ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4739/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că prin H.G. nr. 1305/2002 a fost aprobat Regulamentul

de Organizare și Funcționare a Corpului Național al Polițiștilor, care face corp

cu Hotărârea de Guvern menționată, astfel că este un act administrativ cu caracter

normativ și nu individual și nu poate fi cenzurată pe calea excepției de nelegalitate

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, în termenul prevăzut de lege, 5 zile de la comunicare, reclamantul,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că:

- i-a fost încălcat dreptul la apărare și

la un proces echitabil, pentru că instanța fondului nu s-a pronunțat în nici un

fel asupra cererii sale depusă la dosar, prin care solicită amânarea cauzei și

comunicarea întâmpinării și a actelor depuse de pârâți în vederea pregătirii

apărării, mai mult decât atât trecându-se la soluționarea cauzei. În acest mod

instanța de fond a încălcat și principiul contradictorialității procesului

civil.

- judecătorul fondului a încălcat și

prevederile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., ce se referă la rolul

activ al judecătorului, pronunțând astfel o hotărâre nelegală și netemeinică.

- pe fondul cauzei, recurentul-reclamant

susține că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică,

reținând în mod eronat că actele administrative unilaterale cu caracter

normativ nu sunt supuse controlului de legalitate pe calea contenciosului

administrativ.

- în condițiile în care instanța de fond

și-a motivat soluția pe dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ, după modificarea sa prin Legea nr. 262 din

30 iulie 2007, recurentul-reclamant prin cererea de recurs invocă excepția de neconstituționalitate

a acestui text de lege, care, după opinia sa, încalcă prevederile constituționale

privind liberul acces la justiție și garantarea controlului judecătoresc al

actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului

administrativ.

A depus, întâmpinare, intimata-pârâtă, D.G.P.M.

București prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat precum și

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea

nr. 262/20007 și menținerea sentinței instanțe de fond ca fiind legală și

temeinică.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, „legalitatea unui act administrativ

unilateral, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”.

Art. 2 alin. (1) lit. c) din Lege,

definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual

sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării

executării legii….”

Din interpretarea dispozițiilor art. 4 din

legea contenciosului administrativ, rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere doar

actele administrative cu caracter individual care nu mai pot fi atacate pe

calea acțiunii directe ci și actele administrative unilaterale cu caracter normativ

care, în principiu, pot fi atacate oricând.

Actele administrative unilaterale cu

caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe

calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe conform

art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ.

O soluție de unificare a practicii

judiciare, în sensul că pot fi cenzurate, pe calea excepției de nelegalitate,

actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter

normativ sau individual, a fost adoptată și în plenul judecătorilor secției de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la ședința din

data 29 septembrie 2008.

Obligația instanței de contencios administrativ

investită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate este doar aceea de a

verifica dacă excepția vizează un act administrativ unilateral sau un alt act juridic.

Așadar, soluția instanței de fond de

respingere ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1305/2002, act

administrativ unilateral cu caracter normativ, apare ca fiind greșită, textul art.

4 din lege statuând că pot fi cenzurate conform acestei proceduri, actele administrative

unilaterale astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. c) fără a se distinge

după cum au caracter individual ori normativ.

Ca o concluzie a considerentelor expuse,

recursul declarat de reclamant urmează a fi admis iar sentința pronunțată

casată cu trimitere la aceeași instanță pentru rejudecare, cu aplicarea și a

art. 312 C. proc. civ.

La momentul rejudecării, instanța de fond

va avea în vedere și celelalte critici formulate de recurent prin motivele de

recurs, referitoare la încălcarea dreptului la apărare și la un proces

echitabil, la respectarea principiului contradictorialității procesului civil,

a rolului activ al judecătorului, cât și excepția de neconstituționalitate despre

care se face vorbire în motivele de recurs, în condițiile în care recurentul o

va mai susține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A.I.

împotriva sentinței civile nr. 2207 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

la aceeași instanță spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

decembrie 2008.