ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3251/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 104/CA/2008, Curtea de Apel Oradea,

secția comercială și contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de

nelegalitate invocată de reclamanta G.A.M., a constatat nelegalitatea certificatului

emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la 25 mai

2006, pentru suprafața de 40.365 mp, teren care în natură reprezintă terenul

înscris în C.F. 36 Nisipeni.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut în esență că imobilul înscris în C.F. nr. 261 a fost preluat

prin procesul verbal nr. 490 din 16 iunie 1948 de către Ministerul Industriei

în baza legii de naționalizare. Din înscrisurile depuse la dosar și din

extrasul de C.F. rezultă că, în natură, reprezintă fabrică de spirt cu clădiri anexe

și cu terenul aferent.

Din nicio probă depusă la dosarul

cauzei, nu rezultă că acest imobil s-ar fi dat vreodată în administrarea unei

unități economice de stat care ar fi fost succesoarea pârâtei, astfel că s-a atestat

dreptul de proprietate asupra terenului care nu a intrat niciodată în

patrimoniul societății și nu a dobândit drept de proprietate în baza Legii nr. 15/1990.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

criticând-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul arată că instanța

de fond a ignorat dispozițiile Legii nr. 554/2004 care reglementează procedura soluționării

excepțiilor de nelegalitate ale actelor administrative unilaterale și rolul

activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ.

Susține astfel recurenta că

nu a fost îndeplinită procedura prealabilă obligatorie conform art. 7 din Legea

contenciosului administrativ, astfel că acțiunea este inadmisibilă.

Recurenta critică hotărârea

atacată pentru nesoluționarea excepției tardivității promovării acțiunii, având

în vedere că excepția de nelegalitate poate fi invocată numai cu respectarea

termenelor legale.

A treia critică formulată de

recurentă vizează faptul că instanța de fond nu și-a motivat soluția pronunțată

prin raportare la dispozițiile H.G.nr. 834/1991, actul atacat nefiind emis în

baza Legii nr. 10/2001 cum în mod greșit s-a reținut în hotărârea atacată și nu

a fost verificată îndeplinirea prevederilor legale în vigoare, la momentul emiterii

actului administrativ SC A.A.V. SA Satu Mare a solicitat admiterea recursului

formulat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale susținând același

motiv de nelegalitate, respectiv lipsa plângerii prealabile, tardivitatea introducerii

cererii de chemare în judecată, actul administrativ fiind emis cu îndeplinirea condițiilor

legale care certificau dreptul său de proprietate.

Intimata reclamantă G.A.M.

prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat menținerea ca temeinică

și legală a hotărârii recurate care a constatat nelegalitatea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate emis cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 834/1991,

nefiind îndeplinită condiția esențială ca bunul să se afle în patrimoniul

societății comerciale la data transformării din unitate economică de stat în

societate comercială.

Analizând hotărârea recurată

prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 3041

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Curtea de Apel Oradea a fost

sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare

a dreptului de proprietate emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale în favoarea SC A.A.V. SA Satu Mare certificatului pentru terenul în

suprafață de 71.960,38 m.p., din care face parte și imobilul înscris în C.F.

261 Nisipeni, teren aferent fabricii de spirt și casei în suprafața de 4 ha 365

mp.

Excepția de nelegalitate

este una dintre formele de exercitare a controlului judecătoresc asupra actelor

administrative și tinde la înlăturarea unui act administrativ nelegal ce are incidență

într-o cauză aflată pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de obiect

sau de stadiul procesual.

Astfel conform prevederilor

alin. (1), art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

„legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii

acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție

(…)”.

În cazul excepției de

nelegalitate procedura de urmat este una specială, derogatorie de la dreptul

comun astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile art. 7 din Legea nr. 5547/2004.

Procedura prealabilă prevăzută

de acest text de lege a fost concepută ca o cale care poate oferi persoanei vătămate

posibilitatea de a obține rezolvarea diferendului prin recunoașterea dreptului

sau a interesului legitim vătămat mai rapid, fiind o procedură administrativă obligatorie

prealabilă sesizării instanței, a cărei îndeplinire a fost sancționată în

practica judiciară cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Excepția de nelegalitate

reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 poate fi utilizată numai în

cadrul unui proces aflat pe rol, indiferent de natura lui, civilă, comercială

de contencios administrativ și fiscal și nu este o acțiune în sensul prevăzut de

art. 7 din lege pentru a fi necesară procedura prealabilă, fiind deci un mijloc

de apărare, o cale indirectă de control a legalității unui act administrativ.

În raport de conținutul art.

4 din lege, criticile formulate de recurentă privind neanalizarea excepției

lipsei procedurii prealabile și respectiv a inadmisibilității excepției, a

termenelor de invocare și respectiv lipsa de rol activ conform art. 129 alin.

(5) C. proc. civ., sunt nefondate.

Nu pot fi reținute motivele de

recurs ce vizează fondul cauzei prin care recurentul arată că prima instanță nu

a motivat soluția prin raportare la dispozițiile H.G. nr. 834/1991.

Criticile nu sunt fondate având

în vedere că din considerentele hotărârii recurate rezultă că instanța a

analizat pe baza probelor administrate actul administrativ prin prisma

prevederilor Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991.

În cauză nu s-a dovedit că

imobilul pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de

proprietate a fost în administrarea unei unități economice de stat, succesoare

a pârâtei recurente societate comercială.

În concordanță cu

prevederile art. 15 și respectiv art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990

condiția esențială pentru ca o societate comercială să fi dobândit dreptul de proprietate

asupra unui bun în condițiile legii era reprezentată de dovada ca bunul va fi

intrat patrimoniul acesteia.

Prin perspectiva H.G. nr. 834/1991

pentru atestarea dreptului de proprietate asupra terenurilor societăților

comerciale trebuia să facă dovada că aceste terenuri se aflau în patrimoniul

lor la data transformării din unități economice de stat în societăți

comerciale.

În mod corect s-a reținut de

prima instanță că în cauză nu s-a făcut dovada că terenul pentru care s-a atestat

dreptul de proprietate conform H.G. nr. 834/1991 a intrat în patrimoniul

societății comerciale pârâte și nici ca aceasta a dobândit un drept de

proprietate în baza Legii nr. 15/1990.

Pentru toate aceste considerente

recursul declarat de intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

este nefondat fiind respins în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. și art.

4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, împotriva sentinței nr. 104

din 9 iunie 2008, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2008.