ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 265/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată la 18 iulie 2007 la Judecătoria Pitești, și prin modificările ulterioare, reclamanta H.E. a chemat în judecată pârâta SC Y.E.C. SRL Pitești, solicitând rezilierea contractului de închiriere intervenit între părți pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, racordarea la rețeaua electrică stradală, neplata apei consumate și alte utilități, precum și evacuarea din spațiu și obligarea la 839,97 lei. Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1953,1 lei, cheltuielile făcute cu renovarea barăcii, la plata sumei de 10.000 Euro, evaluare provizorie privind lipsa de folosință a barăcii.

Judecătoria Pitești prin sentința comercială nr. 542 din 29 ianuarie 2008 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Pitești. S-a reținut că litigiul are caracter comercial în raport de prevederile art. 4 și art. 56 C. com. S-a mai invocat și art. 893 C. civ. care prevede că este suficient ca actul să aibă caracter comercial pentru una din părți pentru ca întreg litigiul să fie supus legii comerciale. Or, în speță, pârâta locatoare desfășura în spațiu închiriat activități comerciale. Tribunalul Comercial Pitești, prin sentința comercială nr. 461/C din 17 iunie 2008 a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești și constatând ivit un conflict negativ de competență, a înaintat dosarul la Curtea de Apel Pitești pentru soluționarea acestuia.

Curtea de Apel Pitești, în aplicarea art. 2 pct. 1 lit. a) teza a doua și art. 20 și art. 22 C. proc. civ. prin sentința nr. 75/F-CC din 13 august 2008 a stabilit competența materială de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș. S-a reținut, în pronunțarea regulatorului de competență că litigiul dintre părți are caracter comercial, iar nu civil cum a reținut tribunalul. Obiectul contractului 1-a constituit un spațiu comercial, în care s-au desfășurat activități comerciale, fiind aplicabile prevederile art. 4 și art. 3 C. com., potrivit cărora se socotesc fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant. S-a reținut că imobilul închiriat a servit unor activități comerciale și face parte din fondul de comerț al locatarului.

Împotriva acestei ultime hotărâri reclamanta a declarat recurs, fără a indica temeiul legal. Recurenta a cerut stabilirea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, întrucât litigiul dintre părți are caracter civil, recurenta locatoare nefiind comerciantă. Recursul este nefondat. În adevăr, raportul contractual de locațiune s-a încheiat între un necomerciant și o societate comercială, pentru desfășurarea unor activități comerciale. În această situație, instanța de fond, Judecătoria Pitești în hotărârea de declinare a competenței și Curtea de Apel în pronunțarea regulatorului de competență, au aplicat întemeiat art. 56 C. com. Potrivit acestor prevederi legale, dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși în ce privește acest act, legii comerciale.

Este situația de fapt reținută în cauză, în care pretențiile din acțiunea principală și cererea reconvențională își au temeiul în acte de comerț. Așa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta H.E. împotriva sentinței nr. 75/F-CC din 13 august 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.