ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4467/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4467/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
încheierea din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea reclamanților W.J.
și X.J. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 98 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 194/2002, raportate la
prevederile art. 22 alin. (2) din Constituția României.
Au
fost amendați reclamanții cu 700 lei în temeiul art. 108
1
C. proc.
civ.
Pentru
a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că reclamanții, în același dosar, au
invocat aceeași excepție de neconstituționalitate, soluționată prin respingere
de Curtea Constituțională, prin decizia nr. 785 din iulie 2008.
Împotriva
acestei încheieri au formulat în termen recursul de față reclamanții, criticând
soluția ca nelegală și invocând dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992, în sensul că cererea lor are legătură cu soluționarea cauzei, a fost
invocată chiar de către reclamanți și nu există o deciziei anterioară a Curții
Constituționale care să fi constatat neconstituționalitatea prevederilor aduse
în discuție.
Recursul
nu se fondează.
Instanța a
respins în mod legal cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât
reclamanții formulaseră anterior una identică, deja soluționată.
În fapt, ambii
reclamanți pierduseră dreptul de ședere legală în România, iar la data de 6
aprilie 2007 erau obligați să părăsească teritoriul României.
Ca urmare, ei au
formulat acțiunea care face obiectul cauzei de față, cerând acordarea regimului
tolerării șederii pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni.
Având în vedere
obiectul cauzei, este evident că reclamanții încearcă prin toate mijloacele să
prelungească durata procesului, și, implicit, șederea lor în România.
Așa fiind, este
justificată și măsura luată de instanță de a sancționa reclamanții cu amendă
pentru introducerea cu rea credință a unei cereri vădit netemeinice, conform
dispozițiilor art. 108
1
lit. a) C. proc. civ.
Până la
soluționarea recursului de față, instanța de fond a soluționat acțiunea,
respingând cererea reclamanților de acordare a regimului de tolerare, iar din
acest motiv intimata a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect.
Dar o asemenea
excepție nu se poate reține în speță, întrucât în principiu, respingerea
acțiunii nu are efecte irevocabile și nu face inutilă analiza legalității
soluției pronunțate de instanță asupra unei cereri de sesizare a Curții
Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de W.J. și X.J. împotriva Încheierii din 24 septembrie 2008 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2
decembrie 2008.