ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3051/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul N.I. a chemat în judecată pe pârâtul C.N.C.D. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 80 din 14 martie 2006 emisă de Colegiul Director al C.N.C.D. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea emisă de pârât i-a fost respinsă cererea prin care a solicitat recunoașterea stării de discriminare privind pensia ce i-a fost acordată pentru vechime integrală și limită de vârstă. Reclamantul a susținut că a demonstrat cu înscrisuri existența stării de discriminare și s-a adresat Guvernului României, prin memoriul nr. 17/14035 din 29 septembrie 2005, prin care a solicitat emiterea unui act normativ reparatoriu pentru cei care au fost persecutați în perioada dictaturii comuniste.

Prin întâmpinarea formulată la data de 20 iunie 2006 pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că hotărârea atacată este legală și temeinică întrucât există acte normative care stabilesc drepturile ce se cuvin celor care, din motive politice, au fost persecutați în perioada anticomunistă, iar în ceea ce privește cererea referitoare la eliminarea discriminării dintre petenți și cei care nu au ripostat la măsurile abuzive din perioada comunistă, nu există faptă de discriminare, în conformitate cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 137/2000. Prin sentința civilă din 25 ianuarie 2007, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, motivat de faptul că această solicitare nu este de competența C.N.C.D.

având în vedere, pe de o parte, atribuțiile Consiliului prevăzute de dispozițiile art. 19 4 din O.G. nr. 137/2000 iar pe de altă parte, existența unor acte normative care stabilesc drepturile ce se cuvin celor care, din motive politice, au fost persecutați în perioada comunistă. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul. Recurentul a subliniat că la pronunțarea sentinței atacate instanța fondului nu a ținut seama de dovezile depuse la dosarul cauzei. Prin întâmpinare C.N.C.D. a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Examinând cauza în virtutea art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinței pronunțate de Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Obiectul acțiunii formulate de reclamantul N.I. a vizat anularea hotărârii nr. 80 din 14 martie 2006 emisă de Colegiul Director al C.N.C.D. prin care s-a stabilit că nu este de competența acestei autorități, conform O.G. nr. 137/2000 modificată și completată, solicitarea petentului de a primi pensie egală „cu a celor ce l-au persecutat pe vremea comuniștilor și care, în prezent, au pensii de zeci de milioane”, dispunându-se totodată ca o copie a petiției să fie transmisă spre competentă soluționare către Casa Națională de Pensii. Dezlegarea dată de judecătorul fondului acestei cereri de chemare în judecată este corectă și în concordanță cu prevederile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Prin art. 2 din actul normativ menționat, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a definit ceea ce reprezintă „discriminare”. Raportând la această definiție legală și la atribuțiile ce revin C.N.C.D. în baza art. 19 4 din O.G. nr. 137/2000 obiectul acțiunii cu care a fost investită, în mod just instanța de fond a stabilit că demersul judiciar de față nu este întemeiat. Fără a ignora sau minimaliza efectele măsurilor la care a fost supus recurentul-reclamant de către activiștii de partid în perioada comunistă, ori faptul că i-a fost recunoscută calitatea de luptător în rezistența anticomunistă (decizia nr. 170 din 2 februarie 2006, fila 16 dosar fond), este de observat că în sesizarea recurentului nu sunt indicate fapte de discriminare în sensul art. 2 din O.G.

nr. 137/2000. Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.I. împotriva sentinței civile nr. 275 din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2007.