ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4060/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4060/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 29 din 31 ianuarie 2008, pronunțată

în Dosarul nr. 1318/54/2007, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată

de reclamantul C.I. împotriva pârâților Guvernul României și C.L. Bumbești

Pițic, județul Gorj și în contradictoriu cu intervenientul M.I.R.A. a dispus

anularea în parte a H.G. nr. 973/2002, anexa 23, poziția 8 cu denumirea de D.S.,

cu privire la suprafața de 5,50 m/ 16 m.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel Craiova a reținut că din cuprinsul sentinței nr. 1092 din 11

iulie 2002 rezultă că reclamantul C.I. este titularul dreptului de proprietate

privată asupra terenului ce a fost inclus în anexa 23, pct. 8 din H.G. nr. 973/2002.

Instanța de fond nu a ținut

seama de apărarea intervenientului accesoriu în sensul că sentința civilă

invocată de reclamant în susținerea dreptului său de proprietate este

ulterioară hotărârii de consiliu local care face inventarierea bunurilor

aparținând comunei Bumbești - Pițic, întrucât, în raport de data adoptării H.G.

nr. 973/2002, această sentință este anterioară.

La data adoptării hotărârii

de Guvern, reclamantul justifica un interes născut și actual, fiindu-i admisă

acțiunea în constatarea dreptului său de proprietate.

S-a reținut că nu s-a făcut

dovada existenței vreunuia dintre modurile de dobândire a proprietății publice

iar efectele menținerii din anexa nr. 23 din H.G. nr. 973/2002 ar echivala cu o

expropriere abuzivă.

Au fost respinse ca

nefondate și susținerile intervenientului referitoare la competența materială

și posibilitatea reclamantului de a formula acțiune în revendicare.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs pârâtul Guvernul României, pentru motivele prevăzute de art. 304

pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

Recurentul consideră că

instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția tardivității acțiunii,

deoarece în speță nu  s-au respectat termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr.

554/2004 modificată. Hotărârea atacată a fost publicată în M. Of. al României în

data de 9 septembrie 2002, iar instanța de contencios administrativ a fost

sesizată la 4 mai 2007.

Pe fondul cauzei, recurentul

consideră că H.G. nr. 973/2002 a fost adoptată conform prevederilor art. 107

din Constituția României și ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998.

La elaborarea actului au

fost respectate prevederile Legii nr. 24/2000 și H.G. nr. 555/2001.

Terenul în cauză are

destinația de „drum stradal” și este inclus la pct. III nr. 1 din Anexa la Legea nr. 213/1998.

Intimatul-reclamant nu

invocă greșita delimitare a proprietății publice de proprietatea privată, ci

încălcarea dreptului său de proprietate asupra unui imobil. Prin actul

administrativ atacat nu se delimitează proprietatea unităților

administrativ-teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau

juridice de drept privat, prin urmare, actul administrativ nu vatămă dreptul de

proprietate al intimatului, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998,

acesta nu are natura constitutivă de drepturi de proprietate.

Împotriva aceleiași sentințe

a formulat recurs și pârâtul C.L. Bumbești - Pițic, județul Gorj pentru

unitatea administrativ - teritorială. S-au invocat prevederile art. 304 pct. 9

și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul consideră că

Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă speței, deoarece potrivit principiului tempus

regit actum, aceasta nu era în vigoare la data emiterii actului administrativ

atacat.

În măsura în care instanța

de recurs apreciază că în cauză se aplică prevederile Legii nr. 554/2004,

recurentul critică soluția instanței de fond sub aspectul respingerii excepției

tardivității introducerii plângerii prealabile. Instanța de fond a modificat

textul de lege corespunzător, și anume art. 7 alin. (7), transformându-l din „6

luni de la data emiterii actului” în „6 luni de la data comunicării actului administrativ”.

Reclamantul cunoștea de cel

puțin 3-4 ani conținutul și existența actelor administrative, dovadă fiind

sentința nr. 1550 din 24 octombrie 2006 a Judecătoriei Novaci.

Reclamantul nu a formulat

acțiunea în termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cererii,

recurentul critică sentința recurată sub aspectul neluării în considerare a

susținerilor intervenientului prin care se arată că sentința civilă nr. 1092/2002

este ulterioară C.L. Bumbești Pițic nr. 16/1999.

Reclamantul-intimat încearcă

prin orice mijloace să obțină terenul pe care este amplasat drumul comunal D.C.

28 (fost D.S.), în acest sens acesta a deschis la J.N. o acțiune în

revendicarea terenului.

Acțiunea a fost respinsă

prin sentința civilă nr. 2138 din 5 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1688/267/2007.

Și intervenientul M.I.R.A. a

formulat recurs împotriva sentinței nr. 29 din 31 ianuarie 2008, indicând

prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul-intervenient

apreciază că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală. H.G. nr. 973/2002

este emisă în aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998.

Prin H.G. nr. 973/2002 nu se

delimitează proprietatea unităților administrativ-teritoriale de proprietatea

privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat.

La baza H.G. nr. 973/2002 a

stat inventarul întocmit și aprobat de C.L. al comunei Bumbești Pițic în anul

1999, anterior pronunțării sentinței civile nr. 1092 din 11 iulie 2002.

Data pronunțării sentinței,

respectiv 11 iulie 2002, nu coincide cu data de la care această hotărâre poate

avea efect executoriu, fiind necesar ca instanța de fond să se raporteze la

data la care această hotărâre era susceptibilă de executare.

Instanța de fond, deși nu

avea competența să se pronunțe cu privire la acest aspect, își întemeiază

soluția pe lipsa titlului valabil al statului.

Prevederile art. 23 din

Legea nr. 213/1998 nu acordă instanțelor de contencios administrativ competența

de a se pronunța cu privire la existența și valabilitatea titlului statului,

compararea titlurilor de proprietate, respectiv cenzurarea valabilității

titlului cu care unitatea administrativ-teritorială deține imobilul fiind de

competența instanțelor de drept comun.

Intimatul - reclamant C.I. a

formulat întâmpinare la recursurile declarate.

Intimatul solicită

respingerea recursurilor ca nefondate, considerând că:

constituie un act cu caracter administrativ în sensul art. 11 alin. (4) din

Legea nr. 554/2004 și în consecință, poate fi atacat oricând.

s-a făcut dovada că reclamantul este proprietarul terenului, sentința a rămas

irevocabilă la data de 27 iulie 2002, înainte de publicarea H.G. nr. 973/2002.

Identitatea dintre terenul

în litigiu și terenul cuprins în sentința civilă nr. 1092/2002 rezultă atât din

recunoașterile pârâților, cât și din expertizele extrajudiciare atașate.

Recurenții nu au făcut

dovada că terenul a devenit proprietate publică prin vreunul din modurile de

dobândire a proprietății publice prevăzute de art. 7 din Legea nr. 213/1998.

În speță este aplicabilă

Legea nr. 554/2004, deoarece acțiunea a fost introdusă după intrarea în vigoare

a legii.

Prin Decizia nr. 1881 din 19

iunie 2008 a Tribunalului Gorj s-a admis recursul împotriva sentinței civile nr.

2138 din 5 decembrie 2007, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Recursurile sunt fondate

pentru următoarele considerente:

formulării acțiunii și aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 554/2004.

Reclamantul a solicitat prin

acțiunea ce face obiectul prezentei cauzei anularea anexei nr. 23 a H.G. nr. 973/2002

care a fost publicată în numărul 668 bis din M. Of. din 9 septembrie 2002.

M. Of. cu numărul bis este

distribuit numai celor interesați și este improbabil ca reclamantul să fi

cunoscut că prin acest act administrativ s-a luat vreo măsură în ceea ce

privește terenul în litigiu.

Actul administrativ

unilateral atacat care este un act individual și nu unul normativ, nu a fost

comunicat reclamantului.

Din acest motiv, instanța de

fond a aplicat în mod corect prevederile art. 21 din Constituția României și art.

6 din C.E.D.O. în ceea ce privește respectarea accesului liber la justiție și a

dreptului la un proces echitabil și a respins excepția tardivității formulării

acțiunii.

Acțiunea, deoarece a fost

introdusă în termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004 și sub imperiul acestui

act normativ, urmează regulile Legii nr. 554/2004, ale cărei dispoziții sunt pe

deplin aplicabile în speță.

recurs referitoare la fondul pricinii

Terenul aflat la poziția 8

din anexa 23 la H.G. nr. 973/2002 reprezintă „drum stradal D.S. 5”, în prezent drumul comunal D.C. 28.

Drumul comunal sus-menționat

este rezultatul înfăptuirii reformei agrare din anul 1945, loturile fiind

despărțite prin drumuri.

H.G. nr. 973/2002 atestă

apartenența unor bunuri la domeniul public de interes local.

Procedura prevăzută de Legea

nr. 213/1998 pentru atestarea domeniului public a fost respectată, neexistând

nici un motiv de nulitate de ordin procedural.

Din înscrisurile depuse la

dosar, inclusiv din rapoartele de expertiză extrajudiciare rezultă că terenul

se înscrie la pct. III nr. 1 din Anexa la Legea nr. 213/1998 conform căreia: „domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din

… drumurile comunale, vicinale și străzile”.

Sentința civilă nr. 1092 din

11 iulie 2002 devenită irevocabilă prin respingerea recursului, face nereală

afirmația reclamantului în sensul că sentința este irevocabilă la 27 iulie

2002, și nu face dovada absolută a dreptului de proprietate al reclamantului

asupra terenului.

Hotărârea judecătorească

trebuie coroborată cu celelalte probe ale dosarului.

Trebuie să ținem seama că

este vorba despre o acțiune în constatarea unei vânzări sub semnătură privată

din anul 2000, iar soția vânzătorului decedat a recunoscut numai suprafața 900

mp.

Hotărârea C.L. de

inventariere a bunurilor aparținând domeniului public al comunei Bumbești - Pițic

a fost adoptată în anul 1999, anterior vânzării terenului sub semnătură

privată.

Cum reclamantul a invocat

împrejurarea necunoașterii adoptării hotărârii de Guvern, iar instanța a

acceptat apărarea acestuia, se poate constata că nici recurenții nu aveau

cunoștință de vânzarea terenului printr-un act încheiat sub semnătură privată

sau de pronunțarea sentinței civile nr. 1092 din 11 iulie 2002, la care nu au

fost parte.

Buna-credință se prezumă,

iar în cauză nu s-a făcut dovada relei credințe a recurenților sub acest

aspect.

Instanța de fond și-a

întemeiat soluția pe aspecte ce țin de soluționarea unei acțiuni de drept

comun, în revendicare, și nu a unei acțiuni în contencios administrativ.

Aspectul nedovedirii

preluării bunului de către stat în baza unui titlu valabil nu poate constitui

motiv al admiterii acțiunii în contencios administrativ.

În vederea anulării unui act

administrativ de tipul celui invocat în prezenta cauză interesează dovedirea

nerespectării prevederilor Legii nr. 213/1998.

La speță, aceste prevederi

au fost întrutotul respectate. S-a dovedit că terenul intră în categoria celor prevăzute

în anexa III, iar la data adoptării actului administrativ atacat și a celui

pregătitor nu există nici o cerere sau litigiu în care parte să fie recurenții.

Analiza existenței titlului

valabil/nevalabil al statului excede unei asemenea acțiuni, fiind specifică

acțiunii în revendicare, acțiune care există pe rolul instanțelor de drept

comun.

În mod greșit, față de cele

arătate, instanța de fond a apreciat că în speță înscrierea poz. 8 din anexa 23

din H.G. nr. 973/2002 ar echivala cu o expropriere abuzivă, apreciind că nu s-a

făcut dovada preluării imobilului de către stat în baza unui titlu valabil.

Instanța de fond nu a

analizat condițiile Legii nr. 213/1998 și specificul actului administrativ de atestare

a domeniului public, pronunțându-se ca o instanță de drept comun, ce are a

analiza o acțiune în revendicare.

Față de acestea, fiind întrunite

prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., urmează ca în

temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., să se dispună admiterea

recursurilor formulate.

În temeiul art. 312 alin.

(3) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată se

va casa hotărârea recurată și se va respinge acțiunea reclamantului ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Guvernul României, de C.L. Bumbești - Pițic, județul Gorj și de M.I.R.A. împotriva

sentinței civile nr. 29 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

pe fond respinge acțiunea formulată de C.I., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2008.