ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 224/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1999 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de A.N.P.H., în contradictoriu cu pârâta Asociația A. București, fiind obligată aceasta la plata sumei de 19.500 lei reprezentând prima tranșă de finanțare încasată în baza contractului de finanțare din 2005. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt: că între părți a fost încheiat contractul financiar din 2005 având ca obiect prestarea unor servicii publice prin proiectul „Recuperare și reabilitare prin tehnici psihologice, art-terapie și terapie ocupațională” în baza căruia pârâta a primit o primă tranșă de finanțare de 19.500 lei; că, ulterior, pârâta a subcontractat toate activitățile proiectului unei terțe persoane juridice, SC S.P.

SRL București fără acordul finanțatorului; că pârâta nu a dat curs solicitării finanțatorului de a-i pune la dispoziție documentele cerute prin adresa nr. 1783 din 13 martie 2006. În drept, instanța a reținut că, în raport cu faptele arătate, pârâta a încălcat dispozițiile art. 3, art. 5, art. 7 și art. 12 din contract, referitor la limitele și condițiile de participare a terților la realizarea proiectului, la supunerea beneficiarului la monitorizare și control și la condițiile rezilierii contractului. A reținut instanța că pârâta nu a contestat rezultatele controlului care a constatat toate neregulile și că ea a refuzat să semneze procesul-verbal de conciliere din 25 noiembrie 2005, deși a participat la aceasta.

A înlăturat instanța toate apărările pârâtei privind lipsa culpei și înștiințarea reclamantei asupra terțului executant al proiectului, reținând că pârâta nu a prestat activitățile la care s-a angajat conform contractului, astfel încât este obligată să restituie finanțarea primită. Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen recursul de față pârâta, cererea fiind legal timbrată. 1.În motivarea cererii, recurenta susține că instanța nu a analizat probele cauzei, pe baza cărora ar fi constatat că toate documentele aferente derulării Proiectului - Raportul de activitate și Raportul financiar - au fost depuse la timp și întocmai, nefiind încălcate dispozițiile art. 7 din contract. 2.În ceea ce privește participarea terțului la Proiect, recurenta susține că nu există în contract o clauză expresă privind solicitarea avizului finanțatorului în cazul subcontractării lucrărilor unui terț.

Arată recurenta că proiectul însuși, astfel cum a fost aprobat de Comisia din cadrul A.N.P.H. prin Decizia nr. 1 din 5 ianuarie 2005, prevede expres că SC S.P. SRL participă la proiect cu specialiști și îndrumători. Susține recurenta că termenul „parteneri” din formularul cererii de finanțare se referă la co-finanțatorii proiectului, iar nu la persoanele (fizice și juridice) cu care beneficiarul ar putea colabora pentru realizarea lui. Consideră recurenta că este de esența unui asemenea proiect executarea lui prin societăți comerciale specializate, întrucât, prin specificul ei, o asociație non-profit nu poate să desfășoare permanent și profesionist activitățile de execuție și serviciile implicate de el.

3.Arată recurenta că reclamanta a avut cunoștință de subcontractare chiar din conținutul Proiectului și că, între criteriile de eligibilitate ale A.N.P.H., nu există cel al derulării Proiectului „intuitu personae”. Mai arată că valoarea subcontractării, de 65.000 lei, nu epuizează întreaga valoare a finanțării, deoarece doar 65.000 lei au fost acordați de A.N.P.H., restul de 20.000 lei fiind susținuți din alte surse. În aceste condiții, arată recurenta că SC S.P. SRL nu a primit nici o sumă de bani pentru specialiștii aduși, iar din cele 65.000 lei care reprezintă prețul subcontractării, 20.000 lei pot fi alocați din surse proprii și anume finanțarea I.R. București, ca partener de proiect.

Consideră recurenta că este o problemă de politică bugetară care permite beneficiarei finanțării, pentru derularea Proiectului să-și dirijeze finanțarea primită și aportată spre anumite obiective prioritare ale acestuia, câtă vreme nu este depășit bugetul asigurat, și cheltuielile sunt justificate, iar prețul contractului dintre recurentă și terțul subcontractant este suspus negocierii dintre aceste părți. 4.Susține recurenta că acuzațiile ce i s-au adus de către A.N.P.H. sunt evazive și nedovedite, sprijinindu-se pe niște acte de control neconcludente. Astfel, arată recurenta că Raportul de control din 25 august 2005 vizează activitatea I.R. București, o instituție publică subordonată A.N.P.H., deci controlul era unul intern, dar constata neregularități în derularea proiectului inițiat de recurentă.

Mai arată că vizita de control de la sediul C.R.R.N. Bălăceanca s-a efectuat fără convocarea recurentei, în absența unui reprezentant al ei care ar fi putut oferi detalii asupra derulării Proiectului și în zile în care nu erau programate ședințe de terapie specifice. Sub aspect procedural, consideră recurenta că, în conformitate cu art. 4 din contract, monitorizarea Proiectului era de competența inspectorului județean, iar nu a A.N.P.H. 5.Consideră recurenta că A.N.P.H. a denunțat unilateral contractul fără să existe culpa recurentei, întrucât tranșa alocată a fost cheltuită conform contractului și pe deplin justificată, iar rapoartele menționate de contract au fost depuse complet și la timp, A.N.P.H.

le-a verificat, iar apoi a cerut redepunerea lor (cu adresa 7616 din 26 octombrie 2005). În subsidiar, consideră recurenta că, în principiu, culpa sa nu îndreptățește A.N.P.H. să ceară returnarea întregii sume reprezentând prima tranșă, ci numai a acelor sume care n-au fost justificate corespunzător. 6.În ceea ce privește dobânda legală pretinsă de reclamantă, consideră recurenta că nu există temei pentru pretinderea ei, iar calculul acesteia este greșit efectuat, începând cu data virării banilor (31 mai 2005), întrucât litigiul este civil, fiind aplicabile dispozițiile art. 1088 C. civ., conform cărora dobânda se calculează din ziua cererii în judecată, în speță 27 iunie 2006. Recursul nu se fondează.

1.Instanța de fond a analizat ansamblul probator, raportat la clauzele contractuale, iar obligația pârâtei de a restitui prima tranșă a finanțării a fost stabilită pe baza tuturor neregulilor consemnate de actele de control, inclusiv situația de fapt că beneficiara nu a depus toate documentele solicitate ei prin adresa nr. 5920 din 15 august 2005. De altfel, din adresa A.N.P.H. nr. 7616 din 26 octombrie 2005 (pe care recurenta o invocă în sprijinul său, ca dovadă că ar fi depus „întocmai și la timp” cele două rapoarte) rezultă că raportul financiar nu a fost avizat, întrucât activitățile proiectului au fost subcontractate fără avizul finanțatorului, iar raportul de activitate (din 15 iunie 2005) prezintă necorelări între obiectivele din Proiect și cele raportate și este nerealist în redarea rezultatelor Proiectului.

Așadar, nu nedepunerea rapoartelor era cauza sancționării recurentei, ci aspecte de fond privind nelegalitatea lor. 2.Interdicția de a subcontracta fără avizul A.N.P.H. a beneficiarului rezultă implicit din coroborarea dispozițiilor art. 3 alin. (3) cu cele ale art. 12 alin. (1) din contractul de finanțare, iar instanța de fond a interpretat corect aceste clauze. În raport cu această interdicție, susținerile recurentei privind înțelesul noțiunii de „partener” nu au relevanță în cauză. Autoritatea nu a contestat dreptul beneficiarului de a apela la serviciile terților, dar a condiționat această operațiune de avizul său prealabil. Ca urmare, coroborarea acestei încălcări a interdicției cu neregulile privind justificarea cheltuielilor și a activității la care s-a angajat inițial recurenta, sunt elemente suficiente care fondează rezilierea contractului.

3.Aceeași interdicție de a subcontracta fără aviz, întrucât își are izvorul în contract - ca lege a părților - face inutilă orice discuție privind caracterul „intuitu personae” al actului, căci acest caracter este implicit: recurenta este cea care a solicitat o finanțare nerambursabilă din bani publici pentru a organiza chiar ea o activitate socială de recuperare a unor persoane cu handicap. Calculele recurentei privind ponderarea subcontractării din valoarea totală a proiectului sunt contrare evidenței din contract, căci valoarea efectivă a finanțării cu bani publici este exact cea subcontractată - 65.000 lei (650.000.000 lei vechi), iar din cele trei facturi emise de SC S.P. SRL, rezultă că ea a primit de la recurentă valoarea integrală a primei tranșe de finanțare, facturile depuse în cauză.

Pe de altă parte, este adevărat că banii constituie bunuri de gen, dar recurenta nu a dovedit că ar fi achitat subcontractantei din fondurile proprii ale Asociației A. București, constituite anterior finanțării. Recurenta nu a dovedit, astfel cum susține, că și-ar fi dirijat banii din finanțare spre „anumite obiective prioritare”, iar raportul de finanțare întocmit de ea nu a fost avizat de A.N.P.H. tocmai pentru că nu a reușit să justifice cheltuielile. Pe de altă parte, este evident că recurenta, ca beneficiară a unei finanțări nerambursabile din bani publici nu este în postura de a-și permite să adopte o „politică bugetară” arbitrară, cum, de altfel, dovedesc și înscrisurile că a adoptat.

În legătură cu acest aspect, se cuvine a observa că, într-un contract administrativ de natura celui în cauză, beneficiarul trebuie să manifeste diligența bunului gospodar, iar culpa sa va fi analizată mai sever, întrucât este debitor într-un contract încheiat în totalitate în beneficiul său. 4.Raportul de control al A.N.P.H. din 9-19 august 2005, la I.R. București este o probă concludentă și opozabilă recurentei, întrucât unul dintre obiectivele sale a fost și modul în care se derulează proiectele finanțate de A.N.P.H. și felul în care sunt monitorizate aceste proiecte de către Inspecție [pct. 2 lit. a) din Raport]. Constatările sale nu au fost contestate de către recurentă și nici combătute de probe.

Nici critica privind neconvocarea recurentei la vizita de la C.R.R.N. Bălăceanca nu este fondată, având în vedere că, potrivit contractului (art. 7) permisiunea de vizitare în scop de monitorizare se referă, evident, la situația în care autoritatea vine la beneficiar, adică la sediul acestuia. Or, în speță, A.N.P.H. a vizitat Centrul de recuperare ai cărui pacienți erau vizați de proiect și care nu avea nimic în comun cu Asociația A. București. De altfel, acest aspect a fost evidențiat în sfera neregulilor prin raportul de control, întrucât s-a constatat că locația și activitatea asociației nu avea nimic comun cu Centrul, neexistând dovezi că proiectul inițial s-ar fi pus în aplicare întocmai, la locul de rezidență a persoanelor vizate.

În ceea ce privește autoritatea competentă a exercitat controlul, inspectorul județean C.P. se afla deja într-o postură de incompatibilitate, întrucât, sub pretextul parteneriatului I.R. București cu asociația, devenise mandatarul intereselor acesteia în raporturile cu terții, inclusiv cu A.N.P.H. În aceste condiții, obiectivitatea sa era îndoielnică și a făcut necesar controlul A.N.P.H. 5.Culpa contractuală a recurentei a constat în subcontractarea fără avizul A.N.P.H., precum și în celelalte deficiențe constatate de organele de control, astfel încât sancțiunea rezilierii de drept a contractului corespunde gravității faptelor beneficiarului. Iar câtă vreme A.N.P.H. a refuzat să avizeze raportul de finanțare, este cert că nu pot fi considerate justificate niciunele dintre cheltuielile efectuate din prima tranșă.

În fine, în ceea ce privește critica adusă modului de calculare a dobânzii legale, Curtea de față constată că acest motiv de recurs este lipsit de obiect, întrucât sentința a obligat numai la plata sumei reprezentând prima tranșă, la valoarea solicitată prin acțiunea introdusă inițial (dosar nr. 24214/3/2006 al Tribunalului București, secția comercială) - 19.500 lei, iar nu și la plata dobânzii legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația A. București împotriva sentinței civile nr. 1999 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2009.