ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1683/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1683/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 299 din 12
februarie 2007, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios
administrativ, admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă
și respinge acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC G. SA SCĂIENI, în
contradictoriu cu pârâta SC I.C. SRL, ca inadmisibilă.
Pentru a dispune astfel,
instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 1201 C. civ.,
există lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are
același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți
făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În speță, prin decizia nr. 11
din 20 februarie 2002 rămasă definitivă, Curtea de Apel Ploiești, soluționând
în apel litigiul între părți cu privire la rezilierea contractului de leasing
încheiat la data de 7 februarie 1995, a stabilit obligația de plată în sarcina SC
G. SA și în favoarea SC I.C. SRL, la suma de 134.838 dolari S.U.A., obligând
totodată aceeași SC G. SA, la plata dobânzii contractuale de 12 %.
În cauză, tribunalul reține
că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă tocmai această clauză
penală, respectiv dobânda de 12 % pe an, asupra căreia, Curtea de Apel s-a
pronunțat asupra obligației de plată a acesteia de către SC G. SA SCĂIENI.
Curtea de Apel Ploiești,
secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 218 din 5
noiembrie 2007, a admis apelul formulat de reclamanta SC G. SA BOLDEȘTI SCĂIENI
împotriva sentinței civile nr. 299 din 12 februarie 2007 pronunțată de
Tribunalul Prahova, desființează sentința nr. 299 din 12 februarie 2007 și
trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că părțile sunt
aceleași însă au calitate diferită, fiecare fiind reclamantă într-un dosar și
pârâtă în altul. Obiectul este și el diferit. În primul dosar s-a solicitat
rezilierea contractului de leasing și a actelor adiționale încheiate la
contract, precum și obligarea pârâtei la plata chiriei restante pentru utilaje
închiriate și la despăgubiri.
În cel de-al doilea dosar,
prezenta cauză, s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a clauzei
penale prevăzute în art. 7 lit. c) din contractul de leasing, în sensul
reducerii acesteia de la 12 % până la cuantumul dobânzii legale prevăzute în
materia comercială.
Prin cererea de recurs formulată,
pârâta SC I.C. SRL BUCUREȘTI a susținut că în mod corect Tribunalul Prahova a
respins acțiunea, ca inadmisibilă, întrucât clauza de 12 % este apărată de
instituția autorității de lucru judecat.
Clauza de 12 % din
contractul de leasing menționată în art. 7 lit. c), completată prin actul
adițional este o clauză penală cu scop reparatoriu, atunci când una din părțile
contractante nu își execută obligația, o execută necorespunzător ori o execută
cu întârziere.
De asemenea, contractul de
leasing nr. 442/1995 fiind întocmit pentru o perioadă de 5 ani a încetat de
drept, iar cererea de chemare în judecată formulată de SC G. SA SCĂIENI a rămas
fără obiect.
Intimata nu a depus
întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., iar părțile nu au
depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând
decizia recurată, în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului și
de dispozițiile incidente, constată că situația expusă nu se încadrează în
niciuna din dispozițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Hotărârea pronunțată nu este
lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a
legii, recurenta nu a făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv
al normelor de drept material sau dispozitiv ce au fost nesocotite.
Pentru acest considerent, în
temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a
respinge recursul declarat de pârâta SC I.C. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr.
218 din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta SC I.C. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 218 din 5 noiembrie 2007
a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 mai 2008.