ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3219/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 8 octombrie 2008, reclamantul L.D.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița - Năsăud,

anularea hotărârii de revizuire nr. 2828 din 7 iulie 2008 emisă de pârâtă, cu

consecința menținerii hotărârii nr.2657 din 14 martie 2007, prin care i s-a recunoscut

calitatea de refugiat și i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, decizia de revizuire este neîntemeiată, întrucât cererea sa a fost

dovedită, prin declarații de martori.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 28 din 22

ianuarie 2009 a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul L.D. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița

–Năsăud.

În motivarea soluției s-a reținut că, decizia

de revizuire contestată a fost emisă legal, în conformitate cu prevederile art.

10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 189/2000, întrucât reclamantul nu a făcut

dovada îndeplinirii cerințelor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, respectiv

nu a dovedit calitatea sa de refugiat din cauza persecuțiilor etnice.

Împotriva acestei hotărâri a decatat

recurs în termen – reclamantul L.D., criticând sentința în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că, a făcut dovada cu martori a

refugiului său, din cauza persecuțiilor etnice.

Examinând sentința atacată, critica formulată

în recurs, actele normative incidente pricinii față și de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că, recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente.

Legea nr. 189/2000 prevede în art. 1 lit.

c) că beneficiază de prevederile legii, persoana cetățean român care, în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice fiind strămutată în

altă localitate decât cea de domiciliu.

La cererea pârâtei, Ministerul Internelor

și Reformei Administrative - Arhivele Naționale – Direcția Județeană Cluj a

comunicat cu adresa nr. C/1544 din 25 iunie 2007 că, localitatea Someșul Cald -

județul Cluj „făcea parte din România în perioada 1940-1944” (dosarul de fond

filele 28-30). Rezultă că, localitatea de domiciliu a reclamantului la acea

dată nu făcea parte din teritoriile cedate ale Ardealului de Nord, în urma

Dictatului de la Viena, apartenența teritorială a localității fiind deci

certificată arhivistic, administrativ – teritorial ca localitate a Statului

Român, care nu a făcut obiectul cedării teritoriale, în perioada de referință a

legii.

Ca atare, reclamantul nu a făcut dovada

că asupra sa s-au exercitat persecuții etnice care l-ar fi determinat să-și

schimbe domiciliul.

Din declarația martorului P.E. ca și din

înscrisul semnat de D.N. se reține că, părăsirea temporară a localității s-a datorat

apropierii de linia frontului și respectiv evenimentelor de război, iar nu

persecuțiilor etnice (dosar de fond filele 43 și 48).

În consecință, se va respinge recursul

declarat de reclamant ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de L.D.

împotriva sentinței civile nr. 28 din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

iunie 2009.