând prin urmare, că legea nu permite reconstituirea calității de

veteran.

În drept, instanța de judecată a invocat art. 5 și art. 20 din Legea nr.

44/1994, potrivit cărora Ministerul Apărării stabilește calitatea de veteran de

război, iar contestația privind modul de stabilire a calității de veteran de

război se soluționează conform legii contenciosului administrativ.

În concluzie, se arată în considerentele sentinței recurate, cum

înscrisurile depuse de reclamant în combaterea excepției inadmisibilității

reprezintă răspunsuri la scrisori adresate de reclamant în perioada 1999-2003

iar nu la adresa din 21 noiembrie 2007, prin care i se aduce la cunoștință că

nu i s-a stabilit calitatea de veteran de război, rezultă că în cauză nu a fost

făcută dovada îndeplinirii procedurii prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea

nr. 554/2004.

.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P.I. considerând-o netemeinică

și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de

instanța de fond.

În motivarea

recursului se arată că reclamantul încă din anul 1999 s-a adresat diferitelor

autorități ale statului și a dovedit cu martori că a participat la război, dar

a fost plimbat pe drumuri pentru că nu ar îndeplini condițiile cerute de Legea

nr. 83/1934.

Au fost depuse

la dosar înscrisurile ce dovedesc sesizările adresate.

Ministerul

Apărării Naționale a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului

ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.

instanței de recurs.

După examinarea motivelor de

recurs invocate, a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. și a celor

aplicabile în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru

următoarele considerente:

Reclamantul, la

data de 21 noiembrie 2007, a adresat o cerere către Comandantul Centrului

Militar Județean Neamț solicitând administrarea probei cu martori pentru a

dovedi calitatea de veteran de război.

La 23 noiembrie 2007, Centrul Militar Județean Neamț a expediat un răspuns către reclamant cu

adresa nr. 1178 din 23 noiembrie 2007.

După primirea

acestui răspuns reclamantul s-a adresat cu o cerere Judecătoriei Piatra-Neamț

prin care solicita, în contradictoriu cu Centrul Militar Județean Neamț,

recunoașterea calității de veteran de război.

Prima instanță

sesizată, Judecătoria Piatra Neamț, admite excepția lipsei capacității de

exercițiu a pârâtului Centrul Militar Județean Neamț și introduce în cauză, în

calitate de pârât, Ministerul Apărării Naționale iar, ulterior, declina

competența în favoarea Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și

fiscal.

Instanța de

contencios administrativ, Curtea de Apel Bacău, deși i-au fost prezentate

înscrisurile din care rezultă cererea adresată Centrului Militar Județean și

chiar dacă excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtului a fost

soluționată de o instanță care s-a considerat necompetentă să soluționeze un

litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 44/1994, a procedat la soluționarea

cauzei în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, pârât care a fost

introdus în cauză, din oficiu, de o instanță care s-a declarat necompetentă.

Potrivit art. 1

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate

publică, printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar art. 2 alin. (1) lit. b)

din același act normativ definește autoritatea publica ca fiind orice organ de

stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de

putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Instanța de fond

trebuie să analizeze cererea inițială adresată de reclamant și să verifice

dacă, în raport de prevederile mai sus amintite și de cele ale Legii nr.

44/1994, era competentă să soluționeze cererea reclamantului.

În rezolvarea

acestei probleme trebuie pornit de la faptul că, în materia contenciosului

administrativ, nu este necesar ca autoritatea publică pârâtă să aibă personalitate

juridică, fiind suficient să fie emitentul unui act administrativ a cărui

anulare se solicită.

Mai mult, la

dosar au fost depuse Precizări Metodologice emise de Ministerul Apărării

Naționale din care rezultă că reconstituirea cu martori a situației militare a

persoanelor care au participat la război ori și-au îndeplinit obligațiile

militare, în vederea acordării calității de veteran de război, se face chiar de

Centrul Militar Județean.

În aceste

condiții, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat, va fi casată sentința și

trimisă cauza spre rejudecare.

La rejudecare,

Curtea de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, va verifica

dacă avea competența de a soluționa cererea reclamantului împotriva Centrului

Militar Județean Neamț, în conformitate cu prevederile Legii nr. 44/1994,

cerere formulată în contradictoriu cu o autoritate publică județeană și dacă

Judecătoria Piatra-Neamț, ce s-a declarat necompetentă, putea soluționa excepția

lipsei capacității de exercițiu a Centrului Militar Județean Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul P.I. împotriva sentinței nr. 102 din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2009.