ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3051/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul N.I. a chemat în judecată pe pârâtul C.N.C.D. solicitând ca prin

sentința ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 80 din 14

martie 2006 emisă de Colegiul Director al C.N.C.D.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin hotărârea emisă de pârât i-a fost respinsă cererea prin care a

solicitat recunoașterea stării de discriminare privind pensia ce i-a fost

acordată pentru vechime integrală și limită de vârstă.

Reclamantul a susținut că a

demonstrat cu înscrisuri existența stării de discriminare și s-a adresat

Guvernului României, prin memoriul nr. 17/14035 din 29 septembrie 2005, prin

care a solicitat emiterea unui act normativ reparatoriu pentru cei care au fost

persecutați în perioada dictaturii comuniste.

Prin întâmpinarea formulată la data

de 20 iunie 2006 pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

arătând că hotărârea atacată este legală și temeinică întrucât există acte

normative care stabilesc drepturile ce se cuvin celor care, din motive politice,

au fost persecutați în perioada anticomunistă, iar în ceea ce privește cererea

referitoare la eliminarea discriminării dintre petenți și cei care nu au

ripostat la măsurile abuzive din perioada comunistă, nu există faptă de

discriminare, în conformitate cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Prin sentința civilă din 25 ianuarie

2007, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului ca

neîntemeiată, motivat de faptul că această solicitare nu este de competența C.N.C.D.

având în vedere, pe de o parte, atribuțiile Consiliului prevăzute de

dispozițiile art. 19

4

din O.G. nr. 137/2000 iar pe de altă parte,

existența unor acte normative care stabilesc drepturile ce se cuvin celor care,

din motive politice, au fost persecutați în perioada comunistă.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul.

Recurentul a subliniat că la

pronunțarea sentinței atacate instanța fondului nu a ținut seama de dovezile

depuse la dosarul cauzei.

Prin întâmpinare C.N.C.D. a

solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

Examinând cauza în virtutea art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive

pentru casarea sau modificarea sentinței pronunțate de Secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Obiectul acțiunii formulate de

reclamantul N.I. a vizat anularea hotărârii nr. 80 din 14 martie 2006 emisă de

Colegiul Director al C.N.C.D. prin care s-a stabilit că nu este de competența

acestei autorități, conform O.G. nr. 137/2000 modificată și completată,

solicitarea petentului de a primi pensie egală „cu a celor ce l-au persecutat

pe vremea comuniștilor și care, în prezent, au pensii de zeci de milioane”,

dispunându-se totodată ca o copie a petiției să fie transmisă spre competentă

soluționare către Casa Națională de Pensii.

Dezlegarea dată de judecătorul fondului

acestei cereri de chemare în judecată este corectă și în concordanță cu

prevederile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor

formelor de discriminare.

Prin art. 2 din actul normativ

menționat, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a definit

ceea ce reprezintă „discriminare”.

Raportând la această definiție

legală și la atribuțiile ce revin C.N.C.D. în baza art. 19

4

din O.G.

nr. 137/2000 obiectul acțiunii cu care a fost investită, în mod just instanța

de fond a stabilit că demersul judiciar de față nu este întemeiat.

Fără a ignora sau minimaliza

efectele măsurilor la care a fost supus recurentul-reclamant de către

activiștii de partid în perioada comunistă, ori faptul că i-a fost recunoscută

calitatea de luptător în rezistența anticomunistă (decizia nr. 170 din 2

februarie 2006, fila 16 dosar fond), este de observat că în sesizarea

recurentului nu sunt indicate fapte de discriminare în sensul art. 2 din O.G.

nr. 137/2000.

Ca urmare, în temeiul art. 312 C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.I.

împotriva sentinței civile nr. 275 din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

iunie 2007.