ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4151/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța, reclamanta S.V. a chemat în judecată C.J.P. Tulcea pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 189/2000. În motivarea cererii a arătat că este soția supraviețuitoare a defunctului S.Ș., care este beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. A precizat că soțul defunct a fost născut în perioada refugiului părinților săi, care au fost strămutați, din motive etnice, în temeiul Tratatului de la Craiova și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege.

Prin sentința civilă nr. 458/CA din 15 mai 2008 a Curții de Apel Constanta a fost admisă acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că familia defunctului soț al reclamantei a fost nevoită să-și schimbe domiciliul, datorită Tratatului de la Craiova, iar reclamanta a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile art. 3 ale actului normativ arătat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Tulcea, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală. A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul că reclamanta nu a tăcut dovada strămutării din Bulgaria a soțului său, întrucât acesta nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație în temeiul Tratatului de la Craiova.

Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație si Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează. Potrivit prevederilor art. 3 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, de o indemnizație lunară. În conformitate cu dispozițiile art. 1 din actul normativ arătat beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 și art. 3 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice. (...) Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești". Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că reclamanta a făcut dovada faptului că este soția supraviețuitoare a unui beneficiar al legii nr. 189/2000, situație în care, hotărârea instanței de fond urmează a fi menținută. Critica recurentei pe fondul cauzei nu poate fi admisă de Înalta Curte, având în vedere practica constantă a Înaltei Curți în această materie, dar și faptul că o altă soluție ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 458/CA din 15 mai 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.