ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 956/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalul București, secția

contencios administrativ și fiscal, M.A.E. a chemat în judecată Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării și pe C.M.C. pentru a se dispune

anularea parțială a Hotărârii nr. 459 din 20 decembrie 2007 emisă de Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării în sensul înlăturării punctelor 1 și 2

din dispozitivul acesteia, dar prin sentința civilă nr. 974 din 19 martie 2008,

Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat

competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, pornind de la faptul că actul atacat a fost

emis de o autoritate publică centrală și potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1750 din 5

iunie 2008, a respins acțiunea reclamantei.

În considerentele sentinței

s-a reținut că prin Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării nr. 459 din 20 decembrie 2007 s-a admis în parte sesizarea

formulată de pârâta C.M.C., sesizare având ca obiect săvârșirea unei fapte de

discriminare cu privire la modul în care s-a desfășurat interviul său pentru

obținerea unui post la Institutul Cultural Român din Paris.

S-a criticat în special

faptul că membrii Comisiei de examinare au întrebat-o în finalul interviului ce

va face în cazul în care va câștiga concursul, textual „Aveți un copil de 12

ani, care este, după cum bine știm, la o vârstă critică. Ce veți face cu el ?”.

Această întrebare, privind

situația familială a pârâtei persoană fizică, adresată la sfârșitul interviului

a fost apreciată ca având ca efect atingerea dreptului la demnitate personală,

în raport de ceilalți candidați și s-a apreciat ca fiind aplicabile

dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Față de aceasta au fost

dispuse recomandările cuprinse la pct. 2 din hotărârea contestată.

Împotriva acestei sentințe

s-a declarat recurs de Ministerul Afacerilor Externe considerându-se că

hotărârea instanței de fond a fost dată fără temei legal, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se arată în motivele de

recurs că instanța nu a indicat în motivarea hotărârii temeiul de drept în baza

căruia Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a emis acele

recomandări privind pct. 2 din hotărârea contestată iar potrivit principiului

specialității capacității de exercițiu a unei persoane fizice, Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării nu poate dispune alte măsuri decât

cele pe care este abilitat să le adopte conform O.G. nr. 137/2000.

Se apreciază că acest tip de

„recomandări” nu fac parte din setul de instrumente pe care pârâtul Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării le poate utiliza în îndeplinirea

atribuțiilor sale specificate în art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 pentru

că nu se regăsesc nici expres, nici tacit în conținutul actului normativ.

Pentru că s-a reținut că

fapta membrilor Comisiei de examinare a M.A.E. nu întrunește elementele unei

contravenții nu există nici un alt text legal care să ofere autorității

administrative prerogativa emiterii de „recomandări”, iar recurentul consideră

că inexistența unei fapte care să atragă răspunderea civilă, contravențională

sau penală a celui vinovat de săvârșirea ei determină interdicția adoptării

oricărui alt tip de măsuri administrative, inclusiv a recomandărilor adoptate

în cazul său.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe fondul cauzei, admiterea

cererii așa cum a fost formulată.

După examinarea motivelor de

recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr. 459 din 20

decembrie 2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a

stabilit:

cerere privind interviul și adresarea întrebărilor privind situația familială a

petentei în raport de ceilalți candidați, faptele prezentate au ca efect atingerea

dreptului la demnitate personală și sub aspectul efectului creat, cad sub

incidența art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și

sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările

ulterioare.

recomandat Ministerului Afacerilor Externe, în organizarea concursurilor pentru

ocuparea unor posturi în străinătate, să manifeste exigență în raport de modul

în care sunt comunicate informații privind cerințele specifice posturilor și

întrebările adresate concurenților, pentru a asigura respectarea demnității

personale și a principiului nediscriminării, garantate de Constituția României

și O.G. nr. 137/2000, art. 1.

La aceasta s-a ajuns pentru

că petenta C.M.C. s-a plâns Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării pentru că, la finalul unui interviu organizat de Ministerul

Afacerilor Externe, membrii Comisiei au întrebat-o, chiar dacă în afara

concursului, ce va face cu copilul de 12 ani, în cazul în care va câștiga acel

concurs.

Instanța de fond a respins

acțiunea dar această soluție este criticată de recurent în prezenta cauză.

Motivul de recurs ce vizează

lipsa de temei legal a hotărârii atacate este nefondată.

Așa cum am arătat, Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării, chiar dacă nu a aplicat o sancțiune,

a considerat că faptele au avut ca efect atingerea dreptului la demnitate

personală și cad sub incidența art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Ca o consecință a acestei

constatări s-au făcut recomandările către Ministerul Afacerilor Externe și s-a

recomandat să manifeste exigență în privința modului în care sunt comunicate

informațiile privind cerințele specifice postului și întrebările adresate

concurenților, tocmai pentru a se asigura respectarea demnității personale și a

principiului nediscriminării.

Potrivit art. 19 alin. (1)

din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de

discriminare, republicată, pentru a combate faptele de discriminare Consiliul

are atribuții, între altele, în prevenirea faptelor de discriminare (art. 19 alin.

(1) lit. a)) dar și în investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de

discriminare (art. 19 alin. (1) lit. c)).

După investigația efectuată,

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat fapta de

discriminare ce a avut ca efect atingerea dreptului la demnitate personală și a

considerat că sancționarea acestui fapt ca și prevenirea unor alte fapte de

discriminare se poate face prin recomandarea adresată Ministerului Afacerilor

Externe.

În aceste condiții, în

exercitarea atribuțiilor sale Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării poate face și recomandări autorităților sau instituțiilor care

săvârșesc fapte de discriminare.

De altfel, în art. 2 alin.

(1) din O.G. nr. 137/2000 se prevede că eliminarea tuturor formelor de

discriminare se realizează prin – prevenirea oricăror fapte de discriminare,

prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor acțiuni afirmative.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va

fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.A.E. împotriva sentinței civile nr. 1750 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2009.