ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1676/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2665/2008, pronunțată la data de 14 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată și precizată de reclamanții L.F. și P.E.D. în contradictoriu cu pârâtul O.R.I. București, având ca obiect solicitarea acestora de obligare a pârâtului de a le acorda reședința permanentă în România în aceleași condiții ca și pentru cetățenii americani. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții nu solicită anularea unui act administrativ sau obligarea pârâtului la emiterea vreunui astfel de act, ci cererea lor se referă la aplicarea unei anumite reglementări în procedura de soluționare a cererii formulate de stabilire a domiciliului în România.

Cum cererea lor nu se încadrează în dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar instanța nu este îndrituită să verifice dacă cererea lor de stabilire a domiciliului a fost analizată în aceleași condiții ca și pentru cetățenii americani sau nu, a concluzionat instanța de fond, cererea reclamanților este inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în mod greșit instanța de fond a analizat cererea lor în baza dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, și nu a avut în vedere faptul că ei și-au întemeiat cererea pe dispozițiile O.G. nr. 137/2000, republicată, cu referire la discriminare, ei solicitând de fapt să fie obligat pârâtul să le acorde dreptul de rezidență permanentă în aceleași condiții ca și cetățenilor americani.

Intimatul O.R.I. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Recursul este nefondat și urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Textul art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 55/2004, cu modificările și completările ulterioare distinge două situații în care persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim se poate adresa instanței de contencios administrativ și anume când consideră că actul administrativ este vătămător, caz în care solicitând anularea acestuia trebuie să indice și să depună actul administrativ respectiv, și a doua situație când o cerere pe care a depus-o nu a fost soluționată în termenul legal, caz în care trebuie să depună la dosar copia cererii certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică.

În speță, acțiunea formulată de recurenții-reclamanți, (recunoașterea dreptului de a dobândi reședința permanentă în România în aceleași condiții ca și cetățenii americani), excede cadrului legal impus de art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel încât în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă. În ceea ce privește susținerea recurenților-reclamanți, potrivit căreia instanța de fond nu a analizat cererea lor prin prisma prevederilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, trebuie precizat faptul că actul normativ în cauză nu poate constitui temei de drept al unei acțiuni în contencios administrativ, formulată în mod direct la instanță, decât dacă contestația formulată este îndreptată împotriva unei hotărâri a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ceea ce nu este cazul în speță.

Constatând deci că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, motivele de recurs nefiind de natură a conduce la casarea sau modificarea acesteia, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul formulat de reclamanți se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.F. și P.E.D. împotriva sentinței civile nr. 2665 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.