ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1549/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC A. SA Timișoara a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.R.R. declasarea

participantei SC T. SRL Abrud câștigătoare a Traseului nr. 533, Cursa 1 Zalău

Autogara Trans Sălaj – Timișoara Autogara Andronic, în urma licitației de

atribuire a traseelor din 30 aprilie 2008.

În motivarea acțiunii se arată că în data

de 30 aprilie 2008 a fost organizată licitația de atribuire a traseelor

interjudețene pe perioada 2008-2011 organizată de A.R.R., în temeiul art. 51-58

din Normele din 17 octombrie 2008 privind organizarea și efectuarea

transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, aprobate prin

Ordinul nr. 1892/2006.

Mai arată reclamanta că deși în urma

licitației organizate a ieșit ca fiind câștigătoare societatea T. SRL, consideră

că nu ar îndeplini condițiile prevăzute în tabelul cu rezultate.

La termenul de judecată din data de 22 iulie 2008, Curtea de Apel Timișoara a invocat excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile în raport cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 187 din 22 iulie 2008 Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA

Timișoara pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Pentru a pronunța această soluție, a

reținut că înscrisul nr. 5551 din 6 mai 2008 prin care reclamanta a solicitat

pârâtei reevaluarea punctelor pentru unele trasee ce au făcut obiectul ședinței

de licitație din data de 30 aprilie 2008, nu constituie o procedură prealabilă

în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței civile nr. 187 din 22 iulie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a

declarat recurs reclamanta SC A. SA Timișoara.

În motivarea cererii de recurs s-a

subliniat că în mod greșit instanța fondului nu a asimilat unei proceduri prealabile

în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004 cererea nr. 5551 din 6 mai 2008, adresată

A.R.R. și că soluția este nelegală și prin prisma art. 62 alin. (2) din Ordinul

M.T.C.T. nr. 1892/2006, apreciind recurenta că în temeiul art. 318 alin. (5) C.

proc. civ. se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare

(judecarea fondului).

Au formulat apărări/întâmpinări/ la

recurs ambele intimate, solicitându-se menținerea ca legală și temeinică a

sentinței pronunțate de Curtea de Apel Timișoara. Intimata SC T. SRL a precizat

că nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece recurenta a atacat

licitația organizată de A.R.R. la data de 30 aprilie 2008 doar sub aspectul rezultatelor câștigătorului unui traseu pentru care această societate nu a

optat, câștigătorul fiind, deci, o altă societate comercială decât intimata în

discuție.

Examinând cauza prin prisma criticii

aduse de recurentă și care se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu

există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate.

În mod corect și în acord cu dispozițiile

art. 109 alin. (2) C. proc. civ. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

judecătorul fondului a invocat din oficiu excepția lipsei procedurii prealabile

și, constatând că o astfel de procedură nu a fost urmată, a respins acțiunea

pentru acest motiv.

Pentru declanșarea procedurii judiciare,

în materia contenciosului administrativ, legiuitorul a stabilit ca obligatorie

cerința ca înainte de a se adresa instanței competente cel ce se consideră vătămat

să solicite autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare

revocarea în tot sau în parte a actului pretins vătămător, în termen de 30 de

zile de la data comunicării actului.

În speță, recurenta-reclamantă s-a apărat

la excepția invocată cu înscrisul existent la dosar (act nr. 5551 din 6 mai

2001), însă în mod just instanța a înlăturat aceste apărări cu motivarea că așa

cum se poate observa din conținutul înscrisului menționat nu se poate considera

acesta ca fiind o plângere administrativă prealabilă, în sensul art. 7 alin. (1)

din Legea contenciosului administrativ.

Cum excepția lipsei procedurii prealabile

este o excepție de fond, absolută, iar prin efectul pe care îl produce este o

excepție peremptorie, dirimantă, singura soluție posibilă era aceea a

respingerii acțiunii.

Întrucât soluționarea pe cale de excepție

a acțiunii, aceasta fiind inadmisibilă, a făcut inutilă cercetarea în fond a

pricinii, și verificarea calității procesuale pasive a societății comerciale

intimate apare ca superfluă.

Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA

Timișoara împotriva sentinței nr. 187 din 22 iulie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.