ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 207/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 207/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 600/D/2007

din 30 noiembrie 2007, a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul

B.F., la 4 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a), art. 76 lit.

b) C. pen. și, la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.

13 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. (parte vătămată B.A.S.).

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea

mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a

computat din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 2 aprilie 2007

la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

S-a constatat că în cauză nu

s-au constituit părți civile părțile vătămate B.F., P.M., L.N.V., U.C.M., L.R.T.

și B.A.S.

Inculpatul a fost obligat la

despăgubiri civile după cum urmează:

- către partea civilă C.R.

la 1500 euro;

- către partea civilă U.D.

la 1250 euro;

- către partea civilă C.F.

la 2500 euro;

- către partea civilă B.G.

la 120 euro și 700.000 ROL;

- către partea civilă U.I.M.

la 200 euro;

- către partea civilă Ș.Ș.

la 920 euro și 800.000 ROL.

A respins cererile de

acordare a daunelor morale formulate de părțile civile C.F. și C.R.

Conform art. 118 lit. c) C.

pen., instanța a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1600 euro

dobândită prin infracțiune și care nu servește la despăgubiri.

Inculpatul a fost obligat și

la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța fondului a reținut că, în perioada noiembrie 2005 – mai 2006,

inculpatul B.F., în temeiul aceleiași rezoluții infracționale, în scopul

realizării unor venituri importante, împreună cu cetățeni ucrainieni, prin

fraudă și înșelăciune a recrutat părțile vătămate majore U.M., Ș.Ș., B.G., C.R.,

B.C., C.F., L.R.T., B.F., P.M., U.D., U.M., L.N.V. și partea vătămată minoră B.A.S.

de 16 ani, pe care le-a transportat în Cehia pentru a fi exploatate prin

executarea unor munci cu nerespectarea unor norme elementare de liber

consimțământ, școlarizare, sănătate și condiții.

S-a motivat că în perioada

arătată inculpatul s-a aflat în Republica Cehă unde a intrat în anturajul unor

cetățeni ucrainieni specializați în traficarea, recrutarea, transportarea,

transferarea prin fraudă și înșelăciune a unor persoane în scopul exploatării

acestora în statul respectiv. S-a arătat că inculpatul în vederea realizării

acestui scop a avut în vedere persoane de pe raza județului Bacău care nu aveau

locuri de muncă, fiind lipsite de venituri și cu familii ce aveau în

întreținere copii minori.

S-a mai motivat că

inculpatul a acționat în afara oricărui cadru legal, speculând situația

materială precară a părților vătămate pe care le-a atras în această

întreprindere oferindu-le transport în Cehia cu mijloace angajate de el, sume

de bani obținute din munca acestor persoane fiind ulterior reținute de

inculpat, în mod discreționar, în contul acestor transporturi.

Aduse în Cehia prin

diligența inculpatului care le-a înșelat buna credință, părțile vătămate, fără

mijloace proprii de existență au fost predate de acesta unor cetățeni

ucrainieni cunoscuți cu numele de „P., J., P.”, care le-au cazat în condiții de

maximă precaritate, caracterizate de lipsa totală de igienă fizică, lipsa

locurilor de odihnă nocturnă, lipsa apei și a căldurii. S-a reținut că părțile

vătămate au fost obligate să doarmă pe jos, bărbații în camere cu femei.

Părților vătămate li s-au oferit în schimbul muncii mijloace sub limita

subzistenței.

În acest sens, s-a reținut

că persoanele vătămate au fost nevoite să muncească în locurile unde le-a dus

inculpatul „zi lumină”, câte 12 ore pe zi cu o mică pauză. Au existat perioade

de 5 - 6 zile când părțile vătămate nu au primit nici măcar bani de mâncare și

au lucrat flămânzi în abatoare, în păduri sau la construcții, singurul aliment

pe care puteau să și-l asigure fiind o pâine pe zi.

Pe timpul muncii persoanele

vătămate au fost supravegheate de cetățeni ucrainieni. Conform relatărilor

victimei, la locurile de muncă venea și inculpatul „mai rar”, care cele mai

multe ori nu plătea munca prestată.

Instanța fondului a reținut

această stare de fapt din probele administrate în cursul urmăririi penale și a

cercetării judecătorești:

În acest sens, au fost

examinate și analizate declarațiile părților vătămate; carnetul de evidență a

perioadelor de muncă prestată aparținând părții vătămate C.F.; copiile

pașapoartelor părții vătămate; declarațiile martorului protejat B.I.; procesele

verbale de verificare a bazei de date a I.G.P.F. care relevă intrările și

ieșirile peste graniță ale inculpatului și părților vătămate; copii ale

transferurilor de bani efectuate de inculpat prin sistemele W.U. și M.G. și

declarațiile inculpatului. Având în vedere că partea vătămată B.A.S. asupra

căreia inculpatul a exercitat traficul în scop de exploatare era minoră,

instanța l-a condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 130 alin. (1) și (2)

lit. a) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 71 –

art. 76 C. pen.

La individualizarea pedepsei

instanța a motivat că a avut în vedere criteriile de individualizare a

pedepselor; că „inculpatul este o persoană în vârstă”, „cu o pregătire

intelectuală și educație modestă”, are familie organizată, cu 3 copii minori

și, anterior comiterii faptelor, a avut o conduită socială bună. Prin urmare, a

reținut în favoarea inculpatului atenuante judiciare.

În rezolvarea laturii civile,

instanța fondului a făcut o analiză a daunelor suferite de părțile vătămate și în

raport de probe a cuantificat nivelul despăgubirilor acordate. A motivat

respingerea daunelor morale a persoanelor vătămate care au cerut astfel de

despăgubiri, apreciind că în raport de împrejurările cauzei, acestea nu se

cuvin.

Prin decizia penală nr. 35

din 26 februarie 2008, Curtea de Apel Bacău a admis apelul inculpatului B.F.

împotriva sentinței menționate pe care a desființat-o numai cu privire la

pedepsele aplicate și în rejudecare a redus pedeapsa principală pentru

infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen.,

de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare și pedeapsa principală pentru

infracțiunea prevăzută de art. 130 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza 2

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 71 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.,

de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare. Prin aplicarea dispozițiilor art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C.

pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de

încercare de 6 ani.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpatul.

În recursul parchetului, decizia

Curții de Apel Bacău este criticată pentru individualizarea greșită a

pedepselor. În raport de criteriile de individualizare a pedepselor și datele

concrete ale cauzei se apreciază în recurs că reducerea mai accentuată a

pedepselor dispusă de instanța fondului și suspendarea executării acesteia este

nelegală, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen.

Împotriva deciziei Curții de

Apel Bacău a declarat recurs și inculpatul care nu l-a motivat în termenul

legal prevăzut de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Așa fiind, în examinarea

recursului inculpatului Curtea va proceda conform art. 385

10

alin.

(3) C. proc. pen. și va avea în vedere din oficiu cazurile de casare prevăzute

de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Referitor la recursul

procurorului întemeiat pe prevederile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen., acesta este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză, Curtea de Apel, în

calea de atac a inculpatului, a decis că starea de fapt și încadrarea juridică

dată faptelor de instanța de fond au fost corect reținute.

Față de împrejurarea că

inculpatul este „o persoană în vârstă” cu pregătire intelectuală și educație

modestă, având familie organizată, fiind căsătorit și având 3 copii, instanța

apelului a motivat că pedepsele aplicate sunt prea severe, s-a dat o

semnificație prea redusă circumstanțelor atenuante reținute și că scopul

pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Prin urmare, a redus

cuantumul pedepselor și a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei

rezultante.

În raport de prevederile art.

72 C. pen., referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor,

mai sus citate Curtea observă că decizia Curții de Apel Bacău este greșită.

Inculpatul este născut în

anul 1965 astfel că aprecierile instanței de fond și de apel potrivit cărora

„inculpatul este persoană în vârstă” sunt lipsite de realism. Este greu de

acceptat în prezent, în lipsa unui argument pertinent, că o persoană de 43 de

ani este vârstnică.

Pe de altă parte, este

adevărat că inculpatul este căsătorit și are familie. Acestor împrejurări li

s-a dat relevanță de către instanța fondului, astfel că pedeapsa principală a

fost calculată pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) sub minimul de 5 ani

închisoare prevăzut de lege, adică la 4 ani închisoare, iar pentru infracțiunea

prevăzută de art. 13 alin. (3) teza a II-a sub limita minimă de 10 ani, adică

la 5 ani închisoare.

Or, față de pericolul

concret al faptelor, traficarea unui număr de 12 persoane, între care o minoră,

în afara țării în scopul exploatării, în condițiile unei infracțiuni

continuate, care atrage agravarea răspunderii, expunerea la un tratament degradant

a părților vătămate, reducerea și mai accentuată a pedepselor, decisă de

instanța de apel este nereală în raport de criteriile art. 72 C. pen. Având în

vedere aceste împrejurări, Curtea observă, de asemenea, că scopul pedepsei

prevăzut de art. 52 C. pen., nu poate fi realizat prin suspendarea sub

supraveghere a pedepsei greșit dispusă în cauză de instanța apelului.

Cât privește recursul

inculpatului acesta nu este fondat.

Așa cum s-a arătat, starea

de fapt a fost corect reținută de instanțe, descrisă pe larg, probele fiind

indicate în cuprinsul expozitivului hotărârilor atacate.

În „motivele de recurs”

depuse de inculpat peste termenul reglementat de lege care pot fi avute în

vedere ca fiind concluzii scrise inculpatul apreciază că instanțele au greșit

încadrarea juridică dată faptei de traficare a minorei B.A.S. atunci când au

reținut infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3)

teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

Referitor la acest aspect,

Curtea observă că, potrivit art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001,

(1) ”Recrutarea,

transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul

exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se

pedepsește cu închisoare de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin.

(1) este săvârșită prin ... fraudă și înșelăciune” .. sau profitând de

imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința ... pedeapsa

este închisoarea de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute

la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în condițiile art. 12 alin. (2) pedeapsa

este închisoarea de la 7 la 18 ani în cazul prevăzut la alin. (1) și închisoare

de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi în cazul prevăzut la art. 2”.

Pe de altă parte, potrivit art.

12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, „Traficul de persoane săvârșit de două

sau mai multe persoane împreună constituie infracțiune și se pedepsește cu

închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi”.

Din actele dosarului a

rezultat că inculpatul a comis faptele de traficare a părților vătămate

inclusiv o minoră prin fraudă și înșelăciune promițându-le în mod mincinos că

le va asigura în Cehia condiții decente de muncă și câștiguri pe măsura acestei

munci. Traficarea s-a făcut împreună, cu și prin mijlocirea unor cetățeni

ucrainieni.

Așa fiind, în mod corect

instanțele au reținut că fapta de traficare a minorei s-a comis în condițiile

agravantelor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a), art. 13 alin. (2) și (3)

teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

Prin urmare, încadrarea

juridică a traficului minorei B.A.G. este aceea prevăzută de art. 13 alin. (1),

(2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

Împrejurarea că instanțele

au invocat în înșiruirea textului incriminator „lit. a)” este o eroare

materială lipsită de consecințele juridice care poate fi îndreptată în calea

prevăzută de art. 195 C. proc. pen., și nicidecum nu reprezintă o greșeală de

judecată în fond.

Așa fiind, în cauză nu

subzistă motivul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C.

proc. pen.

Nici motivul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., nu este

incident în cauză. Așa cum s-a arătat, instanțele au stabilit starea de fapt în

baza declarațiilor părților vătămate, a părților civile și a martorilor audiați

la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, conțin elemente de fapt

suficiente pentru a forma convingerea că inculpatul a comis infracțiunile așa

cum au fost reținute și nu există motive pentru achitare. Prin activități

repetate săvârșite cu rea-credință inculpatul a recrutat și transportat în

Cehia părțile vătămate care au fost exploatate în beneficiul inculpatului și a

celor care au realizat veniturile de pe urma muncii lor, remunerate sub limita

subzistenței, contrar promisiunilor sale.

Aceste manopere ale

inculpatului constituie fraudă și înșelăciune în sensul art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001.

Prin urmare, Înalta Curte,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul

parchetului, va casa decizia recurată și va menține sentința penală nr. 600/2007

a Tribunalului Bacău și, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul inculpatului, ca nefondat, cu obligarea lui la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 35 din

26 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, privind pe inculpatul

B.F.

Casează decizia penală

recurată și menține sentința penală nr. 600 din 30 noiembrie 2007 a

Tribunalului Bacău, secția penală.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru inculpat și câte 300 lei onorariile apărătorilor desemnați din oficiu

pentru părțile vătămate, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 ianuarie 2009.