ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 557/2009

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 31 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul penal nr. 392/119/2007, s-a dispus, în baza art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului K.J., la pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., a fost scăzută din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de 16 ianuarie 2007 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a părului din material lemnos cu diametrul de 5 cm și 70 cm lungime, aflat în camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a cizmelor de cauciuc și a pantalonilor tip sport ce constituie mijloace materiale de probă, după rămânerea definitivă a sentinței. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri civile către părțile civile F.l. și B.I., câte 1000 lei fiecăreia, reprezentând cheltuieli de înmormântare; părții civile K.E.O.

suma globală de 450 lei reprezentând pensie de întreținere, pentru perioada 17 ianuarie 2007 - 22 aprilie 2008 și în continuare suma de 30 lei lunar, cu același titlu, începând cu data pronunțării sentinței și până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 25 de ani, sau noi dispoziții ale instanței; părții civile T.E. suma globală de 450 lei, reprezentând pensie de întreținere pe seama minorei K.M. pentru perioada 17 ianuarie 2007 - 22 aprilie 2008 și în continuare suma de 30 lei lunar, cu același titlu, începând cu data pronunțării sentinței și până la majoratul minorei sau noi dispoziții ale instanței, precum și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit de minora K.M.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art. 998, 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov suma de 493,56 lei, reprezentând valoarea prestațiilor medicosanitare acordate victimei K.G. Totodată, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că inculpatul K.J., la data de 16 ianuarie 2007, pe timp de zi, în fața magazinului Z. din Sânzieni, cu un par de 70 cm lungime și diametru de 5 cm, a aplicat mai multe lovituri violente, în zona temporo-parietală stângă, victimei K.G., provocându-i un traumatism cranio-facial acut deschis, care au dus în final la decesul acesteia. Intenția inculpatului de a ucide a rezultat din însăși materialitatea faptei.

Obiectul vulnerant, par din lemn cu un diametru de 5 cm și lungime de 70 cm, zona vizată, capul, intensitatea loviturilor, se auzeau cum trosneau oasele, urmarea produsă, decesul victimei, precum și afirmația făcută de inculpat că va lovi victima până la „ultima răsuflare”, au fost elemente suficiente pentru prima instanță în a reține că inculpatul a prevăzut și urmărit producerea rezultatului, chiar dacă în fața instanței inculpatul a revenit, în parte, asupra celor declarate în cursul urmăririi penale, lăsând să se înțeleagă faptul că nu a urmărit să o lovească pe victimă în cap, zona vizată a fost umărul, fiind posibil ca parul să fi alunecat în cap. Apărarea inculpatului din cuprinsul declarației nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, pe cale de consecință fiind înlăturată de prima instanță.

Din raportul de constatare medico-legală s-a reținut că leziunile care au condus la decesul victimei sunt localizate la nivelul capului și au fost produse prin loviri repetate cu corpuri dure. Martorul T.E. a declarat pe parcursul procesului că inculpatul i-a aplicat victimei 4-5 lovituri cu parul; loviturile au fost date cu forță, au nimerit „în plin”, întrucât se auzeau cum trosneau oasele. De asemenea, din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexată, prima instanță a reținut că pe peretele exterior al magazinului s-au găsit stropi de sânge pe o suprafață de 1,95 m x 5,80 m, ceea ce evidențiază faptul că loviturile au fost puternice și au vizat zone care nu erau acoperite cu haine, întrucât posibilitatea ca sângele să „țâșnească” prin haine, având în vedere diagnosticul reținut în raportul de constatare medico-legală, este exclusă.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul K.J. Criticile aduse de procuror au vizat netemeinicia sentinței atacate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, motivele de apel fiind dezvoltate în memoriul de la dosar. Inculpatul, prin concluziile orale ale apărătorului ales, cât și personal, prin ultimul cuvânt, a criticat hotărârea primei instanțe, în primul rând sub aspectul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei închisorii.

Prin decizia penală nr. 107/ AP din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, ambele apeluri declarate în cauză. S-a dedus prevenția la zi pentru inculpat și s-a menținut starea sa de arest. A fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a apreciat că pe baza materialului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, constând, în esență, în aceea că, urmare a loviturilor aplicate de inculpat, a intervenit decesul numitului K.G. În ceea ce privește critica adusă de inculpat privind greșita încadrare juridică a faptei care i se reține în sarcină, Curtea de apel reține că soluția primei instanțe este la adăpost de orice critică.

Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că inculpatul a acționat de la început cu intenția de a ucide, câtă vreme, analiza împrejurărilor de fapt relevă pentru inculpat o constituție fizică a unui om deosebit de puternic care a folosit un par din lemn, cu un diametru de 5 cm și lungime de 70 cm, în lovirea victimei, obiect apt a produce moartea în cazul loviturilor aplicate într-o zonă vitală, cum este capul, și de către un om cu forța inculpatului. În aceste condiții, este evident că acesta a acționat cu intenția de a ucide victima, și nu doar de a-i aplica o corecție, așa cum acesta a susținut în apărare, motivat de unele probleme legate de oile inculpatului.

Nu trebuie trecut cu vederea faptul că urmele de sânge au fost găsite, potrivit procesului verbal de la dosar urmărire penală, atât pe strada din fața magazinului alimentar, dar și pe peretele acestuia, edificatoare în acest sens fiind fotografiile judiciare din cuprinsul procesului verbal, la care se adaugă elementele de fapt din cuprinsul declarațiilor martorilor conform cărora se auzea cum trosneau oasele victimei, iar inculpatul spunea că va lovi victima până la „ultima răsuflare”. Faptul că inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri puternice într-o zonă vitală a corpului, susceptibile să provoace grave Iezi uni interne și, în final, moartea acestei persoane, mecanismul de producere și legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și decesul intervenit, ca și atitudinea inculpatului atât în timpul, cât și imediat după săvârșirea faptei, nefiind el cel care a anunțat organele de urmărire penală, el fiind preocupat de martorul K.E.

care pleca de frică de la fața locului, evidențiază că acesta a prevăzut și acceptat posibilitatea morții victimei, astfel încât, din punctul de vedere al laturii subiective, el a acționat cu intenția de a ucide victima, iar nu cu praeterintenție, motiv pentru care nu poate fi vorba în cauză despre infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. Cu privire la criticile aduse atât de parchet, cât și de către inculpat, relative la individualizarea pedepsei aplicate acestuia, acestea sunt nefondate. Sub aspectul individualizării pedepsei, aceasta s-a realizat prin coroborarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite, persoana inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală, cât și atitudinea pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal, regretând comiterea faptei și fiind de acord cu despăgubirile, într-un anumit cuantum, al părților civile.

în aceste condiții, prin orientarea pedepsei la minimul special prevăzut de lege, se asigură îndeplinirea scopului general al pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, sens în care a invocat cazul de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Se susține că raportat la împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, la poziția sa procesuală, precum și la starea de recidivă postexecutorie în care se afla la momentul săvârșirii infracțiunii, pedeapsa aplicată este prea blândă. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.

Materialul probator administrat în cauză a fost corect perceput și analizat de către instanțele de fond și apel, care au reținut săvârșirea cu vinovăție de către inculpat a faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, constând în aceea că în ziua de 16 ianuarie 2007, într-un loc public a aplicat cu un par mai multe lovituri victimei K.G. în zona capului (temporo-parietală stânga), provocându-i un traumatism cranio-facial deschis care a dus la decesul acesteia. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

În ce privește tratamentul sancționator, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea egală cu minimul special, luând în considerare împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, conturate de raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune și concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, ambele dispuse în faza de judecată. Această pedeapsă a fost implicit menținută de către instanța de apel, prin respingerea căilor de atac exercitate atât de către parchet, cât și de către inculpat și care au vizat între altele cuantumul pedepsei aplicate acestuia. Curtea apreciază că în procesul de individualizare a pedepsei au fost avute în vedere prin coroborare toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen, astfel încât critica parchetului este neîntemeiată.

Este adevărat că fapta comisă de inculpat prezintă în concret un grad ridicat de pericol social, modalitatea în care inculpatul a acționat conturând concluzia că acesta a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, el prevăzând și urmărind rezultatul letal al faptei sale. În același timp, infracțiunea a fost comisă pe fondul unor relații tensionate preexistente între inculpat și victimă, neînțelegerile vizând între altele faptul că victima a schimbat un număr de 17 oi aparținând inculpatului cu altele bolnave, animale care ulterior au murit. Alături de împrejurările în care infracțiunea a fost comisă, au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului. În acest context, Curtea constată în primul rând că acesta a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie însă condamnarea anterioară, datând din anul 1999, nu a fost dispusă pentru o infracțiune de violență, ci pentru una contra patrimoniului.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune rezultă că inculpatul provine dintr-o familie organizată, cu o situație materială și financiară bună, fiind căsătorit și având doi copii minori. El este cunoscut în comunitate ca un om gospodar și priceput, foarte atașat de munca agricolă și zootehnică, însă chiar inculpatul a recunoscut că în situații conflictuale devine impulsiv, irascibil, fiind predispus al manifestări de agresivitate verbală și fizică. Având în vedere această structură de personalitate a inculpatului, conflictul de durată dintre el și victimă, ca situație generatoare de frustrare a determinat comportamentul său de tip agresiv-violent, care s-a instalat în mod spontan în momentul întâlnirii cu victima.

În ce privește conduita procesuală, inculpatul a recunoscut în mod constant săvârșirea faptei în materialitatea ei și a realizat gravitatea acesteia, conștientizând impactul deosebit al infracțiunii comise, aspecte care de asemenea sunt consemnate în referatul întocmit de Serviciul de probațiune. Toate aceste circumstanțe reale și personale au fost corect evaluate și au condus la stabilirea unei pedepse egale cu minimul special, pe care Curtea o apreciază ca fiind îndestulătoare și aptă să asigure atât reeducarea inculpatului, cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. În consecință, recursul parchetului este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 107/ AP din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul K.J. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2007 la 17 februarie 2009. Obligă inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2009.