ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1218/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C. SA București a chemat-o în judecată pe pârâta A.V.A.S. București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul său de a fi considerat debitor comercial nebugetar în raportul cu A.V.A.S., de rambursare a creanțelor provenite din plățile efectuate de M.F. (în calitate de garantor) la creditele externe angajate cu garanția statului. La 15 aprilie 2008, reclamanta a formulat precizări la acțiune, arătând că interesul în promovarea acțiunii se justifică prin interesul legitim corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale, în condițiile folosului practic urmărit de societate și existent la momentul formulării acțiunii.

Contractarea creditului extern, rambursarea acestuia și garanția rambursării sunt operațiuni comerciale, iar relațiile dintre comercianți sunt reglementate de Codul comercial și Codul civil; în mod cu totul nejustificat, creanța A.V.A.S. este considerată și tratată de acest creditor ca o datorie bugetară, situație în care sunt aplicabile reglementările fiscale cu consecințele respective. A.V.A.S. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, precizând că petenta are deschisă calea realizării dreptului și această acțiune nu poate fi folosită pentru constatarea unei situații de fapt; a mai arătat, de asemenea, că petenta nu justifică niciun interes legitim, actual și născut în constatarea dreptului său de a fi considerat debitor comercial nebugetar în raport cu A.V.A.S.

Prin sentința comercială nr. 119 din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes, invocată de intimată și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de petenta debitoare SC C. SA București în contradictoriu cu intimata creditoare A.V.A.S. București. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut următoarele: Reclamanta nu are deschisă calea niciunei acțiuni în realizarea dreptului și nici nu solicită constatarea unei situații de fapt, ci a existenței unui drept, respectiv acela de a fi considerat debitor comercial nebugetar în raportul cu A.V.A.S. și, drept urmare, a respins excepția inadmisibilității acțiunii.

De asemenea, a respins excepția lipsei de interes a acțiunii, apreciind că interesul reclamantei este acela de a răspunde pentru obligațiile ce-i revin față de A.V.A.S., conform regimului comercial și nu a celui fiscal, care este mai împovărător pentru reclamantă. Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a reținut, în esență, că reclamanta și-a asumat obligații, prin convențiile încheiate și a prevăzut că plățile urmează regimul fiscal, respectiv cel al impozitelor și taxelor la bugetul de stat, iar argumentele reclamantei privind caracterul nebugetar al creanței nu au susținere în convențiile încheiate chiar de aceasta. A mai reținut că este adevărat că singurul argument care subzistă este acela că regimul fiscal este mai împovărător pentru reclamantă, dar acesta nu poate constitui temei juridic pentru a se constata că SC C. SA este un debitor comercial nebugetar în raportul cu A.V.A.S.

Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs reclamanta SC C. SA București, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând ca, având în vedere prevederile Legii nr. 313/2004 și ale Legii nr. 91/1993, să se constate că SC C. SA București este debitor comercial nebugetar în raportul cu A.V.A.S. pentru plățile efectuate de M.F.P., în calitate de garantor, la creditele externe angajate cu garanția statului. Recurenta - reclamantă susține că plățile efectuate de M.F.P., în baza art. 12 pct. 2 din Legea nr. 313/2004, pentru obligațiile neonorate la termen de SC C. SA, s-au efectuat de la Fondul de Risc constituit în acest scop de M.F.P., ce se administrează în regim extrabugetar conform Legii nr. 91/1993, rezultând că aceste creanțe, care au fost predate la A.V.A.S.

reprezintă în realitate sume nebugetare, or, această situație nu a fost avută în vedere la pronunțarea soluției. În subsidiar, susține că relația SC C. SA București – M.F.P. este de natură comercială, nebugetară, avându-se în vedere că această relație are ca izvor juridic Convențiile ce s-au perfectat cu M.F.P. și care fac parte din categoria contractelor comerciale; iar referitor la garanțiile externe și convențiile cu M.F.P., arată că, contractele încheiate cu M.F.P. privind condițiile de garantare, fiind contracte comerciale, nu fac nicio referire la natura bugetară a obligațiilor de plată ce revin M.F.P. și sunt supuse prevederilor Legii nr. 313/2004 și Legii nr. 91/1993, care precizează indubitabil natura nebugetară a acestora, ele fiind efectuate de la Fondul de Risc al M.F.P.

pentru creditele externe contractate cu garanția statului. Mai menționează că aceste convenții și-au încetat valabilitatea conform art. 6.2 din Convenție și nu au fost prelungite prin alte acte legale. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: În conformitate cu prevederile O.G. nr. 29/2002 privind instituirea unor măsuri pentru recuperarea creanțelor statului și diminuarea datoriei publice, prin contractul de cesiune de creanță din 28 iunie 2002 și actele adiționale aferente, A.V.A.S. a preluat de la M.F.P. creanța asupra SC C. SA, reprezentând debitele societății provenite din executarea garanțiilor emise de stat pentru împrumuturile externe contractate de această societate.

Contractul de cesiune de creanță din 28 iunie 2002 a fost încheiat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, care reglementează regimul juridic al creanțelor neperformante preluate la datoria publică internă. Conform Convențiilor de garantare încheiate între M.F.P. – în calitate de garant și SC C. SA – garantat, în cazul în care garantatul nu achită la scadență ratele de împrumut, dobânda, spezele și comisioanele aferente și se execută garanția, acesta va plăti garantului, pe lângă sumele datorate, majorări de întârziere la nivelul celor prevăzute de dispozițiile legale pentru neplata impozitelor și taxelor la bugetul de stat, iar în cazul în care garantatul nu achită comisionul de risc din valoarea garantată la termenele stabilite, garantul este îndreptățit să pretindă majorări de întârziere la nivelul celor prevăzute de dispozițiile legale pentru neplata impozitelor și taxelor către bugetul de stat.

Prin urmare, reclamanta și-a asumat aceste obligații prin Convențiile încheiate, din care rezultă că plățile urmează regimul fiscal, respectiv cel al impozitelor și taxelor la bugetul de stat și, în consecință, în mod corect prima instanță a apreciat că susținerile reclamantei privind caracterul nebugetar al creanței, în raport de convențiile încheiate, nu pot fi primite, fiind lipsite de suport legal. Având în vedere și prevederile art. 4 alin. (1) din O.G.

nr. 29/2002 potrivit cărora „Convențiile și/sau acordurile de recuperare încheiate de M.F.P., în calitate de garant și beneficiarii împrumuturilor externe contractate cu garanția statului reprezintă titluri constatatoare ale creanțelor cesionate și constituie de drept titluri executorii, a căror executare silită se va face fără efectuarea altor formalități”, precum și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 91/1991, devine evident că obligația de a suporta sumele plătite de statul român în contul garanției externe revine reclamantei, în calitate de beneficiar al împrumutului, în modalitatea mai sus arătată. În consecință, se reține că argumentația reclamantei formulată în recurs în susținerea caracterului nebugetar al creanței este lipsită de fundament juridic și neîntemeiată, iar recursul nu este fondat și va fi respins, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 119 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 aprilie 2009.