ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3219/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 8 octombrie 2008, reclamantul L.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița - Năsăud, anularea hotărârii de revizuire nr. 2828 din 7 iulie 2008 emisă de pârâtă, cu consecința menținerii hotărârii nr.2657 din 14 martie 2007, prin care i s-a recunoscut calitatea de refugiat și i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, decizia de revizuire este neîntemeiată, întrucât cererea sa a fost dovedită, prin declarații de martori. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 28 din 22 ianuarie 2009 a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul L.D.

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița –Năsăud. În motivarea soluției s-a reținut că, decizia de revizuire contestată a fost emisă legal, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 189/2000, întrucât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, respectiv nu a dovedit calitatea sa de refugiat din cauza persecuțiilor etnice. Împotriva acestei hotărâri a decatat recurs în termen – reclamantul L.D., criticând sentința în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că, a făcut dovada cu martori a refugiului său, din cauza persecuțiilor etnice. Examinând sentința atacată, critica formulată în recurs, actele normative incidente pricinii față și de prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Legea nr. 189/2000 prevede în art. 1 lit. c) că beneficiază de prevederile legii, persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. La cererea pârâtei, Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Arhivele Naționale – Direcția Județeană Cluj a comunicat cu adresa nr. C/1544 din 25 iunie 2007 că, localitatea Someșul Cald - județul Cluj „făcea parte din România în perioada 1940-1944” (dosarul de fond filele 28-30).

Rezultă că, localitatea de domiciliu a reclamantului la acea dată nu făcea parte din teritoriile cedate ale Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena, apartenența teritorială a localității fiind deci certificată arhivistic, administrativ – teritorial ca localitate a Statului Român, care nu a făcut obiectul cedării teritoriale, în perioada de referință a legii. Ca atare, reclamantul nu a făcut dovada că asupra sa s-au exercitat persecuții etnice care l-ar fi determinat să-și schimbe domiciliul. Din declarația martorului P.E. ca și din înscrisul semnat de D.N. se reține că, părăsirea temporară a localității s-a datorat apropierii de linia frontului și respectiv evenimentelor de război, iar nu persecuțiilor etnice (dosar de fond filele 43 și 48). În consecință, se va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.D. împotriva sentinței civile nr. 28 din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.