ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4739/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin H.G. nr. 1305/2002 a fost aprobat Regulamentul de Organizare și Funcționare a Corpului Național al Polițiștilor, care face corp cu Hotărârea de Guvern menționată, astfel că este un act administrativ cu caracter normativ și nu individual și nu poate fi cenzurată pe calea excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, 5 zile de la comunicare, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că: - i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, pentru că instanța fondului nu s-a pronunțat în nici un fel asupra cererii sale depusă la dosar, prin care solicită amânarea cauzei și comunicarea întâmpinării și a actelor depuse de pârâți în vederea pregătirii apărării, mai mult decât atât trecându-se la soluționarea cauzei. În acest mod instanța de fond a încălcat și principiul contradictorialității procesului civil. - judecătorul fondului a încălcat și prevederile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., ce se referă la rolul activ al judecătorului, pronunțând astfel o hotărâre nelegală și netemeinică.

- pe fondul cauzei, recurentul-reclamant susține că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, reținând în mod eronat că actele administrative unilaterale cu caracter normativ nu sunt supuse controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ. - în condițiile în care instanța de fond și-a motivat soluția pe dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, după modificarea sa prin Legea nr. 262 din 30 iulie 2007, recurentul-reclamant prin cererea de recurs invocă excepția de neconstituționalitate a acestui text de lege, care, după opinia sa, încalcă prevederile constituționale privind liberul acces la justiție și garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ.

A depus, întâmpinare, intimata-pârâtă, D.G.P.M. București prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat precum și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/20007 și menținerea sentinței instanțe de fond ca fiind legală și temeinică. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, „legalitatea unui act administrativ unilateral, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”.

Art. 2 alin. (1) lit. c) din Lege, definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii….” Din interpretarea dispozițiilor art. 4 din legea contenciosului administrativ, rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere doar actele administrative cu caracter individual care nu mai pot fi atacate pe calea acțiunii directe ci și actele administrative unilaterale cu caracter normativ care, în principiu, pot fi atacate oricând. Actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe conform art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ.

O soluție de unificare a practicii judiciare, în sensul că pot fi cenzurate, pe calea excepției de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual, a fost adoptată și în plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la ședința din data 29 septembrie 2008. Obligația instanței de contencios administrativ investită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate este doar aceea de a verifica dacă excepția vizează un act administrativ unilateral sau un alt act juridic. Așadar, soluția instanței de fond de respingere ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 1305/2002, act administrativ unilateral cu caracter normativ, apare ca fiind greșită, textul art. 4 din lege statuând că pot fi cenzurate conform acestei proceduri, actele administrative unilaterale astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. c) fără a se distinge după cum au caracter individual ori normativ. Ca o concluzie a considerentelor expuse, recursul declarat de reclamant urmează a fi admis iar sentința pronunțată casată cu trimitere la aceeași instanță pentru rejudecare, cu aplicarea și a art. 312 C. proc. civ.

La momentul rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și celelalte critici formulate de recurent prin motivele de recurs, referitoare la încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, la respectarea principiului contradictorialității procesului civil, a rolului activ al judecătorului, cât și excepția de neconstituționalitate despre care se face vorbire în motivele de recurs, în condițiile în care recurentul o va mai susține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul A.I. împotriva sentinței civile nr. 2207 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2008.