ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1218/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1218/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C. SA București a chemat-o în judecată
pe pârâta A.V.A.S. București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va
pronunța, să se constate dreptul său de a fi considerat debitor comercial
nebugetar în raportul cu A.V.A.S., de rambursare a creanțelor provenite din
plățile efectuate de M.F. (în calitate de garantor) la creditele externe
angajate cu garanția statului.
La 15 aprilie 2008,
reclamanta a formulat precizări la acțiune, arătând că interesul în promovarea
acțiunii se justifică prin interesul legitim corespunzător cerințelor legii
materiale și procesuale, în condițiile folosului practic urmărit de societate
și existent la momentul formulării acțiunii. Contractarea creditului extern,
rambursarea acestuia și garanția rambursării sunt operațiuni comerciale, iar
relațiile dintre comercianți sunt reglementate de Codul comercial și Codul
civil; în mod cu totul nejustificat, creanța A.V.A.S. este considerată și
tratată de acest creditor ca o datorie bugetară, situație în care sunt
aplicabile reglementările fiscale cu consecințele respective.
A.V.A.S. a formulat
întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în
constatare, precizând că petenta are deschisă calea realizării dreptului și
această acțiune nu poate fi folosită pentru constatarea unei situații de fapt;
a mai arătat, de asemenea, că petenta nu justifică niciun interes legitim,
actual și născut în constatarea dreptului său de a fi considerat debitor
comercial nebugetar în raport cu A.V.A.S.
Prin sentința comercială nr.
119 din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a
respins excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes, invocată de
intimată și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de petenta debitoare SC
C. SA București în contradictoriu cu intimata creditoare A.V.A.S. București.
Pentru a pronunța această
sentință, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Reclamanta nu are deschisă
calea niciunei acțiuni în realizarea dreptului și nici nu solicită constatarea
unei situații de fapt, ci a existenței unui drept, respectiv acela de a fi
considerat debitor comercial nebugetar în raportul cu A.V.A.S. și, drept
urmare, a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
De asemenea, a respins
excepția lipsei de interes a acțiunii, apreciind că interesul reclamantei este
acela de a răspunde pentru obligațiile ce-i revin față de A.V.A.S., conform
regimului comercial și nu a celui fiscal, care este mai împovărător pentru
reclamantă.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel
a reținut, în esență, că reclamanta și-a asumat obligații, prin convențiile
încheiate și a prevăzut că plățile urmează regimul fiscal, respectiv cel al
impozitelor și taxelor la bugetul de stat, iar argumentele reclamantei privind
caracterul nebugetar al creanței nu au susținere în convențiile încheiate chiar
de aceasta.
A mai reținut că este
adevărat că singurul argument care subzistă este acela că regimul fiscal este
mai împovărător pentru reclamantă, dar acesta nu poate constitui temei juridic
pentru a se constata că SC C. SA este un debitor comercial nebugetar în
raportul cu A.V.A.S.
Împotriva deciziei Curții de
Apel a declarat recurs reclamanta SC C. SA București, întemeindu-se pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând ca, având în vedere
prevederile Legii nr. 313/2004 și ale Legii nr. 91/1993, să se constate că SC
C. SA București este debitor comercial nebugetar în raportul cu A.V.A.S. pentru
plățile efectuate de M.F.P., în calitate de garantor, la creditele externe
angajate cu garanția statului.
Recurenta - reclamantă
susține că plățile efectuate de M.F.P., în baza art. 12 pct. 2 din Legea nr. 313/2004,
pentru obligațiile neonorate la termen de SC C. SA, s-au efectuat de la Fondul
de Risc constituit în acest scop de M.F.P., ce se administrează în regim
extrabugetar conform Legii nr. 91/1993, rezultând că aceste creanțe, care au
fost predate la A.V.A.S. reprezintă în realitate sume nebugetare, or, această
situație nu a fost avută în vedere la pronunțarea soluției.
În subsidiar, susține că
relația SC C. SA București – M.F.P. este de natură comercială, nebugetară,
avându-se în vedere că această relație are ca izvor juridic Convențiile ce s-au
perfectat cu M.F.P. și care fac parte din categoria contractelor comerciale;
iar referitor la garanțiile externe și convențiile cu M.F.P., arată că,
contractele încheiate cu M.F.P. privind condițiile de garantare, fiind
contracte comerciale, nu fac nicio referire la natura bugetară a obligațiilor
de plată ce revin M.F.P. și sunt supuse prevederilor Legii nr. 313/2004 și Legii
nr. 91/1993, care precizează indubitabil natura nebugetară a acestora, ele
fiind efectuate de la Fondul de Risc al M.F.P. pentru creditele externe
contractate cu garanția statului. Mai menționează că aceste convenții și-au
încetat valabilitatea conform art. 6.2 din Convenție și nu au fost prelungite
prin alte acte legale.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor
dosarului, se constată următoarele:
În conformitate cu
prevederile O.G. nr. 29/2002 privind instituirea unor măsuri pentru recuperarea
creanțelor statului și diminuarea datoriei publice, prin contractul de cesiune
de creanță din 28 iunie 2002 și actele adiționale aferente, A.V.A.S. a preluat
de la M.F.P. creanța asupra SC C. SA, reprezentând debitele societății
provenite din executarea garanțiilor emise de stat pentru împrumuturile externe
contractate de această societate.
Contractul de cesiune de
creanță din 28 iunie 2002 a fost încheiat în conformitate cu prevederile O.U.G.
nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, care reglementează regimul
juridic al creanțelor neperformante preluate la datoria publică internă.
Conform Convențiilor de
garantare încheiate între M.F.P. – în calitate de garant și SC C. SA –
garantat, în cazul în care garantatul nu achită la scadență ratele de împrumut,
dobânda, spezele și comisioanele aferente și se execută garanția, acesta va
plăti garantului, pe lângă sumele datorate, majorări de întârziere la nivelul
celor prevăzute de dispozițiile legale pentru neplata impozitelor și taxelor la
bugetul de stat, iar în cazul în care garantatul nu achită comisionul de risc
din valoarea garantată la termenele stabilite, garantul este îndreptățit să
pretindă majorări de întârziere la nivelul celor prevăzute de dispozițiile
legale pentru neplata impozitelor și taxelor către bugetul de stat.
Prin urmare, reclamanta și-a
asumat aceste obligații prin Convențiile încheiate, din care rezultă că plățile
urmează regimul fiscal, respectiv cel al impozitelor și taxelor la bugetul de
stat și, în consecință, în mod corect prima instanță a apreciat că susținerile
reclamantei privind caracterul nebugetar al creanței, în raport de convențiile
încheiate, nu pot fi primite, fiind lipsite de suport legal.
Având în vedere și
prevederile art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 29/2002 potrivit cărora „Convențiile
și/sau acordurile de recuperare încheiate de M.F.P., în calitate de garant și
beneficiarii împrumuturilor externe contractate cu garanția statului reprezintă
titluri constatatoare ale creanțelor cesionate și constituie de drept titluri
executorii, a căror executare silită se va face fără efectuarea altor
formalități”, precum și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 91/1991, devine
evident că obligația de a suporta sumele plătite de statul român în contul
garanției externe revine reclamantei, în calitate de beneficiar al
împrumutului, în modalitatea mai sus arătată.
În consecință, se reține că
argumentația reclamantei formulată în recurs în susținerea caracterului
nebugetar al creanței este lipsită de fundament juridic și neîntemeiată, iar
recursul nu este fondat și va fi respins, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC C. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 119 din 23
septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința
publică, astăzi 8 aprilie 2009.