ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4060/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 29 din 31 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1318/54/2007, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I. împotriva pârâților Guvernul României și C.L. Bumbești Pițic, județul Gorj și în contradictoriu cu intervenientul M.I.R.A. a dispus anularea în parte a H.G. nr. 973/2002, anexa 23, poziția 8 cu denumirea de D.S., cu privire la suprafața de 5,50 m/ 16 m. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că din cuprinsul sentinței nr. 1092 din 11 iulie 2002 rezultă că reclamantul C.I. este titularul dreptului de proprietate privată asupra terenului ce a fost inclus în anexa 23, pct. 8 din H.G.

nr. 973/2002. Instanța de fond nu a ținut seama de apărarea intervenientului accesoriu în sensul că sentința civilă invocată de reclamant în susținerea dreptului său de proprietate este ulterioară hotărârii de consiliu local care face inventarierea bunurilor aparținând comunei Bumbești - Pițic, întrucât, în raport de data adoptării H.G. nr. 973/2002, această sentință este anterioară. La data adoptării hotărârii de Guvern, reclamantul justifica un interes născut și actual, fiindu-i admisă acțiunea în constatarea dreptului său de proprietate. S-a reținut că nu s-a făcut dovada existenței vreunuia dintre modurile de dobândire a proprietății publice iar efectele menținerii din anexa nr. 23 din H.G.

nr. 973/2002 ar echivala cu o expropriere abuzivă. Au fost respinse ca nefondate și susținerile intervenientului referitoare la competența materială și posibilitatea reclamantului de a formula acțiune în revendicare. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Guvernul României, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. Recurentul consideră că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția tardivității acțiunii, deoarece în speță nu s-au respectat termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004 modificată. Hotărârea atacată a fost publicată în M. Of. al României în data de 9 septembrie 2002, iar instanța de contencios administrativ a fost sesizată la 4 mai 2007. Pe fondul cauzei, recurentul consideră că H.G.

nr. 973/2002 a fost adoptată conform prevederilor art. 107 din Constituția României și ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998. La elaborarea actului au fost respectate prevederile Legii nr. 24/2000 și H.G. nr. 555/2001. Terenul în cauză are destinația de „drum stradal” și este inclus la pct. III nr. 1 din Anexa la Legea nr. 213/1998. Intimatul-reclamant nu invocă greșita delimitare a proprietății publice de proprietatea privată, ci încălcarea dreptului său de proprietate asupra unui imobil. Prin actul administrativ atacat nu se delimitează proprietatea unităților administrativ-teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, prin urmare, actul administrativ nu vatămă dreptul de proprietate al intimatului, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998, acesta nu are natura constitutivă de drepturi de proprietate.

Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și pârâtul C.L. Bumbești - Pițic, județul Gorj pentru unitatea administrativ - teritorială. S-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul consideră că Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă speței, deoarece potrivit principiului tempus regit actum, aceasta nu era în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat. În măsura în care instanța de recurs apreciază că în cauză se aplică prevederile Legii nr. 554/2004, recurentul critică soluția instanței de fond sub aspectul respingerii excepției tardivității introducerii plângerii prealabile. Instanța de fond a modificat textul de lege corespunzător, și anume art. 7 alin. (7), transformându-l din „6 luni de la data emiterii actului” în „6 luni de la data comunicării actului administrativ”.

Reclamantul cunoștea de cel puțin 3-4 ani conținutul și existența actelor administrative, dovadă fiind sentința nr. 1550 din 24 octombrie 2006 a Judecătoriei Novaci. Reclamantul nu a formulat acțiunea în termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cererii, recurentul critică sentința recurată sub aspectul neluării în considerare a susținerilor intervenientului prin care se arată că sentința civilă nr. 1092/2002 este ulterioară C.L. Bumbești Pițic nr. 16/1999. Reclamantul-intimat încearcă prin orice mijloace să obțină terenul pe care este amplasat drumul comunal D.C. 28 (fost D.S.), în acest sens acesta a deschis la J.N. o acțiune în revendicarea terenului. Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2138 din 5 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1688/267/2007.

Și intervenientul M.I.R.A. a formulat recurs împotriva sentinței nr. 29 din 31 ianuarie 2008, indicând prevederile art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul-intervenient apreciază că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală. H.G. nr. 973/2002 este emisă în aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998. Prin H.G. nr. 973/2002 nu se delimitează proprietatea unităților administrativ-teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat. La baza H.G. nr. 973/2002 a stat inventarul întocmit și aprobat de C.L. al comunei Bumbești Pițic în anul 1999, anterior pronunțării sentinței civile nr. 1092 din 11 iulie 2002. Data pronunțării sentinței, respectiv 11 iulie 2002, nu coincide cu data de la care această hotărâre poate avea efect executoriu, fiind necesar ca instanța de fond să se raporteze la data la care această hotărâre era susceptibilă de executare.

Instanța de fond, deși nu avea competența să se pronunțe cu privire la acest aspect, își întemeiază soluția pe lipsa titlului valabil al statului. Prevederile art. 23 din Legea nr. 213/1998 nu acordă instanțelor de contencios administrativ competența de a se pronunța cu privire la existența și valabilitatea titlului statului, compararea titlurilor de proprietate, respectiv cenzurarea valabilității titlului cu care unitatea administrativ-teritorială deține imobilul fiind de competența instanțelor de drept comun. Intimatul - reclamant C.I. a formulat întâmpinare la recursurile declarate. Intimatul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, considerând că: 1. H.G. nr. 973/2002 constituie un act cu caracter administrativ în sensul art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și în consecință, poate fi atacat oricând.

2. Prin sentința civilă nr. 1092/2002 s-a făcut dovada că reclamantul este proprietarul terenului, sentința a rămas irevocabilă la data de 27 iulie 2002, înainte de publicarea H.G. nr. 973/2002. Identitatea dintre terenul în litigiu și terenul cuprins în sentința civilă nr. 1092/2002 rezultă atât din recunoașterile pârâților, cât și din expertizele extrajudiciare atașate. Recurenții nu au făcut dovada că terenul a devenit proprietate publică prin vreunul din modurile de dobândire a proprietății publice prevăzute de art. 7 din Legea nr. 213/1998. În speță este aplicabilă Legea nr. 554/2004, deoarece acțiunea a fost introdusă după intrarea în vigoare a legii. Prin Decizia nr. 1881 din 19 iunie 2008 a Tribunalului Gorj s-a admis recursul împotriva sentinței civile nr. 2138 din 5 decembrie 2007, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente: 1. Excepția tardivității formulării acțiunii și aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 554/2004. Reclamantul a solicitat prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauzei anularea anexei nr. 23 a H.G. nr. 973/2002 care a fost publicată în numărul 668 bis din M. Of. din 9 septembrie 2002. M. Of. cu numărul bis este distribuit numai celor interesați și este improbabil ca reclamantul să fi cunoscut că prin acest act administrativ s-a luat vreo măsură în ceea ce privește terenul în litigiu. Actul administrativ unilateral atacat care este un act individual și nu unul normativ, nu a fost comunicat reclamantului. Din acest motiv, instanța de fond a aplicat în mod corect prevederile art. 21 din Constituția României și art. 6 din C.E.D.O.

în ceea ce privește respectarea accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil și a respins excepția tardivității formulării acțiunii. Acțiunea, deoarece a fost introdusă în termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004 și sub imperiul acestui act normativ, urmează regulile Legii nr. 554/2004, ale cărei dispoziții sunt pe deplin aplicabile în speță. 2. Cu privire la motivele de recurs referitoare la fondul pricinii Terenul aflat la poziția 8 din anexa 23 la H.G. nr. 973/2002 reprezintă „drum stradal D.S. 5”, în prezent drumul comunal D.C. 28. Drumul comunal sus-menționat este rezultatul înfăptuirii reformei agrare din anul 1945, loturile fiind despărțite prin drumuri. H.G. nr. 973/2002 atestă apartenența unor bunuri la domeniul public de interes local.

Procedura prevăzută de Legea nr. 213/1998 pentru atestarea domeniului public a fost respectată, neexistând nici un motiv de nulitate de ordin procedural. Din înscrisurile depuse la dosar, inclusiv din rapoartele de expertiză extrajudiciare rezultă că terenul se înscrie la pct. III nr. 1 din Anexa la Legea nr. 213/1998 conform căreia: „domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din … drumurile comunale, vicinale și străzile”. Sentința civilă nr. 1092 din 11 iulie 2002 devenită irevocabilă prin respingerea recursului, face nereală afirmația reclamantului în sensul că sentința este irevocabilă la 27 iulie 2002, și nu face dovada absolută a dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului.

Hotărârea judecătorească trebuie coroborată cu celelalte probe ale dosarului. Trebuie să ținem seama că este vorba despre o acțiune în constatarea unei vânzări sub semnătură privată din anul 2000, iar soția vânzătorului decedat a recunoscut numai suprafața 900 mp. Hotărârea C.L. de inventariere a bunurilor aparținând domeniului public al comunei Bumbești - Pițic a fost adoptată în anul 1999, anterior vânzării terenului sub semnătură privată. Cum reclamantul a invocat împrejurarea necunoașterii adoptării hotărârii de Guvern, iar instanța a acceptat apărarea acestuia, se poate constata că nici recurenții nu aveau cunoștință de vânzarea terenului printr-un act încheiat sub semnătură privată sau de pronunțarea sentinței civile nr. 1092 din 11 iulie 2002, la care nu au fost parte.

Buna-credință se prezumă, iar în cauză nu s-a făcut dovada relei credințe a recurenților sub acest aspect. Instanța de fond și-a întemeiat soluția pe aspecte ce țin de soluționarea unei acțiuni de drept comun, în revendicare, și nu a unei acțiuni în contencios administrativ. Aspectul nedovedirii preluării bunului de către stat în baza unui titlu valabil nu poate constitui motiv al admiterii acțiunii în contencios administrativ. În vederea anulării unui act administrativ de tipul celui invocat în prezenta cauză interesează dovedirea nerespectării prevederilor Legii nr. 213/1998. La speță, aceste prevederi au fost întrutotul respectate. S-a dovedit că terenul intră în categoria celor prevăzute în anexa III, iar la data adoptării actului administrativ atacat și a celui pregătitor nu există nici o cerere sau litigiu în care parte să fie recurenții.

Analiza existenței titlului valabil/nevalabil al statului excede unei asemenea acțiuni, fiind specifică acțiunii în revendicare, acțiune care există pe rolul instanțelor de drept comun. În mod greșit, față de cele arătate, instanța de fond a apreciat că în speță înscrierea poz. 8 din anexa 23 din H.G. nr. 973/2002 ar echivala cu o expropriere abuzivă, apreciind că nu s-a făcut dovada preluării imobilului de către stat în baza unui titlu valabil. Instanța de fond nu a analizat condițiile Legii nr. 213/1998 și specificul actului administrativ de atestare a domeniului public, pronunțându-se ca o instanță de drept comun, ce are a analiza o acțiune în revendicare. Față de acestea, fiind întrunite prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., să se dispună admiterea recursurilor formulate. În temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată se va casa hotărârea recurată și se va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Guvernul României, de C.L. Bumbești - Pițic, județul Gorj și de M.I.R.A. împotriva sentinței civile nr. 29 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de C.I., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.