ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 207/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 600/D/2007 din 30 noiembrie 2007, a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul B.F., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. și, la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

(parte vătămată B.A.S.). În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 2 aprilie 2007 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. S-a constatat că în cauză nu s-au constituit părți civile părțile vătămate B.F., P.M., L.N.V., U.C.M., L.R.T. și B.A.S. Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile după cum urmează: - către partea civilă C.R. la 1500 euro; - către partea civilă U.D.

la 1250 euro; - către partea civilă C.F. la 2500 euro; - către partea civilă B.G. la 120 euro și 700.000 ROL; - către partea civilă U.I.M. la 200 euro; - către partea civilă Ș.Ș. la 920 euro și 800.000 ROL. A respins cererile de acordare a daunelor morale formulate de părțile civile C.F. și C.R. Conform art. 118 lit. c) C. pen., instanța a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1600 euro dobândită prin infracțiune și care nu servește la despăgubiri. Inculpatul a fost obligat și la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că, în perioada noiembrie 2005 – mai 2006, inculpatul B.F., în temeiul aceleiași rezoluții infracționale, în scopul realizării unor venituri importante, împreună cu cetățeni ucrainieni, prin fraudă și înșelăciune a recrutat părțile vătămate majore U.M., Ș.Ș., B.G., C.R., B.C., C.F., L.R.T., B.F., P.M., U.D., U.M., L.N.V.

și partea vătămată minoră B.A.S. de 16 ani, pe care le-a transportat în Cehia pentru a fi exploatate prin executarea unor munci cu nerespectarea unor norme elementare de liber consimțământ, școlarizare, sănătate și condiții. S-a motivat că în perioada arătată inculpatul s-a aflat în Republica Cehă unde a intrat în anturajul unor cetățeni ucrainieni specializați în traficarea, recrutarea, transportarea, transferarea prin fraudă și înșelăciune a unor persoane în scopul exploatării acestora în statul respectiv. S-a arătat că inculpatul în vederea realizării acestui scop a avut în vedere persoane de pe raza județului Bacău care nu aveau locuri de muncă, fiind lipsite de venituri și cu familii ce aveau în întreținere copii minori.

S-a mai motivat că inculpatul a acționat în afara oricărui cadru legal, speculând situația materială precară a părților vătămate pe care le-a atras în această întreprindere oferindu-le transport în Cehia cu mijloace angajate de el, sume de bani obținute din munca acestor persoane fiind ulterior reținute de inculpat, în mod discreționar, în contul acestor transporturi. Aduse în Cehia prin diligența inculpatului care le-a înșelat buna credință, părțile vătămate, fără mijloace proprii de existență au fost predate de acesta unor cetățeni ucrainieni cunoscuți cu numele de „P., J., P.”, care le-au cazat în condiții de maximă precaritate, caracterizate de lipsa totală de igienă fizică, lipsa locurilor de odihnă nocturnă, lipsa apei și a căldurii.

S-a reținut că părțile vătămate au fost obligate să doarmă pe jos, bărbații în camere cu femei. Părților vătămate li s-au oferit în schimbul muncii mijloace sub limita subzistenței. În acest sens, s-a reținut că persoanele vătămate au fost nevoite să muncească în locurile unde le-a dus inculpatul „zi lumină”, câte 12 ore pe zi cu o mică pauză. Au existat perioade de 5 - 6 zile când părțile vătămate nu au primit nici măcar bani de mâncare și au lucrat flămânzi în abatoare, în păduri sau la construcții, singurul aliment pe care puteau să și-l asigure fiind o pâine pe zi. Pe timpul muncii persoanele vătămate au fost supravegheate de cetățeni ucrainieni. Conform relatărilor victimei, la locurile de muncă venea și inculpatul „mai rar”, care cele mai multe ori nu plătea munca prestată.

Instanța fondului a reținut această stare de fapt din probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești: În acest sens, au fost examinate și analizate declarațiile părților vătămate; carnetul de evidență a perioadelor de muncă prestată aparținând părții vătămate C.F.; copiile pașapoartelor părții vătămate; declarațiile martorului protejat B.I.; procesele verbale de verificare a bazei de date a I.G.P.F. care relevă intrările și ieșirile peste graniță ale inculpatului și părților vătămate; copii ale transferurilor de bani efectuate de inculpat prin sistemele W.U. și M.G. și declarațiile inculpatului. Având în vedere că partea vătămată B.A.S. asupra căreia inculpatul a exercitat traficul în scop de exploatare era minoră, instanța l-a condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 130 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 71 – art. 76 C. pen.

La individualizarea pedepsei instanța a motivat că a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepselor; că „inculpatul este o persoană în vârstă”, „cu o pregătire intelectuală și educație modestă”, are familie organizată, cu 3 copii minori și, anterior comiterii faptelor, a avut o conduită socială bună. Prin urmare, a reținut în favoarea inculpatului atenuante judiciare. În rezolvarea laturii civile, instanța fondului a făcut o analiză a daunelor suferite de părțile vătămate și în raport de probe a cuantificat nivelul despăgubirilor acordate. A motivat respingerea daunelor morale a persoanelor vătămate care au cerut astfel de despăgubiri, apreciind că în raport de împrejurările cauzei, acestea nu se cuvin.

Prin decizia penală nr. 35 din 26 februarie 2008, Curtea de Apel Bacău a admis apelul inculpatului B.F. împotriva sentinței menționate pe care a desființat-o numai cu privire la pedepsele aplicate și în rejudecare a redus pedeapsa principală pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare și pedeapsa principală pentru infracțiunea prevăzută de art. 130 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 71 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare. Prin aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpatul. În recursul parchetului, decizia Curții de Apel Bacău este criticată pentru individualizarea greșită a pedepselor. În raport de criteriile de individualizare a pedepselor și datele concrete ale cauzei se apreciază în recurs că reducerea mai accentuată a pedepselor dispusă de instanța fondului și suspendarea executării acesteia este nelegală, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Împotriva deciziei Curții de Apel Bacău a declarat recurs și inculpatul care nu l-a motivat în termenul legal prevăzut de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. Așa fiind, în examinarea recursului inculpatului Curtea va proceda conform art. 385 10 alin. (3) C. proc. pen. și va avea în vedere din oficiu cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Referitor la recursul procurorului întemeiat pe prevederile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., acesta este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cauză, Curtea de Apel, în calea de atac a inculpatului, a decis că starea de fapt și încadrarea juridică dată faptelor de instanța de fond au fost corect reținute.

Față de împrejurarea că inculpatul este „o persoană în vârstă” cu pregătire intelectuală și educație modestă, având familie organizată, fiind căsătorit și având 3 copii, instanța apelului a motivat că pedepsele aplicate sunt prea severe, s-a dat o semnificație prea redusă circumstanțelor atenuante reținute și că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia. Prin urmare, a redus cuantumul pedepselor și a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante. În raport de prevederile art. 72 C. pen., referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, mai sus citate Curtea observă că decizia Curții de Apel Bacău este greșită. Inculpatul este născut în anul 1965 astfel că aprecierile instanței de fond și de apel potrivit cărora „inculpatul este persoană în vârstă” sunt lipsite de realism.

Este greu de acceptat în prezent, în lipsa unui argument pertinent, că o persoană de 43 de ani este vârstnică. Pe de altă parte, este adevărat că inculpatul este căsătorit și are familie. Acestor împrejurări li s-a dat relevanță de către instanța fondului, astfel că pedeapsa principală a fost calculată pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) sub minimul de 5 ani închisoare prevăzut de lege, adică la 4 ani închisoare, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (3) teza a II-a sub limita minimă de 10 ani, adică la 5 ani închisoare.

Or, față de pericolul concret al faptelor, traficarea unui număr de 12 persoane, între care o minoră, în afara țării în scopul exploatării, în condițiile unei infracțiuni continuate, care atrage agravarea răspunderii, expunerea la un tratament degradant a părților vătămate, reducerea și mai accentuată a pedepselor, decisă de instanța de apel este nereală în raport de criteriile art. 72 C. pen. Având în vedere aceste împrejurări, Curtea observă, de asemenea, că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., nu poate fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei greșit dispusă în cauză de instanța apelului. Cât privește recursul inculpatului acesta nu este fondat. Așa cum s-a arătat, starea de fapt a fost corect reținută de instanțe, descrisă pe larg, probele fiind indicate în cuprinsul expozitivului hotărârilor atacate.

În „motivele de recurs” depuse de inculpat peste termenul reglementat de lege care pot fi avute în vedere ca fiind concluzii scrise inculpatul apreciază că instanțele au greșit încadrarea juridică dată faptei de traficare a minorei B.A.S. atunci când au reținut infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001. Referitor la acest aspect, Curtea observă că, potrivit art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, (1) ”Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin ... fraudă și înșelăciune” .. sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința ... pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi. (3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în condițiile art. 12 alin. (2) pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani în cazul prevăzut la alin. (1) și închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi în cazul prevăzut la art. 2”. Pe de altă parte, potrivit art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, „Traficul de persoane săvârșit de două sau mai multe persoane împreună constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi”.

Din actele dosarului a rezultat că inculpatul a comis faptele de traficare a părților vătămate inclusiv o minoră prin fraudă și înșelăciune promițându-le în mod mincinos că le va asigura în Cehia condiții decente de muncă și câștiguri pe măsura acestei munci. Traficarea s-a făcut împreună, cu și prin mijlocirea unor cetățeni ucrainieni. Așa fiind, în mod corect instanțele au reținut că fapta de traficare a minorei s-a comis în condițiile agravantelor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a), art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001. Prin urmare, încadrarea juridică a traficului minorei B.A.G. este aceea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

Împrejurarea că instanțele au invocat în înșiruirea textului incriminator „lit. a)” este o eroare materială lipsită de consecințele juridice care poate fi îndreptată în calea prevăzută de art. 195 C. proc. pen., și nicidecum nu reprezintă o greșeală de judecată în fond. Așa fiind, în cauză nu subzistă motivul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. Nici motivul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., nu este incident în cauză. Așa cum s-a arătat, instanțele au stabilit starea de fapt în baza declarațiilor părților vătămate, a părților civile și a martorilor audiați la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, conțin elemente de fapt suficiente pentru a forma convingerea că inculpatul a comis infracțiunile așa cum au fost reținute și nu există motive pentru achitare.

Prin activități repetate săvârșite cu rea-credință inculpatul a recrutat și transportat în Cehia părțile vătămate care au fost exploatate în beneficiul inculpatului și a celor care au realizat veniturile de pe urma muncii lor, remunerate sub limita subzistenței, contrar promisiunilor sale. Aceste manopere ale inculpatului constituie fraudă și înșelăciune în sensul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Prin urmare, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa decizia recurată și va menține sentința penală nr. 600/2007 a Tribunalului Bacău și, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 35 din 26 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, privind pe inculpatul B.F. Casează decizia penală recurată și menține sentința penală nr. 600 din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului Bacău, secția penală. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și câte 300 lei onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru părțile vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2009.