ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4151/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

adresată Curții de Apel Constanța, reclamanta S.V. a chemat în judecată C.J.P. Tulcea

pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i recunoască calitatea de beneficiar al dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii a arătat că este soția supraviețuitoare a

defunctului S.Ș., care este beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

A precizat că soțul defunct a fost născut în perioada refugiului

părinților săi, care au fost strămutați, din motive etnice, în temeiul

Tratatului de la Craiova și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de

lege.

Prin sentința civilă nr. 458/CA din 15 mai 2008 a Curții de Apel

Constanta a fost admisă acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul

că familia defunctului soț al reclamantei a fost nevoită să-și schimbe

domiciliul, datorită Tratatului de la Craiova, iar reclamanta a făcut dovada

faptului că beneficiază de prevederile art. 3 ale actului normativ arătat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Tulcea, criticând

soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul că reclamanta

nu a tăcut dovada strămutării din Bulgaria a soțului său, întrucât acesta nu

era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație în temeiul

Tratatului de la Craiova.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație si Justiție analizând motivele invocate în

raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce

urmează.

Potrivit prevederilor art. 3 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.

189/2000, soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor

prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare

celei în care a fost depusă cererea, de o indemnizație lunară.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 din actul normativ arătat

beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost

strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au

fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca

urmare a unui tratat bilateral.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 și art.

3 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în

acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558

din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu

caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a

legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru

persoane care se află în situații identice. (...) Toate persoanele aflate în

aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o

persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție

prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii,

de competența exclusivă a instanței judecătorești".

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat

faptul că reclamanta a făcut dovada faptului că este soția supraviețuitoare a

unui beneficiar al legii nr. 189/2000, situație în care, hotărârea instanței de

fond urmează a fi menținută.

Critica recurentei pe fondul cauzei nu poate fi admisă de Înalta Curte,

având în vedere practica constantă a Înaltei Curți în această materie, dar și

faptul că o altă soluție ar echivala cu acceptarea unor divergențe de

jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a

dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr.

458/CA din 15 mai 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.