ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4031/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4031/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor penale de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele

Prin sentința penală nr. 325 din 05 iulie 2007 a

Tribunalului Galați, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus

schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute prin rechizitoriul nr. 1603/P/2006

din data de 13 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, din

infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) C.

pen. pentru inculpatul A.V.D., și de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.

pentru inculpatul D.V., în infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art.

198 alin. (1) C. pen.

A fost

condamnat inculpatul A.V.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și la pedeapsa

complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b C. pen. pe o durată de 1 an,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 81

și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

termenul de încercare de 4 (patru) ani.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen. s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii,

prevăzută de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 ore, de la 27 iunie 2006

ora 12,30 până la 28 iunie 2006, ora 12,30.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., a fost

achitat inculpatul D.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C.

pen.

S-a constatat

că inculpatul a fost reținut 24 ore, pe data de 27 iunie 2006.

S-au respins,

ca nefondate, pretențiile civile formulate de partea vătămată G.M.

Pentru a

hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Partea

vătămată G.M. în vârstă de 14 ani locuiește în comuna Cuca. Deși era doar în

clasa a VII - a, aceasta, în anul 2006, încă din primăvară, s-a împrietenit cu

inculpatul A.V.D. în vârstă de 19 ani.

Inculpații A.V.D. și

D.V. sunt veri primari. Aceștia nu locuiesc în comuna Cuca, ci în municipiul

Galați.

Din

declarațiile părții vătămate, rezultă că inculpatul A.V.D. mergea în comuna

Cuca doar la sfârșit de săptămână.

Din

declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv ale martorelor D.N. și I.C.,

dar și din declarația fratelui părții vătămate, rezultă că deja se auzise în

sat că partea vătămată întreținuse relații intime cu inculpatul A., dar și cu

alți băieți din sat. Faptul că inculpatul nu a fost discret și a făcut

cunoscută relația lor sexuală a ajuns și la cunoștința părții vătămate și a

deranjat-o.

Pe data de 24 iunie 2006,

inculpatul D.V., fratele său și cu taximetristul E.T. au mers la discotecă în

comuna Cuca. Aici inculpatul s-a întâlnit cu vărul său, respectiv cu inculpatul

A.V. Acesta din urmă mai întreținuse anterior relații sexuale cu partea

vătămată, aspect confirmat și de către aceasta, cu mențiunea că susținerea în

sensul că și atunci a fost violată nu se probează.

În seara faptei, în

timp ce se aflau în discotecă, inculpatul A. i-a propus inculpatului D. să

întrețină relații intime cu partea vătămată. întrucât D. a fost de acord, A. a

mers la prietena sa, respectiv la partea vătămată și i-a cerut să iasă din

discotecă. în fața discotecii se aflau și martorele I.C. și D.N. Pentru puțin

timp, inculpatul A.V. a intrat în discotecă pentru a-l lua și pe vărul său. în

acest timp partea vătămată a rămas afară cu martorele precizate mai sus. Când

inculpații au ieșit din discotecă, au luat-o pe partea vătămată și împreună

s-au deplasat către taxiul condus de martorul E.T. Inițial inculpatul D. a

dorit să-i fie împrumutată mașina de către taximetrist pentru a se deplasa

într-un alt loc, însă martorul a refuzat. Din aceste considerente, inculpații

și partea vătămată au fost transportați de către E.T. Până la mașină partea

vătămata s-a deplasat singură, fără să fie forțată în vreun fel de către

inculpați. Mai mult, inculpatul A.V., prietenul său, o îmbrățișase, respectiv o

ținea pe după talie.

În taximetru acesta

s-a așezat pe bancheta din spate alături de partea vătămată. Inculpatul D.V. s-a

așezat pe bancheta din dreapta - față. Aceștia i-au cerut șoferului să se

deplaseze spre înainte, urmând să-i spună acestuia unde anume doreau să

oprească. Pe drum, inculpații s-au întâlnit cu niște prietenii de-ai lor, din

comună, și au oprit autoturismul. Ambii inculpați au coborât din taxi și au

discutat cu aceștia, timp în care partea vătămată a rămas în mașină cu șoferul.

Aceștia doi au

început să discute și partea vătămată i-a spus acestuia că este din Cuca și nu

din municipiul Galați. Din declarația acestui martor, rezultă că martora ar fi

putut oricând să plece în acele momente și că aceasta nu era nici timorată,

nici îngrijorată și nu exista nici un indiciu că ar fi. fost forțată să facă

ceva ce nu și-ar fi dorit.

Când au ajuns

în marginea pădurii din comuna Cuca, inculpatul A. i-a cerut șoferului să

oprească mașina spunându-i că are cu el o fată dornică să facă sex. Partea

vătămată a ținut să precizeze că nu este „ chiar așa de dornică".

Cei doi tineri au

plecat împreună în pădure, inculpatul conducând-o pe partea vătămată de braț.

Aceștia au

întreținut relații sexuale pe cale vaginală, anală și orală.

La un moment dat cei doi

au revenit împreună la taximetru și inculpatul D. și-a manifestat și el dorința

de a merge cu partea vătămată în pădure pentru a întreține relații sexuale.

La îndemnul

inculpatului A.V. partea vătămată a plecat și cu inculpatul D.V. Aceasta nu s-a

opus și nu a protestat în nici un fel. Când au ajuns în pădure, cei doi au

inițiat un raport sexual normal, care însă a durat doar 5 minute, întrucât deja

sunase la telefonul mobil fratele inculpatului D.V. și taximetristul începuse

să-i strige. Când taximetristul a ajuns în pădure, în apropierea celor doi,

aceștia stăteau pe pământ iar partea vătămată și-a acoperit bustul cu tricoul

inculpatului.

La întoarcere,

inculpatul D. a stat el pe bancheta din spate a taxiului, lângă partea

vătămată. Pe drum acesta a aprins becul pentru a verifica ținuta și înfățișarea

părții vătămate.

La solicitarea

acesteia, inculpații au lăsat-o pe partea vătămată în centrul comunei, în

apropierea discotecii.

La discotecă, partea

vătămată l-a căutat pe fratele său însă, nu l-a găsit.

S-a întâlnit

cu martorul V.A.M., care a condus-o pe aceasta până aproape de casă. Văzând-o

pe mama sa în poartă și auzind-o pe aceasta strigând, martorul s-a despărțit de

partea vătămată înainte ca aceasta să ajungă aproape de casă.

Întrucât

întârziase destul de mult, trecând două ore de la momentul când fratele său se

întorsese de la discotecă, mama părții vătămate a început să o certe pe aceasta

și a întrebat-o unde a fost.

Inițial partea

vătămată a refuzat să spună, motiv pentru care mama sa a lovit-o cu palmele

peste față (declarație, fila 39 u.p.). în acel moment partea vătămată a început

să plângă și să spună că a fost amenințată cu moartea și cu bătaia dacă va

spune ceea ce i s-a întâmplat. La insistențele mamei sale, partea vătămată, în

prezența fratelui său, a precizat că a fost dusă în pădure de către inculpați

și violată.

Ulterior au fost

sesizate organele de poliție, și abia a doua zi mama părții vătămate a aflat,

în timpul declarației dată de fiica sa, în fața organelor de cercetare penală,

că aceasta mai întreținuse relații sexuale și anterior.

Deși partea

vătămată a afirmat că relațiile sexuale din noaptea de 24 iunie 2006 au avut

loc împotriva voinței sale, instanța nu poate reține aceste susțineri din

considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.

S-a precizat

că probarea infracțiunilor de viol prezintă anumite aspecte particulare,

datorate specificului modului de desfășurare a unei astfel de infracțiunii,

întrucât, de regulă, nu există martori oculari la astfel de infracțiuni,

trebuie coroborate acuzațiile aduse de partea vătămată sau apărările

inculpatului cu alte probe administrate în cauză, în general fiind relevante

constatările științifice ale medicilor legiști.

În cauza de

față, din certificatul medico-legal nr. 650/2006 întocmit de către Serviciul de

medicină legală din cadrul Spitalului Județean „Sf. Apostol Andrei"

Galați, rezultă că partea vătămată prezenta următoarele semne de violență :

- pe regiunea

cervicală anterioară, prelaringian partea stg. prezenta o echimoză neregulată,

violacee roșietică verticală de 2/ 1 cm.

- pe fața internă a

brațului stg. în 1/ 3 medie prezintă două echimoze violacei roșietice de

0,4/0,4 cm fiecare.

- pe sânul drept

infero - lateral prezenta o echimoză roșietică violacee de 2/2 cm pe fond ușor

tumefiat.

- pe genunchiul drept

prezenta o echimoză roșietică violacee de 1/ 1 cm.

- pe genunchiul stâng

prezenta o zonă excoriată roșietică de 3/3 cm.

- pe fața posterioară

hemitorace drept, în regiunea interscapulo - vertebrală și subcapulară prezenta

5 echimoze roșietice violacei dispuse una sub alta, toate cu forme rotunde,

ovalare sau arcuate.

S-a constatat

că în secrețiile recoltate din vagin și anus s-au pus în evidență

spermatozoizi.

Analizând

cele consemnate în certificatul medico - legal, s-a putut observa cu ușurință

că urmele de violență prezentate de partea vătămată nu sunt specifice unui

viol, întrucât locul în care au fost făcute acestea nu relevă utilizarea

violenței pentru înfrângerea rezistenței părții vătămate la consumarea

raportului sexual. Se știe că pentru înfrângerea rezistenței părții vătămate,

urmele de violență trebuiau să fie dispuse pe interiorul coapselor, de la

genunchi spre abdomen, la nivelul gleznelor și al încheieturilor mâinilor,

precum și pe față.

Or, în cauza

de față, partea vătămată avea semne de violență pe gât (sucțiune - sărut) acest

semn putând fi interpretat cu ușurință ca fiind rezultatul pasiunii cu care s-a

desfășurat actul sexual, mușcături pe spate, toate cam în același loc și

excoriații în genunchi, cauzate de poziția părții vătămate din timpul actului

sexual dar și starea psiho - fizică a părților din timpul actului sexual.

Fiind

întrebată de către instanță de ce nu a fugit în timpul actului sexual, fiind

evidentă cel puțin una dintre pozițiile părților din timpul actului, partea

vătămată a precizat că s-a temut pentru că era în pădure și era întuneric.

Date fiind semnele de

violență de pe corpul părții vătămate, instanța a constatat că în mod cert,

actele sexuale nu au fost realizate ca urmare a exercitării de violențe fizice

asupra părții vătămate, semnele de violență fiind cauzate, în aprecierea

instanței, de starea psiho - fizică în care se aflau părțile și de duritatea

planului pe care a avut loc actul sexual.

De altfel, deși

partea vătămată a precizat că ar fi fost dezbrăcată de către fiecare inculpat,

pe rând, de haine și că aceștia au dezbrăcat-o împotriva voinței sale, așa cum

rezultă din probele existente la dosar, inclusiv din planșele foto, hainele

părții vătămate erau intacte și nu purtau urme de violențe. Mama părții

vătămate a precizat că hainele erau doar murdare și erau șifonate, urmare

firească, în opinia instanței, a locului în care s-a desfășurat fapta.

în ceea ce privește

pretinsele acte de amenințare cu moartea și cu violențe, acte exercitate de

către inculpatul A.V.D., instanța a constatat următoarele:

Deși partea

vătămată a afirmat că a fost luată cu forța din discotecă și dusă în taxi

(declarații file 11, 32 și 34 u.p), aceste susțineri ale părții vătămate nu se

coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, fiind chiar contrazise

de către declarațiile martorelor D.N., I.C. și V.G.M., precum și de

declarațiile inculpaților și ale martorului E.T. Martorii au văzut-o pe partea

vătămată când a ieșit din discotecă, aceasta fiind într-o stare bună de spirit,

fiind chiar bucuroasă. Aceasta a fost îmbrățișată de către A.V.D., luată pe

după gât și în nici un caz bruscată.

Susținerea

părții vătămate în sensul că i-ar fi cerut numitei I.C. să-l cheme pe fratele

său din discotecă nu este confirmată de către martoră, aceasta declarând că nu

i s-a cerut acest lucru.

Mai mult,

nici un martor nu a declarat că partea vătămată ar fi fost timorată,

înfricoșată sau că ar fi fost luată cu forța.

În ceea ce privește

drumul parcurs cu taxiul, instanța reține că șoferul a declarat că partea

vătămată era chiar bucuroasă, vioaie, a discutat cu el când au rămas doar ei

doi, inculpații fiind coborâți din mașină, pentru a vorbi cu prietenii lor și

nu a văzut vreun semn de temere sau de îngrijorare în conduita părții vătămate.

Mai mult, partea vătămată, la mențiunea inculpatului A.V. că este dornică de

sex, a replicat față de toți cei trei bărbați că nu este „ chiar atât de

dornică".

Partea vătămată nu a

cerut ajutor, nu a țipat, nu a fugit, nu a atras atenția nimănui prin conduita

sa, deși putea face acest lucru, trecând pe lângă un alt grup de consăteni.

Date fiind

manifestările exterioare ale părții vătămate, așa cum au fost precizate mai

sus, conduita sa și lipsa urmelor de violență de pe corpul său, specifice unui

viol, instanța a constatat că partea vătămată a consimțit la întreținerea de

relații intime cu inculpatul A.V.

Nu există nici un

martor care să o fi văzut pe partea vătămată înainte de faptă sau după faptă și

să fi declarat că aceasta era afectată în vreun fel, era speriată, plângea, sau

că avea astfel de stări. Dimpotrivă, martorul V.A.M., care a văzut-o chiar în

curtea discotecii imediat după faptă, a declarat că partea vătămată era bine

dispusă, nu era murdară, nu prezenta semne că ar fi plâns anterior și nu avea

ținuta sau coafura neîngrijită. Astfel fiind, declarațiile părții vătămate nu

se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, rămânând singulare.

Este adevărat că a

două zi după faptă, după ce partea vătămată a fost la organele de poliție și a

reclamat fapta, inculpatul A.V. a afirmat că îi este frică pentru că a făcut o

prostie, însă această declarație nu trebuie interpretată ca fiind o

recunoaștere a săvârșirii unui viol, ci ca o recunoaștere a întreținerii de

relații intime cu o minoră, faptă prevăzută și pedepsită de legea penală.

Instanța a

apreciat că, în realitate, partea vătămată și-a dat consimțământul să întrețină

acte sexuale cu prietenul său, A.V.D., fără ca acesta să exercite violențe sau

amenințări asupra sa. Au întreținut relații intime pe cale vaginală, anală și

orală. Este de precizat că și cu o lună în urmă întreținuse cu același inculpat

relații sexuale pe cale orală și vaginală. Ulterior a consimțit să întrețină

relații intime și cu inculpatul D.V. Susținerile sale în sensul că i-ar fi fost

frică de inculpatul A.V.D. și că de aceea a întreținut relații sexuale și cu D.V.

apar ca nefondate, de vreme ce, așa cum am precizat mai sus, inculpatul A.V. nu

a agresat-o în nici un fel. De altfel, inculpatul D. a declarat că s-au sărutat,

s-au mângâiat, înainte de actul sexual propriu - zis iar martorul E.T. a

declarat că, atunci când el s-a apropiat de cei doi, în pădure, aceștia stăteau

pe pământ iar partea vătămată și-a acoperit bustul cu un tricou de-al

inculpatului. în nici un caz aceasta nu plângea, nu era speriată, nu tremura.

Ulterior a fost dusă

în sat, chiar la discotecă.

Negăsindu-l pe

fratele său la discotecă și întrucât se făcuse destul de târziu, respectiv ora

4,00, dându-și seama că, probabil, va fi așteptată de mama sa și întrebată unde

și-a petrecut timpul, lucru care, de altfel, s-a și întâmplat, știind că are pe

corp semnele făcute de iubitul său, partea vătămată, inițial nu i-a spus nimic

mamei sale, însă, după ce aceasta a lovit-o cu palmele peste față, a afirmat că

ar fi fost violată de către cei doi inculpați.

Față de această

situație de fapt reținută, instanța a apreciat că încadrarea juridică corectă a

faptei este cea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., respectiv infracțiunea

de act sexual cu un minor pentru ambii inculpați și nu viol așa cum s-a reținut

prin actul de sesizare.

Pentru că inculpatul

D.V. nu cunoștea care era vârsta părții vătămate la momentul săvârșirii faptei,

acesta afirmând că partea vătămată are peste 16 ani, neputându-se proba că

acesta ar fi cunoscut vârsta exactă a părții vătămate, instanța a dispus

achitarea acestui inculpat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Instanța nu a

putut reține că inculpatul nu a întreținut relații sexuale cu partea vătămată,

întrucât declarația părții vătămate în sensul că au întreținut relații sexuale

se coroborează cu cea a martorului E.T., care afirmă că i-a văzut pe aceștia

dezbrăcați, stând pe pământ și cu declarațiile inculpatului A.V., din care

rezultă că inculpatul D. a afirmat că vrea să întrețină astfel de relații cu

partea vătămată.

În nici un caz nu

s-ar fi putut reține în sarcina inculpaților alin. (2) lit. a) a articolului

197 C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de două sau mai multe persoane

împreună, cei doi inculpați au întreținut relații intime nu concomitent, ci

succesiv. Astfel, din probe rezultă că în timp ce inculpatul A.V. întreținea

relații intime cu partea vătămată, inculpatul D.V. stătea în taxi cu șoferul

și, în timp ce inculpatul D.V. întreținea relații intime cu partea vătămată,

inculpatul A.V. stătea în taxi cu șoferul. Astfel fiind, nu se poate reține că

fapta a fost săvârșită împreună.

S-a reținut că fapta

inculpatului A.V. de a întreține relații sexuale pe cale vaginală, anală și

orală, cu partea vătămată G.M., în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor,

prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, instanța constată că partea vătămată G.M. s-a

constituit parte civilă în procesul penal pentru suma de 120.000.000 de lei cu

titlu de daune morale.

Având în vedere că

partea vătămată a consimțit la actele sexuale pe care le-a întreținut cu cei

doi inculpați, dat fiind faptul că aceasta mai întreținuse relații sexuale și

înainte de faptă cu inculpatul A.V. și, din declarațiile martorilor, rezultă că

mai întreținuse relații sexuale și cu alți băieți din sat, instanța apreciază

că acesteia nu i-a fost cauzat nici un prejudiciu moral și nici de imagine,

astfel că va respinge ca fiind nefondate pretențiile civile formulate de

aceasta, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații

A.V.D. și D.V.

Parchetul de

pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate sub

aspectul schimbării încadrării juridice a faptelor și a achitării inculpatului

D.V.

S-a solicitat

a se reține că probele administrate în cauză conduc la concluzia că cei doi

inculpați au comis infracțiunea de viol prin exercitarea de amenințări și

violențe asupra părții vătămate, solicitând în acest sens condamnarea pentru

infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Ca motiv suplimentar

de apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a solicitat și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen. având în vedere natura faptei

comise.

Inculpatul A.V.

a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, solicitând redozarea pedepsei

prin aplicare dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Inculpatul D.V.

a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate sub aspectul temeiului

achitării, solicitând achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art.

10 lit.

c)

C. proc. pen. întrucât s-a dovedit că nu a

întreținut un raport sexual cu minora.

Instanța de

apel a apreciat apelurile ca nefondate, constatând că situația de fapt a fost

corect stabilită de instanța de fond, în baza materialului probator administrat,

iar încadrarea juridică a faptelor corespunde acestei situații, în sensul că

acestea nu pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de viol, ci

acestea se încadrează în infracțiunea de raport sexual cu un minor.

Pentru

inculpatul D.V. s-a reținut că acesta a întreținut cu partea vătămată, cu

acordul acesteia, un raport sexual normal, însă nu a cunoscut împrejurarea că

vârsta acesteia era de doar 14 ani astfel că soluția de achitare în baza art. 10

lit. e) C. proc. pen. este corectă.

În consecință,

prin decizia penală nr. 7/ A din 25 ianuarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția

de minori și de familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul A.V.D. și inculpatul D.V.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și

inculpatul D.V.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați, a criticat soluțiile dispuse în cauză și în temeiul art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen. a solicitat condamnarea celor doi inculpați

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin.

(3) teza II C. pen., respectiv art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen.,

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. și

aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen., precum și deducerea duratei reținerii de 24

ore din data de 27 iunie 2008.

Inculpatul D.V.

a solicitat schimbarea temeiului achitării în sensul reținerii art. 10 lit. a) C.

proc. pen. și nu art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Recursurile sunt

neîntemeiate.

Înalta Curte,

analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți,

cât și în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Critica parchetului

vizează cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

și, deși nu se arată expres, și cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., întrucât se susține că hotărârea este greșită sub

aspectul schimbării încadrării juridice a faptelor și a achitării inculpatului

Dimofte, solicitându-se condamnarea celor doi inculpați pentru săvârșirea

infracțiunii de viol.

Materialul

probator administrat în cauză a fost, însă, corect interpretat de cele două

instanțe și a conturat o altă situație de fapt decât cea prezentată de parchet,

care a condus la o altă încadrare juridică a faptelor.

Astfel, s-a

reținut că partea vătămată s-a întâlnit în discoteca din comuna Cuca, județul

Galați cu inculpatul A.V., în discotecă aflându-se și inculpatul D.V. (văr cu

inculpatul A.).

Inițial inculpatul A.

îi propusese inculpatului D.V. să întrețină relații sexuale cu partea vătămată,

acesta fiind de acord, motiv pentru care A.V. a mers la partea vătămată și au

ieșit împreună din discotecă.

Partea

vătămată a rămas în fața discotecii cu martorele I.C. și D.N. cât timp

inculpatul A.V. a reintrat în discotecă pentru a-l chema pe inculpatul D.V.

Când inculpații au

ieșit din discotecă, au luat-o pe partea vătămată (inculpatul A.V. a

îmbrățișat-o, ținând-o pe după talie) și toți trei s-au urcat în taxiul condus

de martorul E.T., autoturism cu care inculpatul D.V. și fratele său s-au

deplasat de la Galați.

Inculpații au

solicitat șoferului să se deplaseze spre înainte, urmând să-i precizeze locația

unde doreau să se oprească.

De precizat că în

timp ce se deplasau, inculpații s-au întâlnit cu niște prieteni din comună, au

solicitat martorului să oprească autoturismul și au colaborat pentru a sta de

vorbă cu aceștia, timp în care partea vătămată a rămas în taxi.

Când au ajuns

în marginea pădurii din comuna Cuca, inculpatul A.V. a solicitat martorului E.T.

să oprească mașina precizând că are cu el o fată dornică să facă sex, iar

partea vătămată a precizat că nu este „chiar așa de dornică".

Cei doi au plecat

spre pădure, inculpatul A.V. ținând-o pe partea vătămată de braț, și au

întreținut relații sexuale normale, anale și orale.

Când cei doi au

revenit la taxi, inculpatul D. și-a manifestat și dorința de a întreține

relații sexuale cu partea vătămată.

Astfel

inculpatul D. și partea vătămată (fără a schița vreun gest de opunere) s-au

deplasat spre pădure, și au întreținut un raport sexual normal, care a durat

doar 5 minute, întrucât martorul E.T. s-a deplasat spre acel loc și l-a anunțat

pe inculpat că îi sună telefonul.

Martorul E.T. a

constatat că cei doi stăteau pe pământ, iar partea vătămată avea bustul

acoperit cu tricoul inculpatului.

După ce au revenit în

comună, partea vătămată a fost lăsată la discotecă, unde l-a căutat pe fratele

său însă nu l-a mai găsit întrucât acesta plecase acasă.

Partea

vătămată s-a întâlnit cu martorul V.A.M. și a plecat cu acesta spre casă.

În timp ce se

apropiau spre domiciliul părții vătămate, martorul a constatat că mama acesteia

se afla în poartă și a început să strige la partea vătămată.

Când a ajuns

acasă, partea vătămată a fost certată de mama sa, și chiar lovită cu palmele

peste față (întrucât trecuseră două ore de când fratele său se întorsese acasă

de la discotecă).

Partea vătămată a

fost întrebată unde a fost și deși inițial a refuzat să precizeze, după

reproșurile adresate de mama sa, a susținut că a fost amenințată cu moartea de

un băiat dacă va zice ceva, și mai mult, a precizat că a fost dusă în pădure de

cei doi inculpați și a fost violată.

Analizând

actele și lucrările dosarului considerăm că susținerile părții vătămate - privind

comiterea de către inculpați a infracțiunii de viol - nu se coroborează cu

restul probelor administrate în cauză.

Partea vătămată a

susținut că a mai întreținut cu inculpatul A.V. - cu o lună înainte de data

faptei, tot prin constrângere, raporturi orale și normale, nu i-a spus mamei

sale întrucât i-a fost frică, însă a auzit prin sat că inculpatul s-ar fi

lăudat cu primul act sexual.

Pornind de la această

situație se ridică un semn de întrebare cu privire la atitudinea părții

vătămate, manifestată în momentul întâlnirii - în discotecă - cu inculpatul A.V.

Astfel, rezultă din

probatoriile administrate că partea vătămată a stat de vorbă cu inculpatul A. în

discotecă, a ieșit afară cu acesta, apoi l-a așteptat (împreună cu două

prietene - martorele I.C. și D.N.) în fața discotecii până ce acesta a revenit

însoțit de vărul său, și mai mult, a plecat însoțită de cei doi și s-a urcat de

bună voie în taxi.

Este greu de

stabilit cu exactitate și de particularizat pentru fiecare caz în parte

comportamentul victimei unui viol - petrecut în urmă cu o lună - în momentul în

care se întâlnește cu cel care a obligat-o la întreținerea relațiilor sexuale,

însă în nici un caz, „victima" nu se poate manifestă așa cum a procedat

partea vătămată, respectiv așa cum s-a arătat mai sus.

În condițiile

în care partea vătămată s-ar fi temut de inculpatul A.V., ar fi putut solicita

ajutorul fratelui său, întrucât și acesta se afla în discotecă, ar fi refuzat

să stea de vorbă cu inculpatul A., nu ar fi ieșit cu el din discotecă, nu l-ar

fi așteptat în fața discotecii și în nici un caz nu s-ar fi urcat, ulterior,

însoțită de cei doi inculpați în autoturismul condus de martorul E.T.

Susținerile părții

vătămate în sensul că a rugat-o pe martora I.C. să-l cheme pe fratele ei, nu

sunt confirmate de aceasta.

Martorele I.C.(fila

34 dosar fond) și D.N. (fila 33) au declarat că partea vătămată a plecat de

bună voie cu inculpatul A.V., aceasta nu era speriată, nu țipa și nu plângea.

Partea

vătămată a mai susținut că a început să plângă și a fost amenințată de A.V. că

va fi omorâtă și va fi lăsată pe deal dacă nu merge cu el în pădure.

A mai arătat partea

vătămată că după ce au ajuns în pădure, inculpatul A. a tras hainele de pe ea,

dar acestea nu s-au rupt și a întreținut cu ea relații normale, orale și anale

însă nu a opus rezistență pentru că era în pădure și a fost amenințată că o va

omorî.

Partea vătămată a mai

arătat că a întreținut relații sexuale normale și cu inculpatul D.V.

Și aceste susțineri

ale părții vătămate sunt infirmate de restul probelor administrate în cauză.

Astfel, martorul E.T.

a susținut că partea vătămată nu a fost amenințată de inculpați și nu plângea, iar

inculpatul A. și partea vătămată stăteau îmbrățișați, se țineau după gât.

A mai arătat martorul

că în timp ce se deplasau a oprit autoturismul pentru că inculpații s-au

întâlnit cu niște prieteni, aceștia au coborât, iar partea vătămată a rămas în

taxi.

A susținut martorul

că la întoarcere nu a observat ca partea vătămată să fi fost lovită, să plângă

sau să fie speriată.

Cât timp au stat în

pădure, martorul a arătat că inculpatul A. și partea vătămată au lipsit cam 20 -

30 minute, după care partea vătămată a plecat în pădure și cu inculpatul D.

Se mai invocă, în

recursul parchetului, actul medico-legal din care rezultă consumarea raportului

sexual și existența unor leziuni.

Raporturile

sexuale, așa cum s-a prezentat mai sus, au existat, dar s-au desfășurat cu

acordul părții vătămate.

Cât privește

leziunile constatate, acestea nu pot confirma cu certitudine infracțiunea de

viol, întrucât este vorba de semne pe gât (sucțiune - sărut), mușcături pe

spate și excoriații în genunchi, semne ce pot fi interpretate ca fiind

rezultatul unor acte sexuale consimțite și al poziției părților în desfășurarea

acestora.

La aceste constatări

se mai poate adăuga declarația martorului M.V.A., care a arătat că în jurul

orelor 3,30 - 4,00 s-a întâlnit cu partea vătămată în discotecă, era bine

dispusă, nu a prezentat semne că ar fi plâns și nu avea o ținută neîngrijită.

Același martor a însoțit-o pe partea vătămată către casă și a auzit-o pe mama

acesteia țipând și arătându-și nemulțumirea că s-a întors târziu acasă.

Se mai insistă în

recursul parchetului, asupra declarațiilor inculpatului A.V. de a doua zi, în

sensul că ar fi făcut o „prostie", dar nici acesta nu constituie un

argument solid în contextul în care inculpatul aflase că există o plângere

penală formulată de partea vătămată și, era firesc să-și manifeste astfel

temerea.

Pentru aspectele mai

sus evocate, Înalta Curte apreciază că solicitarea parchetului de condamnare a

inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de viol nu poate fi primită,

materialul probator administrat conducând la concluzia, corect reținută de

instanțe, că este vorba de infracțiunea de raport sexual cu o minoră, prevăzută

de art. 198 alin. (1) C. pen.

Inculpatului A.V. i

s-a aplicat pentru această infracțiune, o pedeapsă principală de 2 ani

închisoare, precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b)

C. pen. pe o durată de 1 an astfel că, nemodificând încadrarea juridică și

durata pedepsei, cererile subsidiare ale parchetului vizând pedeapsa

complementară și pedeapsa accesorie, nu pot fi primite.

Cu privire la

recursul inculpatului D.V., care solicită schimbarea temeiului achitării din art.

10 lit. e) în art. 10 lit. a) C. proc. pen., acesta poate fi analizat prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., dar nu este fondat.

Așa cum deja s-a

evocat mai sus, în analiza recursului parchetului, probele administrate în

cauză au dovedit că inculpatul D. a întreținut cu partea vătămată, cu acordul

acesteia, un raport sexual normal, însă nu a cunoscut împrejurarea că aceasta

avea vârsta de 14 ani.

Această

situație de fapt a fost probată prin declarația părții vătămate, declarația

martorului E.T. și raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistic

din 28 martie 2007.

În aceste

condiții, în mod corect achitarea inculpatului s-a dispus în temeiul art. 10 lit.

e) C. proc. pen.

Pentru considerentele

mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondate, recursuri declarate de parchet și de

inculpatul D.V.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat, inclusiv onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu care a

asigurat apărarea în cauză până la prezentarea avocatului ales.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul - intimat A.V. se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

P

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpatul

D.V. împotriva Deciziei penale nr. 7/ A din 25 ianuarie 2008 a Curții de Apel

Galați, secția de minori și familie.

Obligă recurentul

inculpat D.V. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.V.D., în sumă de

300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 decembrie 2008.