ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1607/2009

Asupra recursului de față; În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în data de 30 aprilie 2008 a fost organizată licitația de atribuire a traseelor interjudețene pe perioada 2008 - 2011 organizată de Autoritatea Rutieră Română , în temeiul art. 51-58 din Normele din 17 octombrie 2006 privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora aprobate prin Ordinul nr. 1892/2006. A mai arătat reclamanta că la această licitație a participat la licitarea mai multor trasee, printre care și cel cu nr. 533, cursa 1 Zalău Autogara Trans Sălaj - Timișoara Autogara Andronic, ieșind câștigătoare contracandidata sa SC T.C.T. SRL.

La data de 7 mai 2008, societatea reclamantă a depus contestație cu privire la licitația acestui traseu, înregistrată la Autoritatea Rutieră Română sub nr. 46200 din 7 mai 2008, iar la data de 15 mai 2008 contestatoarea a primit de la autoritatea pârâtă o adresă prin care i s-a adus la cunoștință faptul că plângerea sa a fost trimisă spre soluționare Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale, până în prezent neprimind nici un răspuns. La termenul de judecată din 22 iulie 2008, Curtea de Apel Timișoara a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin sentința nr. 186 din 22 iulie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Timișoara pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauză, reclamanta a solicitat pârâtei, prin contestația formulată, reevaluarea punctelor pentru unele trasee ce au făcut obiectul ședinței de licitație din data de 30 aprilie 2008, ceea ce nu constituie procedură prealabilă în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, atâta vreme cât reclamanta nu a solicitat revocarea rezultatelor licitației, declasarea participantului SC T.C.T. SRL și declararea sa ca și câștigătoare a licitației, cereri ce fac obiectul prezentei acțiuni. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SA Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând generic dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. și pe cele ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Prin cererea de recurs recurenta-reclamantă susține în esență că prin contestația cu nr. 5551 din 06 mai 2008 înregistrată la Autoritatea Rutieră Română a solicitat reevaluarea punctajului obținut la licitația organizată în data de 30 aprilie 2008, iar această solicitare implică și revocarea rezultatelor licitației, potrivit dispozițiilor art. 62 alin. (2) din Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006, astfel încât procedura prealabilă a fost îndeplinită. Arată că instanța de fond a făcut o interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente cauzei, soluția fiind nelegală, motiv pentru care se impune casarea cu trimitere spre rejudecarea pe fond a cauzei la aceeași instanță.

Recursul este întemeiat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Prin sentința recurată, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de societatea reclamantă SC A. SRL. pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit textului legal menționat „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia". În același sens dispozițiile cu caracter general ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se face numai după, îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.

Problema de drept care se impune a fi analizată în cauză este aceea de a stabili, în ce măsură trebuie corelate dispozițiile legii cadru a contenciosului administrativ cu cele specifice materiei obținerii licențelor de traseu și dacă societatea reclamantă trebuia să efectueze procedura prealabilă în speță exclusiv după regulile prevăzute în legea cadru a contenciosului administrativ [art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004] sau trebuia să parcurgă etapele prevăzute de actele normative speciale aplicabile în materia organizării și desfășurării licitațiilor pentru atribuirea licențelor de traseu către operatorii de transport - Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006 cu modificările ulterioare.

Potrivit principiului specialia derogant generalibus , obligația instanței de fond era de a verifica dacă în legislația specială, aplicabilă materiei din care face parte speța dedusă judecății, existau prevederi exprese, derogatorii de la dreptul comun, privind modul de contestare a rezultatelor licitației, implicit sub aspectul efectuării procedurii prealabile și, numai în situația în care nu exista reglementare expresă în normele speciale, putea să facă aplicarea dispozițiilor generale prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Din analiza comparativă a actelor normative menționate rezultă situația potrivit căreia în O.M.T.C.T.

nr. 1892/2006 nu se indică în mod expres posibilitatea efectuării procedurii prealabile în cazul existenței unei nemulțumiri legate de rezultatele finale ale licitației și nici un termen în care se poate face contestație administrativă ( aspect care potrivit reglementărilor anterioare în materie se stabilea în metodologia de desfășurare a licitației), motiv pentru care se aplică dispozițiile privind termenul de 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, trebuie reținut că societatea reclamantă nu contestă un act administrativ tipic exprimat în formă scrisă, pretinsa vătămare invocată fiind produsă printr-o manifestarea unilaterală de voință din partea autorității pârâte care, prin procedura atribuirii electronice a traseelor, stabilește rezultatele licitației și câștigătorii acesteia, comunicarea acestora efectuându-se pe site-ul instituției.

De menționat este și faptul că la momentul contestării rezultatelor, A.R.R. - Agenția Timiș nu eliberase încă licența de traseu pentru societatea contracandidată, neexistând un act administrativ tipic, ce ar fi putut fi supus unei eventuale revocări sau „retrageri" în terminologia folosită de O.M.T.C.T. nr. 1892/2006 În acest context, este evident că societatea reclamantă, în ceea ce privește conținutul plângerii prealabile, în mod corect, s-a raportat la reglementările specifice, solicitând reevaluarea rezultatelor, procedură prin care autoritatea pârâtă ar fi putut să ajungă la un alt rezultat final și, în consecință, să elibereze licența de traseu către societatea reclamantă, în cazul în care ar fi constatat nereguli în desfășurarea licitației.

Or, în speță, contestația administrativă, formulată în termenul legal de 30 de zile de la afișarea rezultatelor, până la momentul introducerii acțiunii, nu primise nici un răspuns. Pe de altă parte, faptul că Autoritatea Rutieră Română a răspuns societății reclamante că a trimis contestația formulată spre competentă soluționare Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale, presupune recunoașterea de către aceasta a regularității modului de formulare a contestației, însă invocarea necompetenței în reevaluarea rezultatelor nu are suport legal. Această afirmație este susținută de faptul că potrivit normelor de organizare și desfășurare a licitației pentru traseele interjudețene atribuția în întocmirea Programului de transport interjurdețean revine A.R.R., precum și acordarea punctajului în baza criteriilor stabilite de aceeași autoritate, iar licențele de traseu după atribuirea traseelor revine tot A.R.R.

Este adevărat că Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, înființată prin O.U.G. nr. 73/2007, gestionează și operează sistemul informatic de atribuire electronică a traseelor naționale din programele de transport interjudețene, dar rezultatul atribuirii electronice este întemeiat pe punctajul obținut de societățile participante astfel cum acest punctaj a fost stabilit de A.R.R., iar validarea rezultatului se face practic prin emiterea licenței de traseu de către A.R.R. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă SC A. SA a îndeplinit procedura prealabilă, astfel încât soluția instanței de fond este nelegală, impunându-se, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) raportat la cele ale art. 313 C. proc.

civ. casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC A. SA Timișoara, împotriva sentinței nr. 186 din 22 iulie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2009.