ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4756/2007

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Iași, reclamantul B.Z. a chemat în judecată

Ministerul Educației și Cercetării, pentru a se dispune anularea actelor nr. 24835

din 22 ianuarie 2007 și nr. 15580 din 21 martie 2007 emise de pârât, cu

obligarea acestuia de a aviza exercitarea activității de control financiar

preventiv în cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară

„Ion Ionescu de la Brad" Iași.

Reclamantul a

arătat că refuzul pârâtei în acordarea acestui aviz s-a întemeiat pe

dispozițiile Ordinului nr. 522/2003 al Ministrului Finanțelor Publice de

aprobare a normelor metodologice generale referitoare la exercitarea

controlului financiar preventiv, respectiv anexa 8, cap. 2 pct. 3 lit. f) ce

prevede obligația beneficiarului unui astfel de aviz de a avea „o vechime

minimă în domeniul finanțelor publice de minimum 3 ani".

Reclamantul

consideră că această prevedere reprezintă o restrângere a dreptului său la

muncă, în sensul art. 41 și art. 53 din Constituție și, de asemenea, o măsură

ce se aplică discriminatoriu, pierzându-și astfel caracterul legitim, din

moment ce impune condiții diferite persoanelor care au lucrat în finanțele

publice înainte de 1 ianuarie 1990 și respectiv ulterior acestei date.

În ce-l privește,

reclamantul a acumulat vechimea efectivă în domeniul finanțelor publice înainte

de anul 1990, însă prin adresa nr. 15580/2007 în litigiu, pârâta ignoră această

experiență invocând ordinul sus-citat, ce instituie practic un tratament

diferențiat între profesioniștii cu aceleași studii, criteriul de discriminare

fiind locul de muncă anterior, deși a promovat examenul de ocupare a postului

de control financiar preventiv propriu, astfel că a dovedit pregătirea sa

profesională pentru a exercita o astfel de funcție.

Prin sentința

civilă nr. 99/CA din 16 iulie 2007, Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului B.Z. în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării.

A recunoscut

reclamantului dreptul de exercitare a activității de control financiar

preventiv propriu.

A obligat pârâtul să

avizeze exercitarea de către reclamant a activității de control financiar

preventiv propriu în cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină

Veterinară „Ion Ionescu de la Brad" Iași.

A respins capătul de

cerere privind anularea adreselor nr. 24835/2007 și nr. 15580/2007 emise de

pârât.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că urmare activității profesionale

și perfecționării pe linie economico-financiară dobândite de reclamant, acesta

a acumulat în fapt o experiență în domeniul „finanțelor publice" în sensul

prevederilor Ordinului nr. 522/2003, atât timp cât textul nu specifică

instituțiile și modul în care trebuiau dobândite experiența/ vechimea

respectivă.

Împotriva sentinței

civile sus menționate a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului (M.E.C.T.).

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul a criticat hotărârea

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

pentru greșita aplicare a dispozițiilor Ordinului nr. 522/2003 pentru aprobarea

Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar

preventiv, mai exact pentru că deși intimatul -reclamant nu îndeplinește

cerința privind vechimea efectivă în domeniul finanțelor publice, autoritatea a

fost obligată să avizeze exercitarea de către acesta a activității de control

financiar preventiv propriu în cadrul Universității de Științe Agronomice și

Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad" Iași.

Examinând cauza în

raport de critica formulată și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.

Pe baza unui amplu

probatoriu administrat, instanța de fond a stabilit în mod corect că, în fapt,

reclamantul a exercitat funcții economice echivalente urmare cărora a acumulat

experiența necesară exercitării atribuțiilor de control financiar preventiv,

fiind îndeplinit scopul acordării vizei de control financiar preventiv așa cum

este definit acesta prin art. 1 al Normelor anexă la Ordinul ministrului

finanțelor nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice generale

referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv.

Reținându-se în mod

just că interpretarea literală dată de către Ministerul Educației, Cercetării

și Tineretului pct. 3) lit. f) din Ordinul nr. 522/2003 contravine spiritului

legii, obiectivul legiuitorului fiind acela de a se face dovada existenței

cunoștințelor profesionale și științifice exercitării unui astfel de

control, într-adevăr din actele dosarului a rezultat cu evidență că

intimatul-reclamant a acumulat o experiență în domeniul „finanțelor

publice" în sensul Ordinului în discuție, cu atât mai mult cu cât textul

nu face nicio referire la modul și instituțiile în care trebuie dobândite

experiența și vechimea în acest domeniu.

În aceste condiții se

constată incidența dispozițiilor art. 1 alin. (1) coroborate cu dispozițiile

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, modificată, cu

consecința recunoașterii în favoarea intimatului-reclamant a dreptului de

exercitare a activității de control financiar preventiv propriu.

Pentru toate cele

expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului împotriva sentinței

civile nr. 99/CA din 16 iulie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

decembrie 2007.