ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2916/2007

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1171 din

29 septembrie 2006, Tribunalul Prahova, secția comercială, a admis în parte

acțiunea reclamantei SC C.Ș. SRL în contradictoriu cu pârâții C.L. Ploiești și

A.D.P.P. Ploiești, obligându-i la plata sumei de 79.978.888 lei despăgubiri pentru

lucrările la obiectivul din str. Spătar Milescu și Zănoaga Ploiești, conform

expertizei Ș.M., a respins acțiunea cu privire la capătul de cerere privind

obligarea la încheierea contractelor, ca fiind rămas fără obiect și ca

neîntemeiat cu privire la despăgubirile reprezentând profit nerealizat pentru

reparații cartier E.V.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, reclamanta a câștigat mai multe licitații în

vederea refacerii obiectivelor mai sus-menționate, iar pârâta, după expirarea

perioadei de contestații, urma să încheie contractele de execuție cu

reclamanta, însă lucrările privind obiectivele din str. Zănoaga și str. Spătar

Milescu au fost realizate cu o altă societate, iar în ceea ce privește Cartierul

E.V. s-a reținut că reclamanta a fost invitată pentru semnarea contractului,

conform adresei nr. 17292/2002.

Totodată, instanța de fond a

luat act de precizarea acțiunii reclamantei solicitând obligarea pârâtelor la

plata sumei de 79.978.888 lei reprezentând despăgubiri, contravaloare profit nerealizat,

actualizat, a sumei de 48.358.605 lei, despăgubiri pentru Cartierul E.V. precum

și faptul că nu insistă în obligarea la încheierea contractelor de execuție.

Împotriva acestei sentințe,

pârâtul C.L. Ploiești a declarat apel, criticând soluția acestei instanțe

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 39 din 13 martie

2007, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că procedura prealabilă de conciliere prevăzută de art.

720

¹

C. proc. civ., nu are relevanță juridică în speță și că în

mod corect a stabilit prima instanță obligația pârâtei de a încheia contractul

de execuție, iar neîndeplinirea acestei obligații în mod legal și temeinic a

fost sancționată prin obligarea acesteia la plata de daune-interese

compensatorii pentru prejudiciul suferit de reclamantă.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, pârâta C.L.M. Ploiești a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, iar pe fond respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

În dezvoltarea criticilor

formulate recurentul-pârât a susținut, în esență că, în mod greșit instanța de

apel a apreciat că instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza

dedusă judecății, prin respingerea ca nefondată a excepției inadmisibilității

acțiunii pentru nerespectarea prevederilor art. 720

¹

C. proc.

civ.

Mai susține recurentul că,

în mod eronat instanța de apel a apreciat incidența în cauză a dispozițiilor art.

998 C. civ., însă nu probează întrunirea cumulativă a condițiilor necesare pentru

angajarea răspunderii civile delictuale.

Analizând criticile aduse

deciziei atacate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Excepția inadmisibilității

acțiunii a fost corect analizată de ambele instanțe, care au considerat că

prezentul litigiu are ca obiect obligația de a face fiind o cerere

neevaluabilă, astfel că nu se impunea efectuarea procedurii concilierii directe

prevăzută de art. 720

¹

C. proc. civ.

În mod corect instanțele au

reținut îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art.

998 C. civ., respectiv, existența unei fapte ilicite și a prejudiciului,

existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și

existența vinovăției sub forma culpei.

Celelalte critici subsumate

acestui motiv privesc aprecierea de către instanțe a probelor privind fapta

ilicită și existența vinovăției.

În consecință, instanța de

recurs constată că susținerile recurentului-pârât vizează și alte aspecte, care

țin de stabilirea situației de fapt iar motivarea și dezvoltarea acestora exced

dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., astfel că potrivit art. 312 C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul C.L.M. PLOIEȘTI împotriva deciziei nr. 39 din 13 martie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2007.