ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1676/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2665/2008,

pronunțată la data de 14 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată și precizată de reclamanții L.F. și P.E.D. în contradictoriu cu

pârâtul O.R.I. București, având ca obiect solicitarea acestora de obligare a

pârâtului de a le acorda reședința permanentă în România în aceleași condiții ca

și pentru cetățenii americani.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că reclamanții nu solicită anularea unui act administrativ

sau obligarea pârâtului la emiterea vreunui astfel de act, ci cererea lor se

referă la aplicarea unei anumite reglementări în procedura de soluționare a

cererii formulate de stabilire a domiciliului în România.

Cum cererea lor nu se încadrează în

dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, iar instanța nu este îndrituită să verifice dacă cererea lor de

stabilire a domiciliului a fost analizată în aceleași condiții ca și pentru

cetățenii americani sau nu, a concluzionat instanța de fond, cererea reclamanților

este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând

în esență că în mod greșit instanța de fond a analizat cererea lor în baza

dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, și nu a avut în

vedere faptul că ei și-au întemeiat cererea pe dispozițiile O.G. nr. 137/2000,

republicată, cu referire la discriminare, ei solicitând de fapt să fie obligat

pârâtul să le acorde dreptul de rezidență permanentă în aceleași condiții ca și

cetățenilor americani.

Intimatul O.R.I. a depus întâmpinare

solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței

de fond ca fiind legală și temeinică.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Textul art. 1 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 55/2004, cu modificările și completările ulterioare

distinge două situații în care persoana care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim se poate adresa instanței de

contencios administrativ și anume când consideră că actul administrativ este

vătămător, caz în care solicitând anularea acestuia trebuie să indice și să

depună actul administrativ respectiv, și a doua situație când o cerere pe care a

depus-o nu a fost soluționată în termenul legal, caz în care trebuie să depună

la dosar copia cererii certificată prin numărul și data înregistrării la

autoritatea publică.

În speță, acțiunea formulată de recurenții-reclamanți,

(recunoașterea dreptului de a dobândi reședința permanentă în România în

aceleași condiții ca și cetățenii americani), excede cadrului legal impus de

art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel

încât în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă.

În ceea ce privește susținerea recurenților-reclamanți,

potrivit căreia instanța de fond nu a analizat cererea lor prin prisma

prevederilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor

formelor de discriminare, trebuie precizat faptul că actul normativ în cauză nu

poate constitui temei de drept al unei acțiuni în contencios administrativ,

formulată în mod direct la instanță, decât dacă contestația formulată este

îndreptată împotriva unei hotărâri a Colegiului Director al Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării, ceea ce nu este cazul în speță.

Constatând deci că instanța de fond a

pronunțat o sentință legală și temeinică, motivele de recurs nefiind de natură

a conduce la casarea sau modificarea acesteia, în baza art. 312 C. proc. civ.

recursul formulat de reclamanți se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de L.F. și P.E.D.

împotriva sentinței civile nr. 2665 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

martie 2009.