ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 631/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 631/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 59 din 24 martie

2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, adoptată

de completul de divergență cu majoritate de voturi, s-a respins excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile, s-a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei A.Ș.A.S.G.I.S., s-a respins excepția prematurității

acțiunii și s-a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantul P.M. în

contradictoriu cu pârâții A.Ș.A.S.G.I.S. și S.C.D.A. Podu Iloaiei.

În motivare, instanța de fond a reținut,

cu privire la prima excepție că reclamantul a făcut dovada înregistrării unei

plângeri împotriva deciziei atacate, la data de 2 decembrie 2006, cu

respectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004. Cât privește calitatea

procesuală pasivă a A.Ș.A.S.G.I.S. s-a arătat că această instituție publică

este chiar emitenta actului atacat, așa încât, în temeiul art. 13 din Legea nr.

554/2004 se impune pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu și cu această

parte.

Cu privire la excepția prematurității,

Curtea de apel a considerat că, chiar dacă decizia atacată nu constituie un act

de desfacere a contractului de muncă, trebuie să se recunoască reclamantului

dreptul de a o atacat în justiție, aceasta reprezentând un act administrativ

emis în regim de putere publică.

Pe fondul cauzei, Curtea de apel a

stabilit că actul administrativ atacat de reclamant, Decizia nr. 186, a fost

emis la data de 10 noiembrie 2006 de către pârâta A.Ș.A.S.G.I.S., iar nu la

data de 10 octombrie 2006, întrucât înscrisul care poartă această din urmă dată

nu este ștampilat, semnat și înregistrat în evidențele Academiei și, prin

urmare, nu are valoarea și semnificația unui act juridic.

Această decizie, reține instanța de fond,

prin care s-a validat hotărârea de modificare a structurii statului de funcții

emisă de pârâta S.C.D.A. Podu Iloaiei, a fost adoptată în limitele

competențelor Academiei, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. Toate

criticile formulate de reclamant vizează însă, punctează instanța de fond,

legalitatea hotărârii validate iar nu a actului de validare. Or, se mai arată

în considerente, decizia ce constituie obiectul cererii de anulare privește

doar raporturile dintre cele două pârâte, nu și raporturile dintre angajat și

angajator, raporturi ce nu au fost deduse judecății. Împrejurarea că pârâta S.C.D.A.

Podu Iloaiei nu a trecut la executarea hotărârii în sensul desfacerii

contractului de muncă al reclamantului ca urmare a desființării postului este o

problemă ce excede competențelor și responsabilităților A.Ș.A.S.G.I.S., neavând

nicio consecință asupra legalității actului de validare.

Opinia separată formulată în cauză

vizează numai fondul cauzei și este în sensul admiterii acțiunii și anulării

deciziei atacate.

În această opinie s-a reținut că decizia

atacată i-a fost comunicată reclamantului doar la insistențele acestuia, la

data de 28 noiembrie 2006 și se regăsește la dosar sub trei forme. Decizia nr.

186 din 10 octombrie 2006 nu este semnată de Președintele Academiei (care era

plecat în străinătate) și nu este ștampilată. În aceeași opinie se indică și

diferențele sesizate între decizia comunicată reclamantului și cea prezentată

instanței, dar se menționează totuși că din copia registrului de înregistrare a

deciziilor emise de Academie rezultă că există o singură decizie cu nr. 186,

din data de 10 noiembrie 2006. Cu toate acestea, autorul opiniei separate

consideră că „nedepunerea la dosarul cauzei a vreunui înscris cu data poștei

sau număr de fax prin care această decizie a fost transmisă S.C.D.A. Podu

Iloaiei, denotă inexistența acestei decizii la stațiune la data de 13 noiembrie

2006, când reclamantul a primit adresa nr. 1405 din 13 noiembrie 2006 prin care

i s-a dat preavizul”.

S-a mai reținut și că prin Decizia nr.

178 din 25 octombrie 2006, în anexă, la poziția 2 era trecut postul ocupat de

reclamant și acest act era valabil până la sfârșitul anului respectiv, așa

încât decizia de desființare a postului este fără obiect. Un alt motiv de

nelegalitate, în opinia separată, îl constituie nerespectarea dispozițiilor

art. 26 lit. n), art. 28 și art. 29 lit. f) din H.G. nr. 1180 din 24 octombrie

2002, în condițiile în care pârâtele nu au dovedit că Prezidiul A.S.A.S. a

aprobat noua structură organizatorică a stațiunii în care postul de cercetător

științific I să fie desființat. Cât privește motivele emiterii actului

administrativ, între care și motivul privind lipsa sarcinilor de serviciu se

argumentează în sensul lipsei de suport a acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs în termen legal reclamantul P.M., invocând dispozițiile cu caracter

general cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ

Preluând ample pasaje din opinia

separată formulată în cauză, recurentul a susținut, în esență, că hotărârea

fondului este nelegală pentru următoarele motive:

excepția „lipsei capacității de exercițiu” a A.Ș.A.S.G.I.S., ignorând

dispozițiile art. 14 și art. 21 lit. g) din Regulamentul de organizare și

funcționare a S.C.D.A. Podu Iloaiei.

absolut, nefiind semnată de președintele Academiei și nici ștampilată. În cauză

nu s-au administrat dovezi din care să rezulte că actul atacat a fost emis

anterior datei de 13 noiembrie 2006, ci, dimpotrivă, a rezultat că exemplarul

depus la dosar de Academie este un fals.

al stațiunii din data de 24 octombrie 2006 nu s-a pus în discuție și nu s-a

aprobat modificarea structurii organizatorice și funcționale a stațiunii, așa

cum prevede legea. S-a discutat numai trimiterea în șomaj a recurentului pentru

lipsă de activitate și s-a propus solicitarea aprobării de către A.S.A.S. a

desființării postului de cercetător I. Ca urmare, postul său a existat până la

sfârșitul anului 2006, așa încât decizia atacată ar fi nulă.

anulat de instanța de fond fiindcă desființarea postului trebuia să fie

consecința aprobării structurii organizatorice de către Prezidiul sau Biroul

Prezidiului A.S.A.S., conform art. 26 lit. n), 28 alin. (1) și (3) și art. 29

lit. f) din H.G. nr. 1180 din 24 octombrie 2002.

la neatacarea în termen a hotărârii Consiliului de administrație de modificare

a statului de funcții este greșit, câtă vreme nici nu există o atare hotărâre,

ci doar un proces-verbal.

adresa nr. 2284 din 26 octombrie 2006, care au stat la baza emiterii Deciziei

nr. 186/2006 sunt neîntemeiate, contravenind dispozițiilor art. 5 din H.G. nr.

1832/2004. În realitate, afirmă recurentul, la data emiterii deciziei avea sarcini

de serviciu, contractul AGRAL fiind în curs, în sensul că deși documentația era

depusă, finanțarea nu era finalizată.

Prin întâmpinările formulate, ambele

pârâte au solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând argumente

similare.

Intimatele au susținut că actul

administrativ atacat a fost emis în limitele competențelor conferite de lege A.Ș.A.S.G.I.S.,

respectiv în baza art. 13

1

lit. d) și art. 9 alin. (1) din Legea nr.

290/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit art. 3

și art. 29 lit. f) din H.G. nr. 2282/2004.

Referitor la data emiterii deciziei,

intimatele au arătat că din chiar cuprinsul acesteia rezultă că nu putea fi

emisă la data de 10 octombrie 2006, exemplarul comunicat recurentului

cuprinzând o simplă eroare ce a fost lămurită pe parcursul soluționării cauzei

de către prima instanță.

Cât privește motivele care au

determinat desființarea postului recurentului, intimatele au insistat în

special asupra lipsei sarcinilor de serviciu ale acestuia, în condițiile în

care proiectul AGRAL 5489/2004 s-a încheiat oficial la data de 10 octombrie 2006,

fiind nerelevant că plățile aferente s-au mai efectuat și după acest moment.

Concluzionând, intimatele au

susținut că recurentul a încercat constant să invoce apărări legate strict de

contractul său de muncă, ce exced limitelor cauzei de față de contencios

administrativ.

În recurs nu s-au administrat

înscrisuri noi, probă admisibilă conform art. 305 C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin

prisma criticilor formulate în motivele de recurs, a apărărilor cuprinse în

întâmpinări, a concluziilor scrise formulate de recurent, precum și sub toate

aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurentul-reclamant a fost angajat

cu contract de muncă pe durată nedeterminată în cadrul intimatei S.C.D.A. Podu

Iloaiei, ocupând postul de cercetător științific I.

În ședința Consiliului de

administrație al acestei intimate din data de 24 octombrie 2006 s-a hotărât

desființarea postului său, cu motivarea „lipsei oricărei activități

științifice”, în condițiile în care „Proiectul Agral 5489/2004 de care s-a

ocupat, s-a finalizat și … nu mai are niciun alt proiect în lucru”. Toate

aceste elemente sunt consemnate în procesul verbal întocmit cu acea ocazie.

Prin adresa nr. 2284 din 26

octombrie 2006 intimata S.C.D.A. Podu Iloaiei a comunicat soluția adoptată de Consiliul

de administrație intimatei A.Ș.A.S.G.I.S., solicitând aprobarea desființării

postului de cercetător științific I, corespunzător poziției 2 Laborator

ameliorare din Statul de funcțiuni, post ocupat de recurent.

Ca urmare, prin Decizia nr. 186 din

10 noiembrie 2006 președintele A.Ș.A.S.G.I.S s-a pronunțat asupra modificării

structurii organizatorice preconizate de Consiliul de administrație al S.C.D.A.

Podu Iloaiei, stabilind, la articolul 1 că:

„Anexa 2 (statul de funcții) la

Decizia nr. 178 din 25 octombrie 2006 se modifică după cum urmează:

Începând cu data prezentei, poziția

nr. 2 corespunzătoare funcției de CS I – Laborator ameliorare din statul de

funcții pe 2006 al S.C.D.A. Podu Iloaiei, se desființează”.

Totodată, potrivit art. 2:

„Conducerea S.C.D.A. Podu Iloaiei va

aduce la îndeplinire prevederile prezentei decizii”.

Referitor la criticile formulate de

recurent, Înalta Curte constată că acesta combate soluția adoptată de

judecătorii fondului dintr-o dublă perspectivă, reiterând în recurs atât

chestiuni care vizează aspecte formale, procedurale (motivele 1-5), cât și

elemente de fond (motivul 6), avute în vedere de instituțiile publice chemate

în judecată la momentul emiterii procesului-verbal, respectiv al deciziei

anterior prezentate, considerând că instanța de fond nu le-a dat o justă

rezolvare.

mod legal că decizia atacată a fost emisă de intimata A.Ș.A.S.G.I.S. în

limitele competențelor sale, astfel cum rezultă din coroborarea dispozițiilor

art. 9 cu art. 13

1

lit. d) din Legea nr. 290/2002 privind

organizarea și funcționarea unităților de cercetare – dezvoltare din domeniile

agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a A.Ș.A.S.G.I.S.,

modificată și completată și după cum se detaliază în dispozițiile art. 3 și art.

29 din H.G. nr. 1180/2002 privind aprobarea Statului A.Ș.A.S.G.I.S.

Înalta Curte reține că, relevante

pentru clarificarea motivului de nelegalitate invocat în cadrul acestui motiv

de recurs, sunt în special dispozițiile cuprinse în art. 13

1

lit. d)

din lege, potrivit cărora:

„Institutele, centrele

și stațiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii

și industriei alimentare, organizate ca instituții publice, sunt persoane

juridice române, care au ca obiect principal activitatea de cercetare-dezvoltare,

se finanțează din venituri proprii și se supun următoarelor reglementări: …

d) regulamentul de

organizare și funcționare și structura organizatorică se aprobă de consiliul de

administrație și se validează prin decizie a președintelui

A.Ș.A.S.G.I.S

.

Textele invocate de recurent,

cuprinse într-un act normativ de forță juridică inferioară legii (regulament)

stabilesc competențele Consiliului de administrație al Stațiunii și nu intră în

conflict cu textul citat.

de recurs, considerate întemeiate de către autorul opiniei separate, sunt

complet lipsite de fundament. O simplă eroare materială, referitoare la data

emiterii actului, în exemplarul comunicat inițial recurentului s-a trecut data

de 10 octombrie 2006, în loc de 10 noiembrie 2006, detectabilă fără a fi nevoie

de dovezi suplimentare, din chiar cuprinsul deciziei în care se face referire

la adresa nr. 2284 din 26 octombrie 2006 a S.C.D.A. Podu Iloaiei, anterior

menționată, nu este aptă a conduce la efectul anulării actului administrativ,

scontat de recurent.

De altfel, la dosarul cauzei s-a

depus copie de pe Registrul de decizii al intimatei A.Ș.A.S.G.I.S., certificată

pentru conformitate cu originalul, din care rezultă cu certitudine că decizia

atacată a fost emisă la data de 10 noiembrie 2006.

Cât privește afirmația că actul

administrativ nu ar fi semnat și ștampilat de emitent, Înalta Curte observă că

doar exemplarul comunicat recurentului se prezintă în această formă, fiind o

simplă copie, în timp ce originalul nu are lipsurile semnalate. Susținerea că

Președintele A.Ș.A.S.G.I.S. nu ar fi putut să semneze decizia, fiind plecat în

străinătate, sunt, de asemenea, complet lipsite de suport, câtă vreme, prin

depunerea Deciziei nr. 178 din 3 noiembrie 2006 emisă de A.Ș.A.S.G.I.S. s-a

aprobat deplasarea în străinătate a conducătorului instituției publice, în

perioada 16-18 noiembrie 2006, adică ulterior emiterii actului administrativ

examinat.

3 și 5. În procesul verbal întocmit

la data de 24 octombrie 2006 în ședința Consiliului de administrație al

intimatei S.C.D.A. Podu Iloaiei, anterior menționat, s-a hotărât desființarea

postului de cercetător științific I, corespunzător poziției 2 Laborator

ameliorare din Statul de funcțiuni, post ocupat de recurent.

Chiar dacă în cuprinsul actului nu

s-a folosit sintagma „modificarea structurii organizatorice”, utilizată de

legiuitor în art. 13

1

lit. d) din Legea nr. 290/2002, aprecitat,

este evident că măsura adoptată de Consiliul de administrație, prevăzută la

art. 21 lit. s) din Regulamentul de organizare și funcționare a S.C.D.A. Podu

Iloaiei are această semnificație, reflectându-se ca atare în art. 1 din Decizia

nr. 186 din 10 noiembrie 2006 emisă de intimata A.Ș.A.S.G.I.S., prin care s-a

modificat statul de funcții al intimatei S.C.D.A. Podu Iloaiei.

Cât privește afirmația recurentului,

privind existența postului său în statul de funcții până la sfârșitul anului

2006, aceasta este, de asemenea, nefondată, bazându-se pe o interpretare

necorelată, trunchiată, a părții dispozitive a deciziilor A.S.A.S. nr. 178 din

25 octombrie 2006 și nr. 186 din 10 noiembrie 2006, fiind evident că cea de a

doua o modifică pe prima, după cum, de altfel, se arată expres.

Împrejurarea că documentul elaborat

de Consiliul de administrație al S.C.D.A. Podu Iloaiei poartă denumirea de

„proces verbal” iar nu pe aceea de „hotărâre” nu este relevantă din perspectiva

examinată, câtă vreme, indiferent de denumire, el poate fi dedus controlului de

legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, în condițiile

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Înalta Curte urmează a înlătura însă

considerentele fondului referitoare la natura juridică a procesului verbal

întocmit de Consiliul de administrație al intimatei S.C.D.A. Podu Iloaiei,

reținând că acesta este numai un act premergător și că actul care îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este

tocmai decizia A.S.A.S. examinată.

separate ignoră evenimentele legislative ulterioare adoptării H.G. nr.

1189/2002 privind aprobarea Statutului A.Ș.A.S.G.I.S. Astfel, art. 26 lit. n)

din Statut care stabilea că Prezidiul A.S.A.S. aprobă structura organizatorică a

unităților de cercetare-dezvoltare subordonate, a fost abrogat prin H.G. nr.

2282/2004, iar art. 29 lit. f) a fost modificat prin același act normativ, în

sensul că în executarea atribuțiilor proprii, președintele A.S.A.S. emite

decizii, ceea ce, în speță, a și făcut, emițând decizia analizată.

De altfel, actul normativ cu forță

superioară, Legea nr. 290/2002, în art. 13

1

lit. d), citat anterior,

prevedea clar că actul administrativ prin care se validează structura

organizatorică este decizia președintelui A.S.A.S.

recurs sunt reiterate argumente de fond, încercându-se acreditarea tezei că

recurentul avea sarcini de serviciu și, prin urmare, nu se justifica

desființarea postului său.

În realitate, încă din anul 2005,

conform procesului verbal din data de 30 noiembrie 2005, Consiliul de

administrație al S.C.D.A. Podu Iloaiei, decisese desființarea unui număr de 63

de posturi, între care și cel ocupat de recurent, având în vedere situația

financiară precară a unității, prezentată în referatul contabilului șef.

Recurentul nu a fost totuși

disponibilizat întrucât era implicat în Proiectul AGRAL 5489/2004 și, deci,

desfășura activitate de cercetare producătoare de venituri. Cum însă acest

proiect s-a încheiat oficial la data de 10 octombrie 2006 și după acest moment

recurentul nu a mai fost în măsură să acceseze și că câștige licitațiile

organizate pentru alte proiecte de cercetare, rezultă că măsura adoptată de

intimate, cu acordul reprezentanților salariaților din unitate, se circumscrie

în marja de apreciere de care beneficiază instituțiile publice, în exercitarea

puterii lor.

Așa fiind, Înalta Curte constată că

nu există niciun temei pentru a considera că actul administrativ atacat a fost

emis cu încălcarea drepturilor recurentului, adică cu exces de putere în accepțiunea

art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate aceste considerente, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

P.M. împotriva sentinței civile nr. 59/CA din 24 martie 2008 a Curții de Apel

Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

februarie 2009.