ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 631/2009

Instanța a omis să soluționeze excepția „lipsei capacității de exercițiu” a A.Ș.A.S.G.I.S., ignorând dispozițiile art. 14 și art. 21 lit. g) din Regulamentul de organizare și funcționare a S.C.D.A. Podu Iloaiei.

Decizia nr. 186/2006 este nulă absolut, nefiind semnată de președintele Academiei și nici ștampilată. În cauză nu s-au administrat dovezi din care să rezulte că actul atacat a fost emis anterior datei de 13 noiembrie 2006, ci, dimpotrivă, a rezultat că exemplarul depus la dosar de Academie este un fals.

În ședința Consiliului de administrație al stațiunii din data de 24 octombrie 2006 nu s-a pus în discuție și nu s-a aprobat modificarea structurii organizatorice și funcționale a stațiunii, așa cum prevede legea. S-a discutat numai trimiterea în șomaj a recurentului pentru lipsă de activitate și s-a propus solicitarea aprobării de către A.S.A.S. a desființării postului de cercetător I. Ca urmare, postul său a existat până la sfârșitul anului 2006, așa încât decizia atacată ar fi nulă.

Actul administrativ trebuia anulat de instanța de fond fiindcă desființarea postului trebuia să fie consecința aprobării structurii organizatorice de către Prezidiul sau Biroul Prezidiului A.S.A.S., conform art. 26 lit. n), 28 alin. (1) și (3) și art. 29 lit. f) din H.G. nr. 1180 din 24 octombrie 2002.

Considerentul fondului referitor la neatacarea în termen a hotărârii Consiliului de administrație de modificare a statului de funcții este greșit, câtă vreme nici nu există o atare hotărâre, ci doar un proces-verbal.

Motivele invocate de stațiune în adresa nr. 2284 din 26 octombrie 2006, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 186/2006 sunt neîntemeiate, contravenind dispozițiilor art. 5 din H.G. nr. 1832/2004. În realitate, afirmă recurentul, la data emiterii deciziei avea sarcini de serviciu, contractul AGRAL fiind în curs, în sensul că deși documentația era depusă, finanțarea nu era finalizată. Prin întâmpinările formulate, ambele pârâte au solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând argumente similare. Intimatele au susținut că actul administrativ atacat a fost emis în limitele competențelor conferite de lege A.Ș.A.S.G.I.S., respectiv în baza art. 13 1 lit. d) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 290/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit art. 3 și art. 29 lit. f) din H.G. nr. 2282/2004. Referitor la data emiterii deciziei, intimatele au arătat că din chiar cuprinsul acesteia rezultă că nu putea fi emisă la data de 10 octombrie 2006, exemplarul comunicat recurentului cuprinzând o simplă eroare ce a fost lămurită pe parcursul soluționării cauzei de către prima instanță. Cât privește motivele care au determinat desființarea postului recurentului, intimatele au insistat în special asupra lipsei sarcinilor de serviciu ale acestuia, în condițiile în care proiectul AGRAL 5489/2004 s-a încheiat oficial la data de 10 octombrie 2006, fiind nerelevant că plățile aferente s-au mai efectuat și după acest moment. Concluzionând, intimatele au susținut că recurentul a încercat constant să invoce apărări legate strict de contractul său de muncă, ce exced limitelor cauzei de față de contencios administrativ. În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi, probă admisibilă conform art. 305 C. proc. civ. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate în motivele de recurs, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, a concluziilor scrise formulate de recurent, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Recurentul-reclamant a fost angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată în cadrul intimatei S.C.D.A. Podu Iloaiei, ocupând postul de cercetător științific I. În ședința Consiliului de administrație al acestei intimate din data de 24 octombrie 2006 s-a hotărât desființarea postului său, cu motivarea „lipsei oricărei activități științifice”, în condițiile în care „Proiectul Agral 5489/2004 de care s-a ocupat, s-a finalizat și … nu mai are niciun alt proiect în lucru”. Toate aceste elemente sunt consemnate în procesul verbal întocmit cu acea ocazie. Prin adresa nr. 2284 din 26 octombrie 2006 intimata S.C.D.A. Podu Iloaiei a comunicat soluția adoptată de Consiliul de administrație intimatei A.Ș.A.S.G.I.S., solicitând aprobarea desființării postului de cercetător științific I, corespunzător poziției 2 Laborator ameliorare din Statul de funcțiuni, post ocupat de recurent. Ca urmare, prin Decizia nr. 186 din 10 noiembrie 2006 președintele A.Ș.A.S.G.I.S s-a pronunțat asupra modificării structurii organizatorice preconizate de Consiliul de administrație al S.C.D.A. Podu Iloaiei, stabilind, la articolul 1 că: „Anexa 2 (statul de funcții) la Decizia nr. 178 din 25 octombrie 2006 se modifică după cum urmează: Începând cu data prezentei, poziția nr. 2 corespunzătoare funcției de CS I – Laborator ameliorare din statul de funcții pe 2006 al S.C.D.A. Podu Iloaiei, se desființează”. Totodată, potrivit art. 2: „Conducerea S.C.D.A. Podu Iloaiei va aduce la îndeplinire prevederile prezentei decizii”. Referitor la criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că acesta combate soluția adoptată de judecătorii fondului dintr-o dublă perspectivă, reiterând în recurs atât chestiuni care vizează aspecte formale, procedurale (motivele 1-5), cât și elemente de fond (motivul 6), avute în vedere de instituțiile publice chemate în judecată la momentul emiterii procesului-verbal, respectiv al deciziei anterior prezentate, considerând că instanța de fond nu le-a dat o justă rezolvare. 1. Instanța de fond a stabilit în mod legal că decizia atacată a fost emisă de intimata A.Ș.A.S.G.I.S. în limitele competențelor sale, astfel cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 9 cu art. 13 1 lit. d) din Legea nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare – dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a A.Ș.A.S.G.I.S., modificată și completată și după cum se detaliază în dispozițiile art. 3 și art. 29 din H.G. nr. 1180/2002 privind aprobarea Statului A.Ș.A.S.G.I.S. Înalta Curte reține că, relevante pentru clarificarea motivului de nelegalitate invocat în cadrul acestui motiv de recurs, sunt în special dispozițiile cuprinse în art. 13 1 lit. d) din lege, potrivit cărora: „Institutele, centrele și stațiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, organizate ca instituții publice, sunt persoane juridice române, care au ca obiect principal activitatea de cercetare-dezvoltare, se finanțează din venituri proprii și se supun următoarelor reglementări: … d) regulamentul de organizare și funcționare și structura organizatorică se aprobă de consiliul de administrație și se validează prin decizie a președintelui A.Ș.A.S.G.I.S . Textele invocate de recurent, cuprinse într-un act normativ de forță juridică inferioară legii (regulament) stabilesc competențele Consiliului de administrație al Stațiunii și nu intră în conflict cu textul citat. 2. Susținerile cuprinse în acest motiv de recurs, considerate întemeiate de către autorul opiniei separate, sunt complet lipsite de fundament. O simplă eroare materială, referitoare la data emiterii actului, în exemplarul comunicat inițial recurentului s-a trecut data de 10 octombrie 2006, în loc de 10 noiembrie 2006, detectabilă fără a fi nevoie de dovezi suplimentare, din chiar cuprinsul deciziei în care se face referire la adresa nr. 2284 din 26 octombrie 2006 a S.C.D.A. Podu Iloaiei, anterior menționată, nu este aptă a conduce la efectul anulării actului administrativ, scontat de recurent. De altfel, la dosarul cauzei s-a depus copie de pe Registrul de decizii al intimatei A.Ș.A.S.G.I.S., certificată pentru conformitate cu originalul, din care rezultă cu certitudine că decizia atacată a fost emisă la data de 10 noiembrie 2006. Cât privește afirmația că actul administrativ nu ar fi semnat și ștampilat de emitent, Înalta Curte observă că doar exemplarul comunicat recurentului se prezintă în această formă, fiind o simplă copie, în timp ce originalul nu are lipsurile semnalate. Susținerea că Președintele A.Ș.A.S.G.I.S. nu ar fi putut să semneze decizia, fiind plecat în străinătate, sunt, de asemenea, complet lipsite de suport, câtă vreme, prin depunerea Deciziei nr. 178 din 3 noiembrie 2006 emisă de A.Ș.A.S.G.I.S. s-a aprobat deplasarea în străinătate a conducătorului instituției publice, în perioada 16-18 noiembrie 2006, adică ulterior emiterii actului administrativ examinat. 3 și 5. În procesul verbal întocmit la data de 24 octombrie 2006 în ședința Consiliului de administrație al intimatei S.C.D.A. Podu Iloaiei, anterior menționat, s-a hotărât desființarea postului de cercetător științific I, corespunzător poziției 2 Laborator ameliorare din Statul de funcțiuni, post ocupat de recurent. Chiar dacă în cuprinsul actului nu s-a folosit sintagma „modificarea structurii organizatorice”, utilizată de legiuitor în art. 13 1 lit. d) din Legea nr. 290/2002, aprecitat, este evident că măsura adoptată de Consiliul de administrație, prevăzută la art. 21 lit. s) din Regulamentul de organizare și funcționare a S.C.D.A. Podu Iloaiei are această semnificație, reflectându-se ca atare în art. 1 din Decizia nr. 186 din 10 noiembrie 2006 emisă de intimata A.Ș.A.S.G.I.S., prin care s-a modificat statul de funcții al intimatei S.C.D.A. Podu Iloaiei. Cât privește afirmația recurentului, privind existența postului său în statul de funcții până la sfârșitul anului 2006, aceasta este, de asemenea, nefondată, bazându-se pe o interpretare necorelată, trunchiată, a părții dispozitive a deciziilor A.S.A.S. nr. 178 din 25 octombrie 2006 și nr. 186 din 10 noiembrie 2006, fiind evident că cea de a doua o modifică pe prima, după cum, de altfel, se arată expres. Împrejurarea că documentul elaborat de Consiliul de administrație al S.C.D.A. Podu Iloaiei poartă denumirea de „proces verbal” iar nu pe aceea de „hotărâre” nu este relevantă din perspectiva examinată, câtă vreme, indiferent de denumire, el poate fi dedus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Înalta Curte urmează a înlătura însă considerentele fondului referitoare la natura juridică a procesului verbal întocmit de Consiliul de administrație al intimatei S.C.D.A. Podu Iloaiei, reținând că acesta este numai un act premergător și că actul care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este tocmai decizia A.S.A.S. examinată. 4. Recurentul și autorul opiniei separate ignoră evenimentele legislative ulterioare adoptării H.G. nr. 1189/2002 privind aprobarea Statutului A.Ș.A.S.G.I.S. Astfel, art. 26 lit. n) din Statut care stabilea că Prezidiul A.S.A.S. aprobă structura organizatorică a unităților de cercetare-dezvoltare subordonate, a fost abrogat prin H.G. nr. 2282/2004, iar art. 29 lit. f) a fost modificat prin același act normativ, în sensul că în executarea atribuțiilor proprii, președintele A.S.A.S. emite decizii, ceea ce, în speță, a și făcut, emițând decizia analizată. De altfel, actul normativ cu forță superioară, Legea nr. 290/2002, în art. 13 1 lit. d), citat anterior, prevedea clar că actul administrativ prin care se validează structura organizatorică este decizia președintelui A.S.A.S. 6. În cuprinsul acestui motiv de recurs sunt reiterate argumente de fond, încercându-se acreditarea tezei că recurentul avea sarcini de serviciu și, prin urmare, nu se justifica desființarea postului său. În realitate, încă din anul 2005, conform procesului verbal din data de 30 noiembrie 2005, Consiliul de administrație al S.C.D.A. Podu Iloaiei, decisese desființarea unui număr de 63 de posturi, între care și cel ocupat de recurent, având în vedere situația financiară precară a unității, prezentată în referatul contabilului șef. Recurentul nu a fost totuși disponibilizat întrucât era implicat în Proiectul AGRAL 5489/2004 și, deci, desfășura activitate de cercetare producătoare de venituri. Cum însă acest proiect s-a încheiat oficial la data de 10 octombrie 2006 și după acest moment recurentul nu a mai fost în măsură să acceseze și că câștige licitațiile organizate pentru alte proiecte de cercetare, rezultă că măsura adoptată de intimate, cu acordul reprezentanților salariaților din unitate, se circumscrie în marja de apreciere de care beneficiază instituțiile publice, în exercitarea puterii lor. Așa fiind, Înalta Curte constată că nu există niciun temei pentru a considera că actul administrativ atacat a fost emis cu încălcarea drepturilor recurentului, adică cu exces de putere în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 554/2004. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.