ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4322/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 27 februarie 2007, reclamantul C.R.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.P.A.D.A.S. obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând prima de concediu aferentă anului 2001, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca a fost funcționar public în perioada 2001 la C.N.P.A.D.A.S., fiind beneficiar al dreptului la primele de vacanță conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999. Acest drept a fost însă suspendat prin O.U.G. nr. 33/2001 și ulterior prin legile bugetului de stat până în 2006. S-a mai susținut prin acțiune că suspendarea drepturilor este neconstituțională, deoarece exercițiul unor drepturi nu poate fi restrâns decât în anumite condiții, limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție.

Prin sentința civilă nr. 1206 din 8 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.R.C. în contradictoriu cu pârâta C.N.P.A.D.A.S. A obligat pârâta la plata sumelor reprezentând contravaloarea primei de vacanță anul 2001, în suma de 4.108.000 ROL, actualizata cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale, deoarece suspendarea nu este echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii, cu lipsa temporară a dreptului însuși.

Dreptul la prima de concediu este acordat prin legea care a intrat în vigoare la data de 8 ianuarie 2000 și care nu a fost abrogată până în prezent. Odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor legale, obligația corelativă dreptului consfințit prin lege devine executorie. Dreptul la acțiune se naște din momentul încetării perioadei de suspendare 31 decembrie 2006. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs C.N.P.A.D.A.S. care a motivat în esență, că pentru anii 2001 – 2006, funcționarii publici nu au beneficiat de primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă, întrucât dispozițiile art. 34 al Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare au fost suspendate prin legile bugetare anuale din această perioadă și prin urmare nu s-a putut proceda la încălcarea actelor normative referitoare la suspendarea aplicării dispozițiilor privind acordarea primelor de concediu.

Recursul este nefondat. Obiectul cauzei îl constituie încălcarea dreptului la prima de concediu conferit inițial de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (art. 35 alin. (2), în forma actuală a legii). Faptul că prin ordonanța de urgență aplicarea acestui drept a fost suspendată succesiv timp de mai bine de 5 ani, nu echivalează cu stingerea dreptului respectiv, fiind mai degrabă o expresie a încălcării prevederilor legale în materie. Ordonanțele de suspendare a acordării dreptului sus menționat au încetat să producă efecte la începutul anului 2007, astfel încât acțiunea apare justificată, așa cum a constatat de altfel și instanța de fond. Normele de suspendare menționate anterior contravin art. 41 și 53 din Constituție întrucât dreptul de remunerare a muncii, ce intră în conținutul dreptului la muncă, nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.

Ele contravin și prevederilor art. 38 C. muncii din care rezultă că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă o dată câștigat nu mai poate fi anulat. Având în vedere considerentele prevăzute și faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.P.A.D.A.S. împotriva sentinței civile nr. 1206 din 8 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2007.