ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4326/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4326/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași, la 6 februarie 2008, SV
G.T. Iași a declarat recurs împotriva sentinței nr. 181/CA/3 decembrie 2007,
pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,
solicitând admiterea acestuia întrucât hotărârea atacată este nelegală și
netemeinică.
În motivarea recursului s-a susținut că în
mod greșit prin hotărârea atacată s-a respins acțiunea recurenților-reclamanți
prin care se solicită obligarea M.A.D.R. să modifice art. 1 lit. g) din Ordinul
nr. 480 din 14 iunie 2007 privind constituirea C.N.V., ordin publicat în M. Of.
partea I nr. 421/25.06.2007. Prin această modificare a competenței C.N.V. s-ar
asigura accesul real al unui reprezentat al organizațiilor neafîliate.
Recurentul a precizat că începând cu anul
2000, în România există organizații vânătorești neafîliate la A.G.V.P.S., mai
mult în cadrul categoriilor de gestionari de fonduri de vânătoare intră și
instituțiile de cercetare, respectiv de învățământ de profil și deci este
necesară o redimensionare a C.N.V. prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. f) din Ordinul
480 din 14 iunie 2007 astfel încât să se permită accesul unei persoane care să
reprezinte real interesele organizațiilor neafîliate la A.G.V.P.S.
Recurenta a mai susținut că potrivit art. 6
alin. (3) din Legea vânătoarei și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006
(M. Of. partea I-a nr. 944/22.11.2006), pe lângă autoritatea publică centrală
care răspunde de Silvicultură, funcționează C.N.V.Acesta e alcătuit din
reprezentanți ai administratorului, ai autorității publice centrale care
răspunde de protecția mediului, ai autorității naționale sanitar veterinare, ai
unităților de învățământ superior și de cercetare cu profil cinegetic din
România și ai gestionarilor fondurilor de vânătoare proporțional cu suprafața
fondului de vânătoare gestionate. Nu este menționat însă numărul total al
persoanelor ce alcătuiesc acest organism, fiind la latitudinea autorității
publice centrale ce răspunde de silvicultură, dimensionarea C.N.V., prin ordin
de ministru.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casație și
Justiție constată prin sentința civilă nr. 181/CA din 3 decembrie 2007 Curtea
de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată
acțiunea civilă formulată de reclamanta SV G.T. Iași, în contradictoriu cu
pârâtul M.A.D.R.
S-a reținut de instanță că: susținerea SV
G.T. Iași, conform căreia „proporția nu este respectată în cazul organizațiilor
vânătorești deoarece unitățile de învățământ care gestionează 0,5% din
suprafața fondurilor de vânătoare beneficiază de două locuri în C.N.V., iar
organizațiile vânătorești neafiliate care gestionează 1,3% din suprafața
fondurilor de vânătoare nu beneficiază de nici un loc este nefondată.
Aceasta întrucât din Legea nr. 407/2006, cu
modificările și completările ulterioare, precum și celelalte acte normative în
vigoare, ce au constituit baza legală pentru emiterea ordinului contestat, nu
disting între organizațiile vânătorești afiliate și cele neafiliate la A.G.V.P.S.
din România, ci fac mențiune la organizațiile vânătorești în totalitate, făcând
referire doar la „organizațiile vânătorești" ca atare. Așa fiind a
concluzionat instanța de fond, nu există temei legal pentru a repartiza locuri
în C.N.V., pentru organizații vânătorești afiliate și pentru organizațiile
vânătorești neafiliate.
S-a mai precizat de instanță că dreptul de a
propune reprezentați în C.N.V. aparține deci, oricăror organizații vânătorești
care gestionează fonduri de vânătoare, ocuparea celor trei locuri alocate prin
Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 480/2007, art. 1 alin.
(1) lit. f), de organizațiile vânătorești se face de către persoanele propuse
de către organizațiile vânătorești care gestionează în total suprafața cea mai mare
raportat la totalul suprafeței gestionate de organizațiile vânătorești.
S-a mai reținut de instanța de fond că „în
cazul actualului C.N.V. cele trei persoane care reprezintă organizațiile
vânătorești sunt nominalizate de un număr de 33 organizații vânătorești care
gestionează în total 55,6 % din suprafața fondurilor de vânătoare gestionate de
organizațiile vânătorești la nivelul țării".
Mai mult instanța de fond a apreciat că
"pentru a crea posibilitatea ca și persoanele nominalizate de către o
singură organizație vânătorească care gestionează 0,235 % din suprafața
fondurilor de vânătoare (în speță S V G.T. Iași), ar trebui ca numărul reprezentanților
organizațiilor vânătorești în C.N.V. să fie aproximativ 425, ceea ce ar
determina ca acest organism de avizare și control să devină nefuncțional prin
dimensionarea sa.
Analizându-se actele cauzei, în raport de
recursul declarat se constată că sentința atacată în cauză este legală și
temeinică astfel încât recursul va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 „orice
persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluționare în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de
contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea
dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost
cauzată". Interesul legitim poate fi atât privat cât și public.
În cauză, actul administrativ contestat este
constituit în Ordinul nr. 480 din 14 iunie 2007 al ministrului agriculturii și
dezvoltării rurale privitor la constituirea C.N.V.
De precizat că aspectele de dimensionare a C.N.V.,
respectiv redimensionare, au fost lăsate de legiuitor (Legea vânătoarei și
protecției fondului cinegetic nr. 407/2006) în sarcina autorității publice
centrale ce răspunde de silvicultură, respectiv intimatul în cauză.
Legea nr. 407/2006 precizează numai faptul că
C.N.V. trebuie să cuprindă, reprezentanți ai administratorului, ai autorității
publice centrale care răspunde de protecția mediului, ai autorității naționale
sanitar veterinare, ai unităților de învățământ superior și cercetare cu profil
cinegetic din România ai gestionărilor fondurilor de vânătoare, proporțional cu
suprafața fondurilor de vânătoare gestionate.
Așa fiind în executarea legii, intimatul a
emis ordinul în litigiu „care nu privește un drept pentru recurentă care
încălcat fiind să-i dea dreptul la promovarea acțiunii.
Respectiv prin lege nu se distinge între
organizații vânătorești afiliate și neafiliate A.G.V.P.S., astfel încât este
evident că acțiunea reclamantei nu este întemeiată nefiindu-i vătămat prin
actul contestat un drept.
De altfel în cadrul unei acțiuni în
contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui
interes legitim vătămat sunt condiționate de existența unui act administrativ
nelegal tipic sau asimilat.
În cauză actul administrativ este legal emis
de autoritatea publică în executarea legii astfel încât în mod corect instanța
de fond a respins acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SV
G.T. împotriva sentinței civile nr. 181/CA din 3 decembrie 2007 a Curții de
Apel Iaș, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie
2008.