ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1607/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1607/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în data de 30 aprilie 2008 a fost organizată

licitația de atribuire a traseelor interjudețene pe perioada 2008 - 2011

organizată de Autoritatea

Rutieră Română ,

în temeiul art. 51-58 din Normele din 17 octombrie

2006 privind organizarea și efectuarea

transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora aprobate prin

Ordinul nr. 1892/2006.

A

mai arătat reclamanta că la această licitație a participat la

licitarea mai multor

trasee, printre care și cel cu nr. 533, cursa 1 Zalău

Autogara Trans Sălaj - Timișoara Autogara Andronic,

ieșind

câștigătoare contracandidata sa SC

T.C.T. SRL.

La

data de 7 mai 2008, societatea reclamantă a depus contestație cu privire la

licitația acestui traseu, înregistrată la Autoritatea Rutieră

Română sub nr. 46200 din 7 mai 2008, iar la

data de 15 mai 2008

contestatoarea a primit

de la autoritatea pârâtă o adresă prin care i s-a

adus la cunoștință

faptul că plângerea sa a fost trimisă spre

soluționare

Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale, până

în prezent

neprimind nici un răspuns.

La termenul de

judecată din 22 iulie 2008, Curtea de Apel

Timișoara

a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile în

raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 186

din 22 iulie 2008, Curtea de Apel

Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC A. SA Timișoara pentru

neîndeplinirea

procedurii prealabile.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauză,

reclamanta a solicitat pârâtei, prin contestația formulată, reevaluarea

punctelor pentru unele trasee ce au făcut obiectul ședinței de licitație din

data de 30 aprilie 2008, ceea ce nu constituie procedură prealabilă în

sensul dispozițiilor art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, atâta vreme cât

reclamanta nu a solicitat

revocarea rezultatelor licitației, declasarea

participantului SC T.C.T. SRL

și

declararea sa ca și câștigătoare a licitației, cereri ce fac obiectul prezentei

acțiuni.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SA

Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând generic dispozițiile art.

312 alin. (5) C. proc. civ. și pe cele ale art. 7 alin. (1) din Legea nr.

554/2004

a contenciosului administrativ.

Prin

cererea de recurs recurenta-reclamantă susține în esență că

prin contestația cu nr.

5551 din 06 mai 2008 înregistrată la Autoritatea

Rutieră Română a solicitat

reevaluarea punctajului obținut la licitația

organizată în data de 30 aprilie

2008, iar această solicitare implică și

revocarea rezultatelor licitației, potrivit

dispozițiilor art. 62 alin. (2) din

Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006, astfel încât

procedura prealabilă a

fost

îndeplinită. Arată că instanța de fond a făcut o interpretarea

greșită a dispozițiilor legale incidente cauzei,

soluția fiind nelegală, motiv pentru care se impune casarea cu trimitere spre

rejudecarea pe

fond a cauzei la aceeași instanță.

Recursul este întemeiat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului,

cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art.

304

1

C. proc. civ.

,

Curtea constată că recursul este fondat, după cum se

va arăta în

continuare.

Prin sentința

recurată, Curtea de Apel Timișoara a respins

acțiunea

formulată de societatea reclamantă SC A. SRL.

pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile în conformitate cu

dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Potrivit

textului legal menționat „înainte de a se adresa instanței

de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său

ori într-un interes legitim, printr-un act

administrativ individual

trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic

superioare, dacă aceasta există, în termen de 30

de zile de la data comunicării

actului, revocarea, în tot sau în parte a

acestuia".

În

același sens dispozițiile cu caracter general ale art. 109 alin. (2) C. proc.

civ. prevăd că „în cazurile anume prevăzute

de lege, sesizarea instanței competente se face numai

după,

îndeplinirea unei proceduri

prealabile, în condițiile stabilite de acea

lege.

Problema

de drept care se impune a fi analizată în cauză este

aceea de a stabili, în ce măsură

trebuie corelate dispozițiile legii cadru

a contenciosului administrativ

cu cele specifice materiei obținerii

licențelor de traseu și dacă societatea reclamantă

trebuia să efectueze

procedura

prealabilă în speță exclusiv după regulile prevăzute în

legea cadru a contenciosului administrativ [art. 7 alin. (1) din Legea

nr.

554/2004] sau trebuia să parcurgă etapele prevăzute de actele

normative speciale aplicabile în materia

organizării și desfășurării

licitațiilor

pentru atribuirea licențelor de traseu către operatorii de

transport -

Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006 cu modificările ulterioare.

Potrivit

principiului

specialia derogant generalibus

, obligația

instanței de fond era de a verifica dacă în

legislația specială,

aplicabilă materiei

din care face parte speța dedusă judecății, existau

prevederi exprese, derogatorii de la dreptul

comun, privind modul de

contestare a

rezultatelor licitației, implicit sub aspectul efectuării

procedurii prealabile

și, numai în situația în care nu exista

reglementare

expresă în normele speciale, putea să facă aplicarea

dispozițiilor

generale prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din

analiza comparativă a actelor normative menționate rezultă

situația potrivit

căreia în O.M.T.C.T. nr. 1892/2006 nu se indică în

mod expres posibilitatea

efectuării procedurii prealabile în cazul

existenței unei nemulțumiri

legate de rezultatele finale ale licitației și

nici un termen în care se poate

face contestație administrativă ( aspect

care potrivit reglementărilor anterioare în materie

se stabilea în

metodologia de desfășurare a licitației), motiv pentru care se aplică

dispozițiile privind termenul de 30 de zile

de la comunicarea

rezultatelor, potrivit

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă

parte, trebuie reținut că societatea reclamantă nu

contestă un act administrativ tipic exprimat în formă scrisă, pretinsa

vătămare invocată fiind produsă printr-o

manifestarea unilaterală de

voință din partea autorității pârâte care,

prin procedura atribuirii

electronice a

traseelor, stabilește rezultatele licitației și câștigătorii

acesteia, comunicarea acestora efectuându-se pe

site-ul instituției. De

menționat este și faptul că la momentul

contestării rezultatelor,

A.R.R. - Agenția

Timiș nu eliberase încă licența de traseu pentru

societatea contracandidată, neexistând un act administrativ tipic, ce ar

fi putut fi supus unei eventuale revocări sau „retrageri" în

terminologia folosită de O.M.T.C.T. nr. 1892/2006

În acest context,

este evident că societatea reclamantă, în ceea

ce privește conținutul plângerii prealabile, în mod corect, s-a

raportat

la reglementările specifice, solicitând reevaluarea

rezultatelor,

procedură prin care

autoritatea pârâtă ar fi putut să ajungă la un alt

rezultat final și, în consecință, să elibereze

licența de traseu către

societatea

reclamantă, în cazul în care ar fi constatat nereguli în

desfășurarea

licitației.

Or,

în speță, contestația administrativă, formulată în termenul

legal de 30 de zile de

la afișarea rezultatelor, până la momentul

introducerii acțiunii, nu primise nici un răspuns.

Pe

de altă parte, faptul că Autoritatea Rutieră Română a răspuns

societății reclamante că

a trimis contestația formulată spre competentă

soluționare Agenției pentru

Serviciile Societății Informaționale,

presupune recunoașterea de către aceasta a

regularității modului de

formulare a contestației, însă invocarea necompetenței

în reevaluarea

rezultatelor nu are suport legal. Această afirmație este susținută de

faptul că potrivit

normelor de organizare și desfășurare a licitației

pentru traseele interjudețene

atribuția în întocmirea Programului de

transport interjurdețean revine A.R.R., precum și acordarea punctajului

în baza criteriilor stabilite de aceeași autoritate, iar

licențele de traseu după atribuirea traseelor

revine tot A.R.R.

Este adevărat că

Agenția pentru Serviciile Societății

Informaționale,

înființată prin O.U.G. nr. 73/2007, gestionează și

operează sistemul

informatic de atribuire electronică a traseelor

naționale din programele de transport interjudețene, dar rezultatul

atribuirii electronice este întemeiat pe

punctajul obținut de societățile

participante

astfel cum acest punctaj a fost stabilit de A.R.R., iar validarea rezultatului

se face practic prin emiterea licenței de traseu

de către A.R.R.

Față

de aceste considerente, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă SC A. SA a

îndeplinit procedura prealabilă, astfel

încât soluția instanței de fond este nelegală,

impunându-se, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (2) raportat la cele ale

art. 313 C. proc. civ. casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de SC A. SA Timișoara,

împotriva sentinței nr. 186 din 22 iulie 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 martie 2009.