ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2916/2007

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1171 din 29 septembrie 2006, Tribunalul Prahova, secția comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei SC C.Ș. SRL în contradictoriu cu pârâții C.L. Ploiești și A.D.P.P. Ploiești, obligându-i la plata sumei de 79.978.888 lei despăgubiri pentru lucrările la obiectivul din str. Spătar Milescu și Zănoaga Ploiești, conform expertizei Ș.M., a respins acțiunea cu privire la capătul de cerere privind obligarea la încheierea contractelor, ca fiind rămas fără obiect și ca neîntemeiat cu privire la despăgubirile reprezentând profit nerealizat pentru reparații cartier E.V.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta a câștigat mai multe licitații în vederea refacerii obiectivelor mai sus-menționate, iar pârâta, după expirarea perioadei de contestații, urma să încheie contractele de execuție cu reclamanta, însă lucrările privind obiectivele din str. Zănoaga și str. Spătar Milescu au fost realizate cu o altă societate, iar în ceea ce privește Cartierul E.V. s-a reținut că reclamanta a fost invitată pentru semnarea contractului, conform adresei nr. 17292/2002. Totodată, instanța de fond a luat act de precizarea acțiunii reclamantei solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 79.978.888 lei reprezentând despăgubiri, contravaloare profit nerealizat, actualizat, a sumei de 48.358.605 lei, despăgubiri pentru Cartierul E.V.

precum și faptul că nu insistă în obligarea la încheierea contractelor de execuție. Împotriva acestei sentințe, pârâtul C.L. Ploiești a declarat apel, criticând soluția acestei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 39 din 13 martie 2007, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că procedura prealabilă de conciliere prevăzută de art. 720 ¹ C. proc. civ., nu are relevanță juridică în speță și că în mod corect a stabilit prima instanță obligația pârâtei de a încheia contractul de execuție, iar neîndeplinirea acestei obligații în mod legal și temeinic a fost sancționată prin obligarea acesteia la plata de daune-interese compensatorii pentru prejudiciul suferit de reclamantă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta C.L.M. Ploiești a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În dezvoltarea criticilor formulate recurentul-pârât a susținut, în esență că, în mod greșit instanța de apel a apreciat că instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, prin respingerea ca nefondată a excepției inadmisibilității acțiunii pentru nerespectarea prevederilor art. 720 ¹ C. proc. civ. Mai susține recurentul că, în mod eronat instanța de apel a apreciat incidența în cauză a dispozițiilor art. 998 C. civ., însă nu probează întrunirea cumulativă a condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Analizând criticile aduse deciziei atacate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Excepția inadmisibilității acțiunii a fost corect analizată de ambele instanțe, care au considerat că prezentul litigiu are ca obiect obligația de a face fiind o cerere neevaluabilă, astfel că nu se impunea efectuarea procedurii concilierii directe prevăzută de art. 720 ¹ C. proc. civ. În mod corect instanțele au reținut îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ., respectiv, existența unei fapte ilicite și a prejudiciului, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și existența vinovăției sub forma culpei.

Celelalte critici subsumate acestui motiv privesc aprecierea de către instanțe a probelor privind fapta ilicită și existența vinovăției. În consecință, instanța de recurs constată că susținerile recurentului-pârât vizează și alte aspecte, care țin de stabilirea situației de fapt iar motivarea și dezvoltarea acestora exced dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., astfel că potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul C.L.M. PLOIEȘTI împotriva deciziei nr. 39 din 13 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2007.