ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 224/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1999 din 25 iunie 2008 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

fost admisă acțiunea formulată de A.N.P.H., în contradictoriu cu pârâta

Asociația A. București, fiind obligată aceasta la plata sumei de 19.500 lei

reprezentând prima tranșă de finanțare încasată în baza contractului de

finanțare din 2005.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, în fapt: că între părți a fost încheiat contractul

financiar din 2005 având ca obiect prestarea unor servicii publice prin

proiectul „Recuperare și reabilitare prin tehnici psihologice, art-terapie și

terapie ocupațională” în baza căruia pârâta a primit o primă tranșă de

finanțare de 19.500 lei; că, ulterior, pârâta a subcontractat toate activitățile

proiectului unei terțe persoane juridice, SC S.P. SRL București fără acordul

finanțatorului; că pârâta nu a dat curs solicitării finanțatorului de a-i pune la

dispoziție documentele cerute prin adresa nr. 1783 din 13 martie 2006.

În drept, instanța a reținut

că, în raport cu faptele arătate, pârâta a încălcat dispozițiile art. 3, art. 5,

art. 7 și art. 12 din contract, referitor la limitele și condițiile de

participare a terților la realizarea proiectului, la supunerea beneficiarului

la monitorizare și control și la condițiile rezilierii contractului.

A reținut instanța că pârâta

nu a contestat rezultatele controlului care a constatat toate neregulile și că

ea a refuzat să semneze procesul-verbal de conciliere din 25 noiembrie 2005,

deși a participat la aceasta.

A înlăturat instanța toate

apărările pârâtei privind lipsa culpei și înștiințarea reclamantei asupra

terțului executant al proiectului, reținând că pârâta nu a prestat activitățile

la care s-a angajat conform contractului, astfel încât este obligată să

restituie finanțarea primită.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat în termen recursul de față pârâta, cererea fiind legal timbrată.

1.În motivarea cererii,

recurenta susține că instanța nu a analizat probele cauzei, pe baza cărora ar

fi constatat că toate documentele aferente derulării Proiectului - Raportul de activitate

și Raportul financiar - au fost depuse la timp și întocmai, nefiind încălcate

dispozițiile art. 7 din contract.

2.În ceea ce privește

participarea terțului la Proiect, recurenta susține că nu există în contract o

clauză expresă privind solicitarea avizului finanțatorului în cazul subcontractării

lucrărilor unui terț.

Arată recurenta că proiectul

însuși, astfel cum a fost aprobat de Comisia din cadrul A.N.P.H. prin Decizia nr.

1 din 5 ianuarie 2005, prevede expres că SC S.P. SRL participă la proiect cu

specialiști și îndrumători. Susține recurenta că termenul „parteneri” din

formularul cererii de finanțare se referă la co-finanțatorii proiectului, iar

nu la persoanele (fizice și juridice) cu care beneficiarul ar putea colabora

pentru realizarea lui.

Consideră recurenta că este

de esența unui asemenea proiect executarea lui prin societăți comerciale

specializate, întrucât, prin specificul ei, o asociație non-profit nu poate să desfășoare

permanent și profesionist activitățile de execuție și serviciile implicate de

el.

3.Arată recurenta că

reclamanta a avut cunoștință de subcontractare chiar din conținutul Proiectului

și că, între criteriile de eligibilitate ale A.N.P.H., nu există cel al

derulării Proiectului „intuitu personae”.

Mai arată că valoarea

subcontractării, de 65.000 lei, nu epuizează întreaga valoare a finanțării,

deoarece doar 65.000 lei au fost acordați de A.N.P.H., restul de 20.000 lei

fiind susținuți din alte surse. În aceste condiții, arată recurenta că SC S.P.

SRL nu a primit nici o sumă de bani pentru specialiștii aduși, iar din cele

65.000 lei care reprezintă prețul subcontractării, 20.000 lei pot fi alocați

din surse proprii și anume finanțarea I.R. București, ca partener de proiect.

Consideră recurenta că este

o problemă de politică bugetară care permite beneficiarei finanțării, pentru

derularea Proiectului să-și dirijeze finanțarea primită și aportată spre

anumite obiective prioritare ale acestuia, câtă vreme nu este depășit bugetul

asigurat, și cheltuielile sunt justificate, iar prețul contractului dintre

recurentă și terțul subcontractant este suspus negocierii dintre aceste părți.

4.Susține recurenta că

acuzațiile ce i s-au adus de către A.N.P.H. sunt evazive și nedovedite,

sprijinindu-se pe niște acte de control neconcludente. Astfel, arată recurenta

că Raportul de control din 25 august 2005 vizează activitatea I.R. București, o

instituție publică subordonată A.N.P.H., deci controlul era unul intern, dar

constata neregularități în derularea proiectului inițiat de recurentă. Mai

arată că vizita de control de la sediul C.R.R.N. Bălăceanca s-a efectuat fără convocarea

recurentei, în absența unui reprezentant al ei care ar fi putut oferi detalii

asupra derulării Proiectului și în zile în care nu erau programate ședințe de

terapie specifice. Sub aspect procedural, consideră recurenta că, în

conformitate cu art. 4 din contract, monitorizarea Proiectului era de

competența inspectorului județean, iar nu a A.N.P.H.

5.Consideră recurenta că A.N.P.H.

a denunțat unilateral contractul fără să existe culpa recurentei, întrucât

tranșa alocată a fost cheltuită conform contractului și pe deplin justificată,

iar rapoartele menționate de contract au fost depuse complet și la timp, A.N.P.H.

le-a verificat, iar apoi a cerut redepunerea lor (cu adresa 7616 din 26

octombrie 2005).

În subsidiar, consideră

recurenta că, în principiu, culpa sa nu îndreptățește A.N.P.H. să ceară

returnarea întregii sume reprezentând prima tranșă, ci numai a acelor sume care

n-au fost justificate corespunzător.

6.În ceea ce privește

dobânda legală pretinsă de reclamantă, consideră recurenta că nu există temei

pentru pretinderea ei, iar calculul acesteia este greșit efectuat, începând cu

data virării banilor (31 mai 2005), întrucât litigiul este civil, fiind

aplicabile dispozițiile art. 1088 C. civ., conform cărora dobânda se calculează

din ziua cererii în judecată, în speță 27 iunie 2006.

Recursul nu se fondează.

1.Instanța de fond a

analizat ansamblul probator, raportat la clauzele contractuale, iar obligația

pârâtei de a restitui prima tranșă a finanțării a fost stabilită pe baza

tuturor neregulilor consemnate de actele de control, inclusiv situația de fapt

că beneficiara nu a depus toate documentele solicitate ei prin adresa nr. 5920

din 15 august 2005.

De altfel, din adresa A.N.P.H.

nr. 7616 din 26 octombrie 2005 (pe care recurenta o invocă în sprijinul său, ca

dovadă că ar fi depus „întocmai și la timp” cele două rapoarte) rezultă că

raportul financiar nu a fost avizat, întrucât activitățile proiectului au fost

subcontractate fără avizul finanțatorului, iar raportul de activitate (din 15

iunie 2005) prezintă necorelări între obiectivele din Proiect și cele raportate

și este nerealist în redarea rezultatelor Proiectului. Așadar, nu nedepunerea

rapoartelor era cauza sancționării recurentei, ci aspecte de fond privind

nelegalitatea lor.

2.Interdicția de a

subcontracta fără avizul A.N.P.H. a beneficiarului rezultă implicit din

coroborarea dispozițiilor art. 3 alin. (3) cu cele ale art. 12 alin. (1) din

contractul de finanțare, iar instanța de fond a interpretat corect aceste

clauze.

În raport cu această interdicție,

susținerile recurentei privind înțelesul noțiunii de „partener” nu au relevanță

în cauză.

Autoritatea nu a contestat

dreptul beneficiarului de a apela la serviciile terților, dar a condiționat

această operațiune de avizul său prealabil.

Ca urmare, coroborarea

acestei încălcări a interdicției cu neregulile privind justificarea

cheltuielilor și a activității la care s-a angajat inițial recurenta, sunt

elemente suficiente care fondează rezilierea contractului.

3.Aceeași interdicție de a

subcontracta fără aviz, întrucât își are izvorul în contract - ca lege a

părților - face inutilă orice discuție privind caracterul „intuitu personae” al

actului, căci acest caracter este implicit: recurenta este cea care a solicitat

o finanțare nerambursabilă din bani publici pentru a organiza chiar ea o

activitate socială de recuperare a unor persoane cu handicap.

Calculele recurentei privind

ponderarea subcontractării din valoarea totală a proiectului sunt contrare

evidenței din contract, căci valoarea efectivă a finanțării cu bani publici

este exact cea subcontractată - 65.000 lei (650.000.000 lei vechi), iar din cele

trei facturi emise de SC S.P. SRL, rezultă că ea a primit de la recurentă

valoarea integrală a primei tranșe de finanțare, facturile depuse în cauză.

Pe de altă parte, este

adevărat că banii constituie bunuri de gen, dar recurenta nu a dovedit că ar fi

achitat subcontractantei din fondurile proprii ale Asociației A. București,

constituite anterior finanțării.

Recurenta nu a dovedit,

astfel cum susține, că și-ar fi dirijat banii din finanțare spre „anumite obiective

prioritare”, iar raportul de finanțare întocmit de ea nu a fost avizat de A.N.P.H.

tocmai pentru că nu a reușit să justifice cheltuielile.

Pe de altă parte, este

evident că recurenta, ca beneficiară a unei finanțări nerambursabile din bani

publici nu este în postura de a-și permite să adopte o „politică bugetară” arbitrară,

cum, de altfel, dovedesc și înscrisurile că a adoptat.

În legătură cu acest aspect,

se cuvine a observa că, într-un contract administrativ de natura celui în

cauză, beneficiarul trebuie să manifeste diligența bunului gospodar, iar culpa

sa va fi analizată mai sever, întrucât este debitor într-un contract încheiat

în totalitate în beneficiul său.

4.Raportul de control al A.N.P.H.

din 9-19 august 2005, la I.R. București este o probă concludentă și opozabilă

recurentei, întrucât unul dintre obiectivele sale a fost și modul în care se

derulează proiectele finanțate de A.N.P.H. și felul în care sunt monitorizate

aceste proiecte de către Inspecție [pct. 2 lit. a) din Raport]. Constatările sale

nu au fost contestate de către recurentă și nici combătute de probe.

Nici critica privind

neconvocarea recurentei la vizita de la C.R.R.N. Bălăceanca nu este fondată,

având în vedere că, potrivit contractului (art. 7) permisiunea de vizitare în

scop de monitorizare se referă, evident, la situația în care autoritatea vine

la beneficiar, adică la sediul acestuia. Or, în speță, A.N.P.H. a vizitat

Centrul de recuperare ai cărui pacienți erau vizați de proiect și care nu avea

nimic în comun cu Asociația A. București.

De altfel, acest aspect a

fost evidențiat în sfera neregulilor prin raportul de control, întrucât s-a

constatat că locația și activitatea asociației nu avea nimic comun cu Centrul,

neexistând dovezi că proiectul inițial s-ar fi pus în aplicare întocmai, la

locul de rezidență a persoanelor vizate.

În ceea ce privește

autoritatea competentă a exercitat controlul, inspectorul județean C.P. se afla

deja într-o postură de incompatibilitate, întrucât, sub pretextul

parteneriatului I.R. București cu asociația, devenise mandatarul intereselor

acesteia în raporturile cu terții, inclusiv cu A.N.P.H. În aceste condiții,

obiectivitatea sa era îndoielnică și a făcut necesar controlul A.N.P.H.

5.Culpa contractuală a

recurentei a constat în subcontractarea fără avizul A.N.P.H., precum și în

celelalte deficiențe constatate de organele de control, astfel încât sancțiunea

rezilierii de drept a contractului corespunde gravității faptelor

beneficiarului.

Iar câtă vreme A.N.P.H. a

refuzat să avizeze raportul de finanțare, este cert că nu pot fi considerate

justificate niciunele dintre cheltuielile efectuate din prima tranșă.

În fine, în ceea ce privește

critica adusă modului de calculare a dobânzii legale, Curtea de față constată

că acest motiv de recurs este lipsit de obiect, întrucât sentința a obligat

numai la plata sumei reprezentând prima tranșă, la valoarea solicitată prin

acțiunea introdusă inițial (dosar nr. 24214/3/2006 al Tribunalului București, secția

comercială) - 19.500 lei, iar nu și la plata dobânzii legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Asociația A. București împotriva sentinței civile nr. 1999 din 25 iunie 2008

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2009.