ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 584/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 555 din 20

februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului A.I. având ca obiect

obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția

Generală de Poliție a Municipiului București și Guvernul României la

restituirea sumelor achitate pentru asigurarea autoturismului proprietate

personală, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective,

obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale,

provenite din inaplicabilitatea prevederilor art. 28 alin. (1 lit. m) din Legea

nr. 360/2002 și obligarea pârâtului Guvernul României de a emite o hotărâre

prin care să precizeze condițiile de aplicare ale art. 28 alin. (1) din Legea

nr. 360/ 2002.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul este ofițer de poliție în

cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, având funcția de

ofițer fiind parte a unor contracte de asigurare facultativă de viață și

bunuri.

Dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. m)

din Legea nr. 360/2002, prevăd că polițistul are dreptul la asigurare de viață,

bunuri și sănătate, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Instanța de fond a constatat că în mod

cert, Guvernul României avea obligația emiterii unui act normativ care să

reglementeze condițiile în care exercițiul acestui drept al polițistului să

devină efectiv, dar pârâții, autorități publice, nu se pot substitui în

obligațiile acestuia. În același timp, emiterea unei hotărâri de Guvern în

condițiile prevăzute de aceste dispozițiile legale este prin esență o atribuție

exclusivă a Guvernului României, modalitatea și condițiile în care aceasta este

adoptată rămânând însă la aprecierea pârâtului.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A.I.

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A învederat recurentul, prin

motivele de recurs, în primul rând, că instanța a cercetat cauza cu încălcarea

dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și s-a pronunțat în pricină cu

depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Instanța de fond, s-a subliniat,

prin săvârșirea unui exces de putere, a instituit pe cale judecătoreasca o

derogare in favoarea Guvernului României de la prevederile art. 81 alin. (1)

din Legea 360/2002 si a prelungit termenul in care guvernul avea obligația să

execute legea la infinit.

Pe de altă

parte, recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile

art. 81 alin. (1) și (2) Legea nr. 360/ 2002, din această interpretarea

putându-se deduce, în mod aberant, concluzia că o prevedere imperativă a legii

poate fi nesocotită fără sancțiuni de către pârâtul Guvernul României

însărcinat cu executarea voinței legiuitorului si, mai mult decât atât, se

ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută

printr-un act normativ legislativ aflat în vigoare, să fie vidat de substanța

sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.

În fine, s-a

mai evocat de către recurent că hotărârea pronunțata de prima instanța a fost

data cu încălcarea legii, in sensul ca instanța a ignorat existenta unei norme

imperative din cuprinsul Legii nr. 360/2002. A apreciat reclamantul recurent că

Guvernul României are in continuare aceasta obligație, de a emite un act

normativ care sa reglementeze condițiile in care exercițiul dreptului

polițistului la asigurare de viață, sănătate și bunuri, sa devină efectiv, și a

precizat acesta că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra celui de-al

patrulea capăt de cerere din acțiune, prin care s-a solicitat

obligarea paratului Guvernul României la

emiterea, în cel mai scurt timp, a unei hotărâri

prin care să precizeze

condițiile de aplicare ale art. 28 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 360/2002.

În

concluzie, a solicitat recurentul reclamant, prin cererea de recurs, admiterea

acestei căi de atac, casarea sentinței civile nr. 555 din 20 februarie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București și reținerea cauzei spre rejudecare; în

subsidiar, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Recursul este

nefondat.

Potrivit art. 28

alin. (1) lit. m) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu

modificările și completările ulterioare, polițistul are dreptul la asigurare de

viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului,

iar conform art. 81 din aceeași lege, hotărârile guvernului și ordinele

ministrului administrației și internelor date în aplicarea legii trebuiau să

fie emise în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia [alin.

(1)], până la adoptarea hotărârilor Guvernului polițiștii beneficiind de drepturile

corespunzătoare prevăzute în actele normative în vigoare pentru cadrele

militare [alin. (1)].

Se reține că

prin acțiunea în contencios administrativ formulată, reclamantul a solicitat,

pe lângă obligarea pârâtului Guvernul României ca, în cel mai scurt timp, să

emită o hotărâre prin care să precizeze condițiile de aplicare a art. 28 alin.

(1) lit. m) din Legea nr. 360/2002, obligarea pârâților, în solidar, la plata

despăgubirilor constând în contravaloarea polițelor de asigurare a

autoturismului proprietate personală, la actualizarea sumelor solicitate ca

despăgubiri, în raport de indicele de inflație, la momentul plății efective și

integrale și la plata sumei de 10000 lei reprezentând daune morale provenite

din inaplicabilitatea prevederilor art. 28 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 360/2002,

în condițiile art. 998-999 C. civ.

Instanța de

fond, prin sentință, respingând în totalitate acțiunea reclamantului, s-a

pronunțat și asupra capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea

Guvernului României la emiterea unui act administrativ care să reglementeze

condițiile în care exercițiul dreptului prevăzut de art. 28 alin.

(1)

lit. m) din Legea nr. 360/2002 să

devină efectiv, reținându-se în motivare că emiterea hotărârii în acest sens

este o atribuție exclusivă a Guvernului, care are deplina libertate de a

stabili modalitatea și condițiile în care acest act administrativ este adoptat.

Pe de altă

parte, se constată că capătul de cerere în discuție a rămas fără obiect,

întrucât prin H.G. nr. 1083 din 10 septembrie 2008 s-au aprobat condițiile

privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale

polițiștilor. Prin această hotărâre se prevede, prin art. 3, acordarea de

despăgubiri polițiștilor pentru următoarele categorii de riscuri: a) rănirea polițistului;

b) invaliditate de gradul

I;

c) invaliditate de gradul

II;

d) invaliditate de gradul III; e) deces; f) prejudicii aduse bunurilor,

și se dispune că despăgubirile prevăzute la art. 4 alin. (4) din acest act

administrativ normativ (cu alte cuvinte despăgubirile stipulate pentru situația

producerii riscului prevăzut la art. 3 lit. f)) nu se acordă în cazul în care

prejudiciul prevăzut la art. 3 lit. f) este acoperit parțial sau în totalitate

ca urmare a existenței unei asigurări în sistemul privat. Nu este reglementată

posibilitatea decontării către polițiști a sumelor reprezentând contravaloarea

primelor de asigurare a autoturismelor proprietate personală.

Până la data

intrării în vigoare a H.G. nr. 1083/2008, polițiștii au beneficiat de

drepturile corespunzătoare prevăzute în actele normative în vigoare pentru

cadrele militare, dar aceste drepturi nu includeau și dreptul la asigurare de

viață, sănătate și bunuri ci numai dreptul la despăgubiri pentru cazurile de

invaliditate sau de deces produse ca urmare a unor acțiuni militare, prin

accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul și din

cauza serviciului militar sau a unor misiuni în cadrul forțelor internaționale

destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare [art. 21 alin.

(1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările

și completările ulterioare].

În raport de

cele mai sus arătate, se constată că în mod just a fost respinsă acțiunea

reclamantului și că este legală și temeinică hotărârea instanței de fond,

împrejurare față de care se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul A.I.

împotriva sentinței civile nr. 555 din 20 februarie 2008 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.I.,

împotriva sentinței civile nr. 555 din 20 februarie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

februarie 2009.