ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1218/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC C. SA București a chemat-o în judecată

pe pârâta A.V.A.S. București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să se constate dreptul său de a fi considerat debitor comercial

nebugetar în raportul cu A.V.A.S., de rambursare a creanțelor provenite din

plățile efectuate de M.F. (în calitate de garantor) la creditele externe

angajate cu garanția statului.

La 15 aprilie 2008,

reclamanta a formulat precizări la acțiune, arătând că interesul în promovarea

acțiunii se justifică prin interesul legitim corespunzător cerințelor legii

materiale și procesuale, în condițiile folosului practic urmărit de societate

și existent la momentul formulării acțiunii. Contractarea creditului extern,

rambursarea acestuia și garanția rambursării sunt operațiuni comerciale, iar

relațiile dintre comercianți sunt reglementate de Codul comercial și Codul

civil; în mod cu totul nejustificat, creanța A.V.A.S. este considerată și

tratată de acest creditor ca o datorie bugetară, situație în care sunt

aplicabile reglementările fiscale cu consecințele respective.

A.V.A.S. a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în

constatare, precizând că petenta are deschisă calea realizării dreptului și

această acțiune nu poate fi folosită pentru constatarea unei situații de fapt;

a mai arătat, de asemenea, că petenta nu justifică niciun interes legitim,

actual și născut în constatarea dreptului său de a fi considerat debitor

comercial nebugetar în raport cu A.V.A.S.

Prin sentința comercială nr.

119 din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

respins excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes, invocată de

intimată și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de petenta debitoare SC

C. SA București în contradictoriu cu intimata creditoare A.V.A.S. București.

Pentru a pronunța această

sentință, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Reclamanta nu are deschisă

calea niciunei acțiuni în realizarea dreptului și nici nu solicită constatarea

unei situații de fapt, ci a existenței unui drept, respectiv acela de a fi

considerat debitor comercial nebugetar în raportul cu A.V.A.S. și, drept

urmare, a respins excepția inadmisibilității acțiunii.

De asemenea, a respins

excepția lipsei de interes a acțiunii, apreciind că interesul reclamantei este

acela de a răspunde pentru obligațiile ce-i revin față de A.V.A.S., conform

regimului comercial și nu a celui fiscal, care este mai împovărător pentru

reclamantă.

Pe fondul cauzei, Curtea de Apel

a reținut, în esență, că reclamanta și-a asumat obligații, prin convențiile

încheiate și a prevăzut că plățile urmează regimul fiscal, respectiv cel al

impozitelor și taxelor la bugetul de stat, iar argumentele reclamantei privind

caracterul nebugetar al creanței nu au susținere în convențiile încheiate chiar

de aceasta.

A mai reținut că este

adevărat că singurul argument care subzistă este acela că regimul fiscal este

mai împovărător pentru reclamantă, dar acesta nu poate constitui temei juridic

pentru a se constata că SC C. SA este un debitor comercial nebugetar în

raportul cu A.V.A.S.

Împotriva deciziei Curții de

Apel a declarat recurs reclamanta SC C. SA București, întemeindu-se pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând ca, având în vedere

prevederile Legii nr. 313/2004 și ale Legii nr. 91/1993, să se constate că SC

C. SA București este debitor comercial nebugetar în raportul cu A.V.A.S. pentru

plățile efectuate de M.F.P., în calitate de garantor, la creditele externe

angajate cu garanția statului.

Recurenta - reclamantă

susține că plățile efectuate de M.F.P., în baza art. 12 pct. 2 din Legea nr. 313/2004,

pentru obligațiile neonorate la termen de SC C. SA, s-au efectuat de la Fondul

de Risc constituit în acest scop de M.F.P., ce se administrează în regim

extrabugetar conform Legii nr. 91/1993, rezultând că aceste creanțe, care au

fost predate la A.V.A.S. reprezintă în realitate sume nebugetare, or, această

situație nu a fost avută în vedere la pronunțarea soluției.

În subsidiar, susține că

relația SC C. SA București – M.F.P. este de natură comercială, nebugetară,

avându-se în vedere că această relație are ca izvor juridic Convențiile ce s-au

perfectat cu M.F.P. și care fac parte din categoria contractelor comerciale;

iar referitor la garanțiile externe și convențiile cu M.F.P., arată că,

contractele încheiate cu M.F.P. privind condițiile de garantare, fiind

contracte comerciale, nu fac nicio referire la natura bugetară a obligațiilor

de plată ce revin M.F.P. și sunt supuse prevederilor Legii nr. 313/2004 și Legii

nr. 91/1993, care precizează indubitabil natura nebugetară a acestora, ele

fiind efectuate de la Fondul de Risc al M.F.P. pentru creditele externe

contractate cu garanția statului. Mai menționează că aceste convenții și-au

încetat valabilitatea conform art. 6.2 din Convenție și nu au fost prelungite

prin alte acte legale.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor

dosarului, se constată următoarele:

În conformitate cu

prevederile O.G. nr. 29/2002 privind instituirea unor măsuri pentru recuperarea

creanțelor statului și diminuarea datoriei publice, prin contractul de cesiune

de creanță din 28 iunie 2002 și actele adiționale aferente, A.V.A.S. a preluat

de la M.F.P. creanța asupra SC C. SA, reprezentând debitele societății

provenite din executarea garanțiilor emise de stat pentru împrumuturile externe

contractate de această societate.

Contractul de cesiune de

creanță din 28 iunie 2002 a fost încheiat în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, care reglementează regimul

juridic al creanțelor neperformante preluate la datoria publică internă.

Conform Convențiilor de

garantare încheiate între M.F.P. – în calitate de garant și SC C. SA –

garantat, în cazul în care garantatul nu achită la scadență ratele de împrumut,

dobânda, spezele și comisioanele aferente și se execută garanția, acesta va

plăti garantului, pe lângă sumele datorate, majorări de întârziere la nivelul

celor prevăzute de dispozițiile legale pentru neplata impozitelor și taxelor la

bugetul de stat, iar în cazul în care garantatul nu achită comisionul de risc

din valoarea garantată la termenele stabilite, garantul este îndreptățit să

pretindă majorări de întârziere la nivelul celor prevăzute de dispozițiile

legale pentru neplata impozitelor și taxelor către bugetul de stat.

Prin urmare, reclamanta și-a

asumat aceste obligații prin Convențiile încheiate, din care rezultă că plățile

urmează regimul fiscal, respectiv cel al impozitelor și taxelor la bugetul de

stat și, în consecință, în mod corect prima instanță a apreciat că susținerile

reclamantei privind caracterul nebugetar al creanței, în raport de convențiile

încheiate, nu pot fi primite, fiind lipsite de suport legal.

Având în vedere și

prevederile art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 29/2002 potrivit cărora „Convențiile

și/sau acordurile de recuperare încheiate de M.F.P., în calitate de garant și

beneficiarii împrumuturilor externe contractate cu garanția statului reprezintă

titluri constatatoare ale creanțelor cesionate și constituie de drept titluri

executorii, a căror executare silită se va face fără efectuarea altor

formalități”, precum și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 91/1991, devine

evident că obligația de a suporta sumele plătite de statul român în contul

garanției externe revine reclamantei, în calitate de beneficiar al

împrumutului, în modalitatea mai sus arătată.

În consecință, se reține că

argumentația reclamantei formulată în recurs în susținerea caracterului

nebugetar al creanței este lipsită de fundament juridic și neîntemeiată, iar

recursul nu este fondat și va fi respins, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC C. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 119 din 23

septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 8 aprilie 2009.