ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2923/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 227 din 2 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția

I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București și s-a dispus, în baza art. 94 alin. (1) și art. 90 din Legea nr. 302/2004

punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 3

octombrie 2008 de către Tribunalul din Catanzaro, împotriva persoanei

solicitate G.A., arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de

la 2 septembrie 2009 la 1 octombrie 2009 și predarea acesteia către

autoritățile italiene cu respectarea regulii specialității.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că la 3 octombrie 2008 autoritățile judiciare italiene au

emis împotriva persoanei solicitate G.A. cetățean român, mandat de arestare în vederea

efectuării urmăririi penale pentru trafic ilegal de stupefiante și substanțe

psihotrope și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 73

și art. 80 alin. (1) și de art. 74 alin. (1), (2), (3) și (4) din DPR nr. 309

din 9 octombrie 1990, cu aplicarea art. 110 și art. 81 din Codul penal italian,

fapte comise în calitate de autor în anii 2005, 2006 și 2007 în Cosenza,

Altomonte și zone vecine.

S-a apreciat că mandatul european de

arestare emis de autoritățile judiciare italiene întrunește condițiile

prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, că infracțiunile au corespondent

în legea română, că nu există motive de refuz al executării mandatului și că se

impune arestarea și predarea persoanei către autoritățile judiciare solicitante.

Apărările persoanei solicitate, în sensul

că nu ar fi vinovată de infracțiunile de trafic de stupefiante împreună cu alte

persoane, nu au fost luate în examinare, instanța având obligația de a verifica

doar condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs în termen legal persoana solicitată, care a susținut că nu este vinovată

de infracțiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare, că nu

sunt asigurate garanțiile exercitării dreptului la apărare, că se opune la

predare și că în caz de condamnare dorește să execute pedeapsa în România.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că autoritățile judiciare italiene efectuează acte de

urmărire penală împotriva persoanei solicitate G.A. pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic ilegal de stupefiante și substanțe psihotrope și de

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 73 și art. 80

alin. (1) și art. 74 alin. (1), (2), (3) și (4) din DPR nr. 309 din 9 octombrie

1990 cu aplicarea art.81 din Codul penal italian, constând în aceea că în anii

2005-2006 și 2007 aflându-se pe teritoriul statului italian în zona

localităților Cosenza, Altomonte și zone învecinate a colaborat și ajutat alte

persoane, ca acestea să vândă, cumpere, împarte, transporte și dețină mari

cantități de substanțe stupefiante.

Întrucât persoana solicitată a părăsit

teritoriul statului italian și a venit în România, împotriva respectivei

persoane s-a emis, la 3 octombrie 2008, mandatul european de arestare de către

Tribunalul din Catanzaro Secțiunea judecătorului pentru cercetări preliminare

în vederea efectuării urmăririi penale.

Potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea

nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o

autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită

arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul

efectuării urmăririi, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri

de siguranță privative de libertate.

Mandatul european se execută pe baza

principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

Pe de altă parte, potrivit art. 94 alin.

(7) din lege, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de

necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului se constată că

mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 79 din

Legea nr. 302/2004, că faptele de trafic ilegal de stupefiante și psihotrope și

de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni imputate persoanei solicitate

dau loc la predare, conform art. 85 pct. 1 și 5 din lege și că nu există motive

de refuz al executării din cele menționate în art. 88 din respectiva lege.

Susținerea din recursul persoanei

solicitate în sensul că nu ar fi vinovată de comiterea faptelor și că ar fi

justificată opoziția sa la predare, nu pot fi primite, recurenta având

posibilitatea de a-și formula apărările de fond în fața instanțelor

judecătorești italiene, instanța română, în baza principiilor enunțate,

neputând examina respectivele apărări.

Referitor la executarea în România a

eventualei pedepse, aceasta este o condiție specială a predării persoanei

solicitate, prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Față de considerentele ce preced se

constată că hotărârea atacată de predare a persoanei solicitate către

autoritățile judiciare solicitante a fost pronunțată cu respectarea

dispozițiilor legale evocate și că motivele de recurs invocate și opoziția la

predare nu sunt întemeiate.

În consecință, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge

recursul declarat de persoana solicitată, cu obligarea acesteia la cheltuieli

judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul parțial

cuvenit apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales să fie

avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana

solicitată G.A. împotriva sentinței penale nr. 227 din 2 septembrie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurenta persoană solicitată la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 septembrie 2009.