ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 710/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 11 aprilie 2008 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta C.S.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea

Hotărârii nr. 22743 din 18 februarie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 578

din 8 septembrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamanta C.S. în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției s-a

reținut că probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea de către

reclamantă a cerințelor prevăzute de legiuitor pentru acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv împrejurarea că reclamanta cetățean

român ar fi fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită

persecuțiilor etnice la care ar fi fost supusă de unul din regimurile

instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, reclamanta C.S. susținând că, probele administrate

în cauză dovedesc calitatea sa de refugiat din cauza persecuțiilor etnice,

pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Sentința atacată în raport

cu motivul de recurs, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana cetățean român care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în

actul normativ.

Art. 2 din Normele de

aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabilește că, persoana strămutată

este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate, din motive etnice.

Se reține că, reclamanta nu

a făcut dovada calității sale de persoană refugiată din motive etnice. Martorii

citați de către instanța de fond în vederea audierii lor, cu respectarea

principiului nemijlocirii nu s–au prezentat și au depus înscrisuri din care

rezultă că sunt în imposibilitate de a se prezenta. Această situație impunea ca

reclamanta să propună audierea altor persoane în calitate de martori, ceea ce

reclamanta nu a făcut, nefiind prezentă la nici unul din termenele stabilite de

instanța de fond.

În consecință, recursul

declarat de reclamantă fiind nefondat, va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2009.