ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 557/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 557/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 31 din 22 aprilie 2008 pronunțată de
Tribunalul Covasna, în dosarul penal nr. 392/119/2007, s-a dispus,
în baza art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu
aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului K.J., la pedeapsa
de 15
ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca
pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost
menținută arestarea preventivă a inculpatului,
iar în temeiul art. 88
C. pen., a fost scăzută din durata pedepsei
aplicate timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de
16 ianuarie 2007 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la
inculpat a părului din material lemnos cu diametrul de 5 cm și 70 cm lungime,
aflat în camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus
restituirea către inculpat a cizmelor de cauciuc și a pantalonilor tip sport ce
constituie mijloace materiale de probă, după rămânerea definitivă a sentinței.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C.
civ., inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri civile către părțile
civile F.l. și B.I., câte 1000 lei fiecăreia, reprezentând cheltuieli de
înmormântare; părții civile K.E.O. suma globală de 450 lei reprezentând pensie
de întreținere, pentru perioada 17 ianuarie 2007 - 22 aprilie 2008 și în
continuare suma de 30 lei lunar, cu același titlu, începând cu data pronunțării
sentinței și până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de împlinirea
vârstei de 25 de ani, sau
noi dispoziții
ale instanței; părții civile T.E. suma globală de
450 lei, reprezentând
pensie de întreținere pe seama minorei K.M. pentru perioada 17 ianuarie 2007 -
22 aprilie 2008 și în continuare suma de 30 lei lunar, cu același titlu,
începând cu data pronunțării sentinței și până la majoratul minorei sau noi
dispoziții ale instanței, precum și suma de 10.000 lei cu titlu de daune
morale, pentru prejudiciul moral suferit de
minora K.M.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.,
cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătății și art. 998, 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească
părții civile
Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov
suma de 493,56 lei, reprezentând valoarea prestațiilor medicosanitare acordate
victimei K.G.
Totodată, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost
respinsă cererea de schimbare a încadrării
juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu
aplicarea art. 37 lit. b)
C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183
C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare
de fapt că inculpatul K.J., la data de 16 ianuarie 2007, pe timp de zi, în fața
magazinului Z. din Sânzieni, cu un par de 70 cm lungime și diametru de 5 cm, a
aplicat mai multe lovituri
violente, în zona
temporo-parietală stângă, victimei K.G.,
provocându-i un traumatism
cranio-facial acut deschis, care au dus în final la decesul acesteia. Intenția
inculpatului de a ucide a
rezultat din
însăși materialitatea faptei. Obiectul vulnerant, par din
lemn cu un
diametru de 5 cm și lungime de 70 cm, zona vizată, capul, intensitatea
loviturilor, se auzeau cum trosneau oasele,
urmarea
produsă, decesul victimei, precum și afirmația făcută de
inculpat că va
lovi victima până la „ultima răsuflare”, au fost elemente suficiente pentru
prima instanță în a reține că inculpatul a prevăzut și urmărit producerea
rezultatului, chiar dacă în fața instanței inculpatul a revenit, în parte,
asupra celor declarate în cursul urmăririi penale, lăsând să se înțeleagă
faptul că nu a urmărit să o lovească pe victimă în cap, zona vizată a fost
umărul, fiind posibil ca parul să fi alunecat în cap.
Apărarea inculpatului din cuprinsul declarației nu se coroborează cu
celelalte probe administrate în cauză, pe cale de consecință fiind înlăturată
de prima instanță. Din raportul de
constatare
medico-legală s-a reținut că leziunile care au condus la decesul victimei sunt
localizate la nivelul capului și au fost produse
prin loviri repetate cu
corpuri dure. Martorul T.E. a declarat pe parcursul procesului că inculpatul
i-a aplicat victimei 4-5 lovituri cu parul; loviturile au fost date cu forță,
au nimerit „în plin”, întrucât se auzeau cum trosneau oasele. De asemenea, din
procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexată,
prima instanță a reținut că pe peretele exterior
al magazinului s-au
găsit stropi de sânge pe o suprafață de 1,95 m x
5,80 m, ceea ce evidențiază faptul că loviturile au fost puternice și au vizat
zone care nu erau acoperite cu haine, întrucât posibilitatea ca sângele
să „țâșnească” prin haine, având în vedere
diagnosticul reținut în raportul de constatare medico-legală, este exclusă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe
lângă Tribunalul Covasna și inculpatul K.J.
Criticile aduse de procuror au vizat netemeinicia sentinței atacate sub
aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, motivele
de apel fiind dezvoltate în memoriul de la dosar.
Inculpatul, prin concluziile orale ale apărătorului ales, cât și
personal, prin ultimul cuvânt, a criticat
hotărârea primei instanțe, în
primul rând sub aspectul încadrării
juridice a faptei reținute în
sarcina sa,
solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea
de omor
calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, iar în
subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei închisorii.
Prin decizia penală nr. 107/ AP din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel
Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost
respinse, ca nefondate, ambele apeluri declarate
în cauză.
S-a dedus prevenția la zi pentru inculpat și s-a menținut starea sa de
arest.
A fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a apreciat că pe baza materialului probator administrat în cauză,
prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, constând, în esență,
în aceea că, urmare a loviturilor aplicate de
inculpat,
a intervenit decesul numitului K.G.
În ceea ce privește critica adusă de inculpat privind greșita încadrare
juridică a faptei care i se reține în sarcină, Curtea de apel reține că soluția
primei instanțe este la adăpost de orice
critică.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că inculpatul a
acționat
de la început cu intenția de a ucide, câtă vreme, analiza împrejurărilor de
fapt relevă pentru inculpat o constituție fizică a unui om deosebit de puternic
care a folosit un par din lemn, cu un diametru de 5 cm și lungime de 70 cm, în
lovirea victimei, obiect apt a produce moartea în cazul loviturilor aplicate
într-o zonă vitală, cum este capul, și de către un om cu forța inculpatului. În
aceste condiții, este evident că acesta a acționat cu intenția de a
ucide victima, și nu doar de a-i aplica o
corecție, așa cum acesta a
susținut în apărare, motivat de unele
probleme legate de oile inculpatului. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că
urmele de sânge au fost găsite, potrivit procesului verbal de la dosar urmărire
penală, atât pe strada din fața magazinului alimentar, dar și pe peretele
acestuia, edificatoare în acest sens fiind fotografiile judiciare din cuprinsul
procesului verbal, la care se adaugă elementele de fapt din cuprinsul
declarațiilor martorilor conform cărora se auzea cum trosneau oasele victimei,
iar inculpatul spunea că va lovi victima până la „ultima răsuflare”.
Faptul că inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri puternice
într-o zonă vitală a corpului, susceptibile să provoace grave Iezi uni interne
și, în final, moartea acestei persoane, mecanismul de producere și legătura de
cauzalitate între acțiunea
inculpatului și
decesul intervenit, ca și atitudinea inculpatului atât în
timpul, cât și
imediat după săvârșirea faptei, nefiind el cel care a anunțat organele de
urmărire penală, el fiind preocupat de martorul K.E. care pleca de frică de la
fața locului, evidențiază că acesta a prevăzut și acceptat posibilitatea morții
victimei, astfel încât, din punctul de vedere al laturii subiective, el a
acționat cu intenția de a ucide victima, iar nu cu praeterintenție, motiv
pentru care nu poate fi vorba în cauză despre infracțiunea prevăzută de art. 183
C. pen.
Cu privire la criticile aduse atât de parchet, cât și de către
inculpat, relative la individualizarea pedepsei aplicate acestuia, acestea sunt
nefondate. Sub aspectul individualizării pedepsei,
aceasta s-a realizat prin coroborarea criteriilor prevăzute de art. 72
C.
pen., respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite, persoana
inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală, cât și atitudinea
pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal, regretând comiterea
faptei și fiind de acord cu despăgubirile, într-un anumit cuantum, al părților
civile. în aceste condiții, prin orientarea pedepsei la minimul special
prevăzut de lege, se asigură îndeplinirea scopului general al pedepsei prevăzut
în art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Brașov, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul
individualizării pedepsei, sens în care a invocat cazul de casare prevăzută
de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. Se susține că raportat
la
împrejurările concrete în care
inculpatul a comis fapta, la poziția sa procesuală, precum și la starea de
recidivă postexecutorie în care
se afla la momentul săvârșirii
infracțiunii, pedeapsa aplicată este prea blândă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a
cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Materialul probator administrat în cauză a fost corect perceput și
analizat de către instanțele de fond și apel, care au reținut săvârșirea cu
vinovăție de către inculpat a faptei pentru care acesta a fost trimis în
judecată, constând în aceea că în ziua de 16 ianuarie 2007, într-un loc public
a aplicat cu un par mai multe lovituri victimei K.G. în zona capului
(temporo-parietală stânga), provocându-i un traumatism cranio-facial deschis
care a dus la decesul acesteia.
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de omor calificat prevăzută
de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
În ce privește tratamentul sancționator, instanța de fond a aplicat
inculpatului o pedeapsă cu închisoarea egală cu minimul special, luând în
considerare împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, precum și
circumstanțele personale ale inculpatului, conturate de raportul de evaluare
întocmit de Serviciul de probațiune și concluziile raportului de expertiză
medico-legală psihiatrică, ambele dispuse în faza de judecată.
Această pedeapsă a fost implicit
menținută de către instanța
de apel, prin respingerea
căilor de atac exercitate atât de către parchet, cât și de către inculpat și
care au vizat între altele cuantumul pedepsei aplicate acestuia.
Curtea apreciază că în procesul de individualizare a pedepsei au fost
avute în vedere prin coroborare toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen, astfel
încât critica parchetului este neîntemeiată.
Este adevărat că fapta comisă de inculpat
prezintă în concret
un grad ridicat de pericol social, modalitatea
în care inculpatul a acționat conturând concluzia că acesta a săvârșit
infracțiunea cu intenție directă, el prevăzând și urmărind rezultatul letal al
faptei
sale. În același timp, infracțiunea
a fost comisă pe fondul unor relații
tensionate preexistente între
inculpat și victimă, neînțelegerile vizând între altele faptul că victima a
schimbat un număr de 17 oi aparținând inculpatului cu altele bolnave, animale
care ulterior au murit.
Alături de împrejurările în care infracțiunea a fost comisă, au fost
avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului. În acest context,
Curtea constată în primul rând că acesta a săvârșit infracțiunea în stare de
recidivă postexecutorie însă condamnarea anterioară, datând din anul 1999, nu a
fost dispusă pentru o infracțiune de violență, ci pentru una contra
patrimoniului.
Din referatul de evaluare întocmit de
Serviciul de probațiune rezultă că inculpatul provine dintr-o familie
organizată, cu o situație
materială și financiară bună, fiind
căsătorit și având doi copii minori. El este cunoscut în comunitate ca un om
gospodar și priceput, foarte atașat de munca agricolă și zootehnică, însă chiar
inculpatul a recunoscut că în situații conflictuale devine impulsiv, irascibil,
fiind predispus al manifestări de agresivitate verbală și fizică.
Având în vedere această structură de personalitate a inculpatului, conflictul
de durată dintre el și victimă, ca situație generatoare de frustrare a
determinat comportamentul său de tip agresiv-violent, care s-a instalat în mod
spontan în momentul întâlnirii cu victima.
În ce privește conduita procesuală, inculpatul
a recunoscut în
mod constant săvârșirea faptei în
materialitatea ei și a realizat gravitatea acesteia, conștientizând impactul
deosebit al infracțiunii comise, aspecte care de asemenea sunt consemnate în
referatul întocmit de Serviciul de probațiune.
Toate aceste circumstanțe reale și personale au fost corect evaluate și
au condus la stabilirea unei pedepse egale cu minimul special, pe care Curtea o
apreciază ca fiind îndestulătoare și aptă să asigure atât reeducarea
inculpatului, cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În consecință, recursul parchetului este nefondat și va fi respins
conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei
penale nr. 107/ AP
din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția
penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul K.J.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării
preventive de la 16 ianuarie 2007 la 17 februarie 2009.
Obligă inculpat la plata sumei de 400 lei
cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma
de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul
înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17
februarie 2009.