ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 710/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 11 aprilie 2008 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta C.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 22743 din 18 februarie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 578 din 8 septembrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamanta C.S. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției s-a reținut că probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea de către reclamantă a cerințelor prevăzute de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv împrejurarea că reclamanta cetățean român ar fi fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care ar fi fost supusă de unul din regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta C.S. susținând că, probele administrate în cauză dovedesc calitatea sa de refugiat din cauza persecuțiilor etnice, pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000. Sentința atacată în raport cu motivul de recurs, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabilește că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. Se reține că, reclamanta nu a făcut dovada calității sale de persoană refugiată din motive etnice.

Martorii citați de către instanța de fond în vederea audierii lor, cu respectarea principiului nemijlocirii nu s–au prezentat și au depus înscrisuri din care rezultă că sunt în imposibilitate de a se prezenta. Această situație impunea ca reclamanta să propună audierea altor persoane în calitate de martori, ceea ce reclamanta nu a făcut, nefiind prezentă la nici unul din termenele stabilite de instanța de fond. În consecință, recursul declarat de reclamantă fiind nefondat, va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009.