ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 265/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 18 iulie 2007 la Judecătoria Pitești, și

prin modificările

ulterioare, reclamanta H.E.

a chemat în judecată pârâta SC Y.E.C. SRL Pitești,

solicitând rezilierea

contractului de închiriere intervenit între părți

pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale,

racordarea la

rețeaua electrică stradală,

neplata apei consumate și alte utilități,

precum și evacuarea din spațiu și obligarea la 839,97 lei.

Pârâta a

formulat cerere reconvențională prin care a solicitat

obligarea reclamantei la plata sumei de 1953,1 lei, cheltuielile făcute

cu renovarea barăcii, la plata sumei de 10.000 Euro, evaluare provizorie

privind lipsa de folosință a barăcii.

Judecătoria

Pitești prin sentința comercială nr. 542 din 29 ianuarie 2008 a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Pitești.

S-a reținut că

litigiul are caracter comercial în raport de prevederile art. 4 și art. 56 C.

com.

S-a mai invocat

și art. 893 C. civ. care prevede că este suficient ca actul să aibă caracter

comercial pentru una din părți pentru ca întreg litigiul să fie supus legii

comerciale. Or, în speță, pârâta locatoare desfășura în spațiu închiriat

activități comerciale.

Tribunalul

Comercial Pitești, prin sentința comercială nr. 461/C din 17 iunie 2008 a

declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești și constatând

ivit un conflict negativ de competență, a înaintat dosarul la Curtea de Apel

Pitești pentru soluționarea acestuia.

Curtea de Apel

Pitești, în aplicarea art. 2 pct. 1 lit. a) teza a doua și art. 20 și art. 22 C.

proc. civ. prin sentința nr. 75/F-CC din 13 august 2008 a stabilit competența

materială de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș.

S-a reținut, în

pronunțarea regulatorului de competență că litigiul dintre părți are caracter

comercial, iar nu civil cum a reținut tribunalul.

Obiectul contractului 1-a constituit un spațiu comercial, în care

s-au desfășurat activități comerciale, fiind

aplicabile prevederile art. 4 și art. 3 C. com., potrivit cărora se socotesc

fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant.

S-a reținut că

imobilul închiriat a servit unor activități comerciale și face parte din fondul

de comerț al locatarului.

Împotriva

acestei ultime hotărâri reclamanta a declarat recurs, fără a indica temeiul

legal.

Recurenta a

cerut stabilirea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei

Pitești, întrucât litigiul dintre părți are caracter civil, recurenta locatoare

nefiind comerciantă.

Recursul este

nefondat.

În adevăr,

raportul contractual de locațiune s-a încheiat între un necomerciant și o

societate comercială, pentru desfășurarea unor activități comerciale.

În această situație, instanța de fond, Judecătoria Pitești în

hotărârea de declinare a competenței și

Curtea de Apel în

pronunțarea regulatorului

de competență, au aplicat întemeiat art.

56 C. com.

Potrivit acestor prevederi legale, dacă un act este comercial

numai pentru una din părți, toți contractanții

sunt supuși în ce privește acest act, legii comerciale.

Este situația de fapt reținută în cauză, în care pretențiile din

acțiunea principală și

cererea reconvențională își au temeiul în acte

de comerț.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să

fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta

H.E. împotriva sentinței nr. 75/F-CC din

13 august 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială,

de

contencios-administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.