ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4467/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea reclamanților W.J. și X.J. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 98 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 194/2002, raportate la prevederile art. 22 alin. (2) din Constituția României. Au fost amendați reclamanții cu 700 lei în temeiul art. 108 1 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că reclamanții, în același dosar, au invocat aceeași excepție de neconstituționalitate, soluționată prin respingere de Curtea Constituțională, prin decizia nr. 785 din iulie 2008. Împotriva acestei încheieri au formulat în termen recursul de față reclamanții, criticând soluția ca nelegală și invocând dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, în sensul că cererea lor are legătură cu soluționarea cauzei, a fost invocată chiar de către reclamanți și nu există o deciziei anterioară a Curții Constituționale care să fi constatat neconstituționalitatea prevederilor aduse în discuție. Recursul nu se fondează. Instanța a respins în mod legal cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât reclamanții formulaseră anterior una identică, deja soluționată.

În fapt, ambii reclamanți pierduseră dreptul de ședere legală în România, iar la data de 6 aprilie 2007 erau obligați să părăsească teritoriul României. Ca urmare, ei au formulat acțiunea care face obiectul cauzei de față, cerând acordarea regimului tolerării șederii pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni. Având în vedere obiectul cauzei, este evident că reclamanții încearcă prin toate mijloacele să prelungească durata procesului, și, implicit, șederea lor în România. Așa fiind, este justificată și măsura luată de instanță de a sancționa reclamanții cu amendă pentru introducerea cu rea credință a unei cereri vădit netemeinice, conform dispozițiilor art. 108 1 lit. a) C. proc. civ.

Până la soluționarea recursului de față, instanța de fond a soluționat acțiunea, respingând cererea reclamanților de acordare a regimului de tolerare, iar din acest motiv intimata a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect. Dar o asemenea excepție nu se poate reține în speță, întrucât în principiu, respingerea acțiunii nu are efecte irevocabile și nu face inutilă analiza legalității soluției pronunțate de instanță asupra unei cereri de sesizare a Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de W.J. și X.J. împotriva Încheierii din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.