ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 503/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea adresată Tribunalului Comercial Cluj, înregistrată la data de 30

ianuarie 2008, reclamanta D.G.F.P. Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta B.T.

SA, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i furnizeze informațiile

solicitate prin adresa nr. 51778 din 23 noiembrie 2007, respectiv să-i comunice

datele de identificare ale persoanelor ce au deținut sau dețin specimen de

semnătură în vederea derulării operațiunilor financiar-bancare, precum și

perioada în care acestea au fost îndreptățite să dispună asemenea operații

pentru un număr de trei societăți comerciale, astfel cum sunt menționate în

anexa 1 a cererii, invocând în drept dispozițiile art. 52 și urm. C. proc.

fisc. și art. 373 și urm. C. proc. civ.

Tribunalul

Comercial Cluj a respins acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată, prin

sentința comercială nr. 788, pronunțată la data de 8 aprilie 2008.

Spre

a hotărî astfel prima instanță a reținut că solicitarea reclamantei este

nelegală și netemeinică fiind făcută cu ignorarea dispozițiilor legale

referitoare la secretul profesional în domeniul bancar și în relația cu

clientela.

Apelul formulat de reclamantă împotriva

sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 144,

pronunțată la data de 8 iulie 2008.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de control judiciar a reținut, examinând criticile invocate în

susținerea apelului , referitoare la neaplicarea corespunzătoare a

dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, modificată și completată privind Codul de

procedură fiscală, că O.U.G. nr. 99/2006 prevede expres și limitativ, cazurile

și condițiile în care se furnizează date de natura secretului bancar, prin art.

113-114, care reprezintă dispoziții speciale în această materie, iar apelanta-reclamantă

nu face dovada că s-ar încadra în vreuna din situațiile care să justifice

furnizarea informațiilor solicitate.

Împotriva menționatei decizii a formulat

recurs apelanta-reclamantă invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în

esență, că motivarea instanței de apel este restrictivă și limitată la art. 113-114

din O.U.G. nr. 99/2006, fără a se avea în vedere prevederile art. 59 C. proc.

fisc., invocate, sau cele ale art.60, fiind bazată pe denaturarea înțelesului

art. 52 și art. 54 din același cod, critici care se circumscriu motivelor

prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând

motivul invocat prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., spre a putea fi

analizat.

Intimata a solicitat, prin întâmpinare,

respingerea recursului, apreciind nefondate criticile invocate în susținerea

acestei cereri.

Recursul este nefondat.

Astfel, art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești atunci când nu se arată

motivele pe care aceasta se sprijină dar și atunci când hotărârea cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura cauzei, iar aspectele referitoare

la motivarea deciziei atacate, invocate de recurentă, nu răspund cerințelor

acestui text legal.

Este de observat că prin evocarea

conținutului art. 52 și art. 54 C. proc. fisc., instanța de apel „nu a

denaturat” înțelesul acestor prevederi legale, că dispozițiile art. 59 și art. 60

din același cod nu-și găsesc incidența, în speță, spre a se putea reține

nesocotirea lor de către instanța de apel, care a avut în vedere că procedura

de furnizare a informațiilor de natura secretului bancar, precum și persoanele

și instituțiile îndrituite să primească astfel de informații, sunt prevăzute de

legea bancară, reținând în mod corect că solicitarea apelantei-reclamante nu

îndeplinește condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală și O.U.G. nr. 99/2006,

cu referire la art. 113-114, situație ce înlătură incidența motivului prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza 2, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. VÂLCEA împotriva deciziei civile nr. 144/2008

din 8 iulie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

18 februarie 2009.