ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4756/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași, reclamantul B.Z. a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, pentru a se dispune anularea actelor nr. 24835 din 22 ianuarie 2007 și nr. 15580 din 21 martie 2007 emise de pârât, cu obligarea acestuia de a aviza exercitarea activității de control financiar preventiv în cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad" Iași.

Reclamantul a arătat că refuzul pârâtei în acordarea acestui aviz s-a întemeiat pe dispozițiile Ordinului nr. 522/2003 al Ministrului Finanțelor Publice de aprobare a normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, respectiv anexa 8, cap. 2 pct. 3 lit. f) ce prevede obligația beneficiarului unui astfel de aviz de a avea „o vechime minimă în domeniul finanțelor publice de minimum 3 ani". Reclamantul consideră că această prevedere reprezintă o restrângere a dreptului său la muncă, în sensul art. 41 și art. 53 din Constituție și, de asemenea, o măsură ce se aplică discriminatoriu, pierzându-și astfel caracterul legitim, din moment ce impune condiții diferite persoanelor care au lucrat în finanțele publice înainte de 1 ianuarie 1990 și respectiv ulterior acestei date.

În ce-l privește, reclamantul a acumulat vechimea efectivă în domeniul finanțelor publice înainte de anul 1990, însă prin adresa nr. 15580/2007 în litigiu, pârâta ignoră această experiență invocând ordinul sus-citat, ce instituie practic un tratament diferențiat între profesioniștii cu aceleași studii, criteriul de discriminare fiind locul de muncă anterior, deși a promovat examenul de ocupare a postului de control financiar preventiv propriu, astfel că a dovedit pregătirea sa profesională pentru a exercita o astfel de funcție. Prin sentința civilă nr. 99/CA din 16 iulie 2007, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului B.Z. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării.

A recunoscut reclamantului dreptul de exercitare a activității de control financiar preventiv propriu. A obligat pârâtul să avizeze exercitarea de către reclamant a activității de control financiar preventiv propriu în cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad" Iași. A respins capătul de cerere privind anularea adreselor nr. 24835/2007 și nr. 15580/2007 emise de pârât. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că urmare activității profesionale și perfecționării pe linie economico-financiară dobândite de reclamant, acesta a acumulat în fapt o experiență în domeniul „finanțelor publice" în sensul prevederilor Ordinului nr. 522/2003, atât timp cât textul nu specifică instituțiile și modul în care trebuiau dobândite experiența/ vechimea respectivă.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (M.E.C.T.). Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul a criticat hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru greșita aplicare a dispozițiilor Ordinului nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, mai exact pentru că deși intimatul -reclamant nu îndeplinește cerința privind vechimea efectivă în domeniul finanțelor publice, autoritatea a fost obligată să avizeze exercitarea de către acesta a activității de control financiar preventiv propriu în cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad" Iași.

Examinând cauza în raport de critica formulată și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat. Pe baza unui amplu probatoriu administrat, instanța de fond a stabilit în mod corect că, în fapt, reclamantul a exercitat funcții economice echivalente urmare cărora a acumulat experiența necesară exercitării atribuțiilor de control financiar preventiv, fiind îndeplinit scopul acordării vizei de control financiar preventiv așa cum este definit acesta prin art. 1 al Normelor anexă la Ordinul ministrului finanțelor nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv.

Reținându-se în mod just că interpretarea literală dată de către Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului pct. 3) lit. f) din Ordinul nr. 522/2003 contravine spiritului legii, obiectivul legiuitorului fiind acela de a se face dovada existenței cunoștințelor profesionale și științifice exercitării unui astfel de control, într-adevăr din actele dosarului a rezultat cu evidență că intimatul-reclamant a acumulat o experiență în domeniul „finanțelor publice" în sensul Ordinului în discuție, cu atât mai mult cu cât textul nu face nicio referire la modul și instituțiile în care trebuie dobândite experiența și vechimea în acest domeniu. În aceste condiții se constată incidența dispozițiilor art. 1 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, modificată, cu consecința recunoașterii în favoarea intimatului-reclamant a dreptului de exercitare a activității de control financiar preventiv propriu.

Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului împotriva sentinței civile nr. 99/CA din 16 iulie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2007.