ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1409/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 294/PI din 11

decembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de

petenta C.M. împotriva ordonanțelor pronunțate în dosarele nr. 276/P/2008 și

nr. 957/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

avut în vedere următoarele:

Adresa nr. 812/P din 26 iunie 2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, a fost trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, dosarul penal format în urma disjungerii din dosarul nr. 634/P/2008,

în vederea continuării cercetării față de O.H. - judecător la Tribunalul Arad, P.I.,

I.C. - procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și I.A., procuror la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și

favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen.

În motivarea plângerii petenta C.M.

a precizat că magistrații O.H., P.P., I.C., I.A. i-au favorizat pe infractorii P.H.,

N.Ș., O.M., K.M., S.A. prin pronunțarea unor soluții de neîncepere a urmăririi

penale, în cauzele având ca obiect sesizările formulate de ea.

Din actele existente la dosar,

rezultă că pentru aceleași fapte, împotriva acelorași magistrați, s-au mai

efectuat acte premergătoare în dosarele nr. 251/P/2007, nr. 673/P/2007 și nr. 674/P/2007,

prin rezoluțiile pronunțate dispunându-se neînceperea urmăririi penale.

Astfel prin rezoluția pronunțată în

dosar nr. 251/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul

I.A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., constatându-se că răspunderea penală

este prescrisă, procurorul fiind acuzat că a dispus pe nedrept neînceperea

urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.H., prin rezoluția din 6

octombrie 1999, pronunțată în dosar nr. 2782/P/1999 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Arad.

Prin rezoluția din 15 ianuarie 2008,

pronunțată în dosar nr. 673/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de procurorii I.A., P.P., I.C., pentru săvârșirea infracțiunii de

favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen., motivat prin inexistența

faptei.

Prin rezoluția din 16 ianuarie 2008,

pronunțată în dosar nr. 674/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de procurorii I.A. și P.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., favorizarea

infractorului, prev. de art. 264 C. pen.

Deși prin pronunțarea acestor

rezoluții nu se poate susține că în cauză primește aplicabilitate excepția

autorității de lucru judecat, neaflându-ne în fața unei judecăți, totuși

respectivele rezoluții sunt definitive, o nouă judecată nefiind legală, astfel

că față de aceiași magistrați, plângerea este nefondată, în baza dispozițiilor

art. 278 alin. (8), lit. a) C. proc. pen. , urmând a fi respinsă.

Judecătorul O.H. este acuzat

întrucât prin sentința civilă nr. 720 din 23 octombrie 1998 a respins acțiunea

civilă având ca obiect anulare acte promovată de petentă în dosar nr. 4921/1998

al Tribunalului Arad, precum și pentru faptul că în calitate de președinte al

Tribunalului Arad în acea perioadă de timp a comunicat petentei prin adresa nr.

57/A din 12 noiembrie 1999 că în urma verificărilor efectuate, nu s-au

constatat abateri săvârșite de executorul judecătoresc P.H., cu ocazia

soluționării dosarului executional nr. 5194/1997.

Hotărârea

civilă pronunțată de Tribunalul Arad în completul de judecată compus din

judecătorul - intimat O.H. a fost confirmată, fiind menținută prin decizia

civilă nr. 10 din 28 ianuarie 1998, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara

astfel că nici sub aspectul judiciar, nu se poate reține în seama făptuitorului

- judecător, săvârșirea unei fapte penale.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a formulat recurs petenta C.M. solicitând casarea acesteia și trimiterea

cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimați sub

aspectul săvârșirii infracțiunii reclamate.

În esență, se susține că în cauză nu s-au

efectuat cercetări pentru a se verifica temeinicia susținerilor sale.

Examinând hotărârea atacată sub toate

aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția primei

instanțe fiind legală și temeinică.

Astfel, prin plângerea adresată Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara petenta C.M. a solicitat efectuarea de

cercetări față de magistrații O.M., I.A., P.P. și I.C. sub aspectul

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

favorizarea infractorului prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen.,

susținând că aceștia au săvârșit infracțiunile reclamate în perioada 1998-2002

cu prilejul soluționării unor plângeri ale petentei.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, prin ordonanța 276/P/2008 din 21 august 2008, a dispus în temeiul

prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) și g) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de magistrații menționați.

Împotriva acestei rezoluții, petenta a

formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca

neîntemeiată prin rezoluția nr. 957/II/2/2008 din 8 octombrie 2008.

Nemulțumită de soluția procurorului

general, petenta C.M. s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanței de judecată competente să judece infracțiunile

reclamare, respectiv Curții de Apel Timișoara, care a pronunțat hotărârea

atacată cu prezentul recurs.

Din actele și lucrările dosarului, se

reține că petenta C.M. a formulat plângere penală împotriva magistraților care

au soluționat mai multe cauze penale, după cum s-a arătat în considerentele

sentinței primei instanțe.

Înalta Curte constată că soluția de

neurmărire penală dată de procuror față de magistrații O.H., I.A., P.P. și I.C.

este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare, nu numai că nu a

rezultat nici un element care să conducă la concluzia că soluțiile acestora au

fost pronunțate, prin încălcarea legii, în detrimentul petentei, dar și

împrejurarea că pentru o parte din faptele reclamate s-a împlinit termenul

referitor la prescripția răspunderii penale.

Mai mult decât atât, se constată că

petenta, după cum s-a reținut și în ordonanța procurorului cât și în sentința

primei instanțe, a formulat plângeri penale, repetate, împotriva intimaților

din prezenta cauză, încercând în acest fel, reformarea soluțiilor pronunțate de

aceștia.

Împrejurarea că petenta este nemulțumită

de soluțiile adoptate în cauzele care s-au aflat pe rolul organelor judiciare

timișorene, nu poate conduce la concluzia existenței infracțiunilor pe care

acestea le-a indicat în plângerea sa.

Persoanele care îndeplinesc o activitate

de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind

obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le revin pentru rezolvarea

problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea unor soluții pe

care le apreciază legale și temeinice în raport cu probele administrate,

soluții care pot fi verificate și, eventual, desființate/casate numai prin

intermediul căilor legale de atac.

Dacă s-ar admite că împotriva persoanelor

care au pronunțat soluțiile, se pot formula plângeri penale fără a se constata

săvârșirea de fapte penale, cum este cazul magistraților reclamați în prezenta

cauză, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce

este inadmisibil.

În consecință, având în vedere că din

lucrările dosarului rezultă că intimații și-au îndeplinit atribuțiile de

serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis vreo faptă care să

atragă răspunderea penală a acestora (chiar și în cazurile în care s-a împlinit

termenul de prescripție a răspunderii penale), Înalta Curte, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara C.M. împotriva sentinței penale nr. 294/PI din 11 decembrie 2008 a Curții

de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2009.