ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3106/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 4 ianuarie

2008, reclamanta V.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 21936 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă

și obligarea pârâtei să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că i se cuvin drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

întrucât, în perioada octombrie 1940 – martie 1945 s-a refugiat împreună cu

mama sa, din localitatea Cluj, prin punctul de frontieră Bodrog, în

localitățile Pața, Boju, Cătun, Turda, datorită persecuțiilor etnice exercitate

de către autoritățile de ocupație instaurate la acea vreme în Ardealul de Nord.

Instanța a reținut, în

esență, că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii

Cluj.

Recurenta a susținut, în

esență că, în mod eronat, prima instanță și-a fundamentat hotărârea exclusiv pe

declarațiile unor martori, în absența și a unor alte surse de informație, care

să indice aceleași date, ținând cont și de împrejurarea că martorul audiat în

instanță nu a dat suficiente detalii privind împrejurările refugiului.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele și lucrările dosarului,

precum și cu dispozițiile legale incidente în speță, inclusiv cele ale art. 3041

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru motivele

care vor fi expuse în continuare.

Potrivit prevederilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de

dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Prin persoană strămutată în

altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost obligată să își

schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.

În mod eronat recurenta - pârâtă

susține că intimata - reclamantă nu s-ar afla în această situație.

Astfel, din declarațiile

autentice ale martorilor C.L. și B.A. și declarația judiciară a martorei Ț.A., coroborate

cu actele de stare civilă ale reclamantei, rezultă că, s-a făcut dovada, în

condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în luna octombrie 1940, intimata - reclamantă

împreună cu mama sa s-au refugiat din localitatea Cluj, în localitățile Pața,

Boju, Cătun și ulterior în Turda, datorită persecuțiilor exercitate pe criterii

etnice asupra populației din Ardealul de Nord, de către trupele maghiare de

ocupație.

În consecință, față de

dovezile existente la dosar, se reține că sentința este legală și temeinică,

motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., se

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 271 din

29 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2008.