ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 557/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 557/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 31 din 22 aprilie 2008 pronunțată de

Tribunalul Covasna, în dosarul penal nr. 392/119/2007, s-a dispus,

în baza art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului K.J., la pedeapsa

de 15

ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca

pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost

menținută arestarea preventivă a inculpatului,

iar în temeiul art. 88

C. pen., a fost scăzută din durata pedepsei

aplicate timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de

16 ianuarie 2007 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la

inculpat a părului din material lemnos cu diametrul de 5 cm și 70 cm lungime,

aflat în camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus

restituirea către inculpat a cizmelor de cauciuc și a pantalonilor tip sport ce

constituie mijloace materiale de probă, după rămânerea definitivă a sentinței.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C.

civ., inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri civile către părțile

civile F.l. și B.I., câte 1000 lei fiecăreia, reprezentând cheltuieli de

înmormântare; părții civile K.E.O. suma globală de 450 lei reprezentând pensie

de întreținere, pentru perioada 17 ianuarie 2007 - 22 aprilie 2008 și în

continuare suma de 30 lei lunar, cu același titlu, începând cu data pronunțării

sentinței și până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de împlinirea

vârstei de 25 de ani, sau

noi dispoziții

ale instanței; părții civile T.E. suma globală de

450 lei, reprezentând

pensie de întreținere pe seama minorei K.M. pentru perioada 17 ianuarie 2007 -

22 aprilie 2008 și în continuare suma de 30 lei lunar, cu același titlu,

începând cu data pronunțării sentinței și până la majoratul minorei sau noi

dispoziții ale instanței, precum și suma de 10.000 lei cu titlu de daune

morale, pentru prejudiciul moral suferit de

minora K.M.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.,

cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul

sănătății și art. 998, 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească

părții civile

Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov

suma de 493,56 lei, reprezentând valoarea prestațiilor medicosanitare acordate

victimei K.G.

Totodată, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost

respinsă cererea de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare

de fapt că inculpatul K.J., la data de 16 ianuarie 2007, pe timp de zi, în fața

magazinului Z. din Sânzieni, cu un par de 70 cm lungime și diametru de 5 cm, a

aplicat mai multe lovituri

violente, în zona

temporo-parietală stângă, victimei K.G.,

provocându-i un traumatism

cranio-facial acut deschis, care au dus în final la decesul acesteia. Intenția

inculpatului de a ucide a

rezultat din

însăși materialitatea faptei. Obiectul vulnerant, par din

lemn cu un

diametru de 5 cm și lungime de 70 cm, zona vizată, capul, intensitatea

loviturilor, se auzeau cum trosneau oasele,

urmarea

produsă, decesul victimei, precum și afirmația făcută de

inculpat că va

lovi victima până la „ultima răsuflare”, au fost elemente suficiente pentru

prima instanță în a reține că inculpatul a prevăzut și urmărit producerea

rezultatului, chiar dacă în fața instanței inculpatul a revenit, în parte,

asupra celor declarate în cursul urmăririi penale, lăsând să se înțeleagă

faptul că nu a urmărit să o lovească pe victimă în cap, zona vizată a fost

umărul, fiind posibil ca parul să fi alunecat în cap.

Apărarea inculpatului din cuprinsul declarației nu se coroborează cu

celelalte probe administrate în cauză, pe cale de consecință fiind înlăturată

de prima instanță. Din raportul de

constatare

medico-legală s-a reținut că leziunile care au condus la decesul victimei sunt

localizate la nivelul capului și au fost produse

prin loviri repetate cu

corpuri dure. Martorul T.E. a declarat pe parcursul procesului că inculpatul

i-a aplicat victimei 4-5 lovituri cu parul; loviturile au fost date cu forță,

au nimerit „în plin”, întrucât se auzeau cum trosneau oasele. De asemenea, din

procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexată,

prima instanță a reținut că pe peretele exterior

al magazinului s-au

găsit stropi de sânge pe o suprafață de 1,95 m x

5,80 m, ceea ce evidențiază faptul că loviturile au fost puternice și au vizat

zone care nu erau acoperite cu haine, întrucât posibilitatea ca sângele

să „țâșnească” prin haine, având în vedere

diagnosticul reținut în raportul de constatare medico-legală, este exclusă.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul Covasna și inculpatul K.J.

Criticile aduse de procuror au vizat netemeinicia sentinței atacate sub

aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, motivele

de apel fiind dezvoltate în memoriul de la dosar.

Inculpatul, prin concluziile orale ale apărătorului ales, cât și

personal, prin ultimul cuvânt, a criticat

hotărârea primei instanțe, în

primul rând sub aspectul încadrării

juridice a faptei reținute în

sarcina sa,

solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

de omor

calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, iar în

subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei închisorii.

Prin decizia penală nr. 107/ AP din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost

respinse, ca nefondate, ambele apeluri declarate

în cauză.

S-a dedus prevenția la zi pentru inculpat și s-a menținut starea sa de

arest.

A fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a apreciat că pe baza materialului probator administrat în cauză,

prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, constând, în esență,

în aceea că, urmare a loviturilor aplicate de

inculpat,

a intervenit decesul numitului K.G.

În ceea ce privește critica adusă de inculpat privind greșita încadrare

juridică a faptei care i se reține în sarcină, Curtea de apel reține că soluția

primei instanțe este la adăpost de orice

critică.

Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că inculpatul a

acționat

de la început cu intenția de a ucide, câtă vreme, analiza împrejurărilor de

fapt relevă pentru inculpat o constituție fizică a unui om deosebit de puternic

care a folosit un par din lemn, cu un diametru de 5 cm și lungime de 70 cm, în

lovirea victimei, obiect apt a produce moartea în cazul loviturilor aplicate

într-o zonă vitală, cum este capul, și de către un om cu forța inculpatului. În

aceste condiții, este evident că acesta a acționat cu intenția de a

ucide victima, și nu doar de a-i aplica o

corecție, așa cum acesta a

susținut în apărare, motivat de unele

probleme legate de oile inculpatului. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că

urmele de sânge au fost găsite, potrivit procesului verbal de la dosar urmărire

penală, atât pe strada din fața magazinului alimentar, dar și pe peretele

acestuia, edificatoare în acest sens fiind fotografiile judiciare din cuprinsul

procesului verbal, la care se adaugă elementele de fapt din cuprinsul

declarațiilor martorilor conform cărora se auzea cum trosneau oasele victimei,

iar inculpatul spunea că va lovi victima până la „ultima răsuflare”.

Faptul că inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri puternice

într-o zonă vitală a corpului, susceptibile să provoace grave Iezi uni interne

și, în final, moartea acestei persoane, mecanismul de producere și legătura de

cauzalitate între acțiunea

inculpatului și

decesul intervenit, ca și atitudinea inculpatului atât în

timpul, cât și

imediat după săvârșirea faptei, nefiind el cel care a anunțat organele de

urmărire penală, el fiind preocupat de martorul K.E. care pleca de frică de la

fața locului, evidențiază că acesta a prevăzut și acceptat posibilitatea morții

victimei, astfel încât, din punctul de vedere al laturii subiective, el a

acționat cu intenția de a ucide victima, iar nu cu praeterintenție, motiv

pentru care nu poate fi vorba în cauză despre infracțiunea prevăzută de art. 183

C. pen.

Cu privire la criticile aduse atât de parchet, cât și de către

inculpat, relative la individualizarea pedepsei aplicate acestuia, acestea sunt

nefondate. Sub aspectul individualizării pedepsei,

aceasta s-a realizat prin coroborarea criteriilor prevăzute de art. 72

C.

pen., respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite, persoana

inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală, cât și atitudinea

pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal, regretând comiterea

faptei și fiind de acord cu despăgubirile, într-un anumit cuantum, al părților

civile. în aceste condiții, prin orientarea pedepsei la minimul special

prevăzut de lege, se asigură îndeplinirea scopului general al pedepsei prevăzut

în art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepsei, sens în care a invocat cazul de casare prevăzută

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. Se susține că raportat

la

împrejurările concrete în care

inculpatul a comis fapta, la poziția sa procesuală, precum și la starea de

recidivă postexecutorie în care

se afla la momentul săvârșirii

infracțiunii, pedeapsa aplicată este prea blândă.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a

cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.

Materialul probator administrat în cauză a fost corect perceput și

analizat de către instanțele de fond și apel, care au reținut săvârșirea cu

vinovăție de către inculpat a faptei pentru care acesta a fost trimis în

judecată, constând în aceea că în ziua de 16 ianuarie 2007, într-un loc public

a aplicat cu un par mai multe lovituri victimei K.G. în zona capului

(temporo-parietală stânga), provocându-i un traumatism cranio-facial deschis

care a dus la decesul acesteia.

Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat prevăzută

de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

În ce privește tratamentul sancționator, instanța de fond a aplicat

inculpatului o pedeapsă cu închisoarea egală cu minimul special, luând în

considerare împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, precum și

circumstanțele personale ale inculpatului, conturate de raportul de evaluare

întocmit de Serviciul de probațiune și concluziile raportului de expertiză

medico-legală psihiatrică, ambele dispuse în faza de judecată.

Această pedeapsă a fost implicit

menținută de către instanța

de apel, prin respingerea

căilor de atac exercitate atât de către parchet, cât și de către inculpat și

care au vizat între altele cuantumul pedepsei aplicate acestuia.

Curtea apreciază că în procesul de individualizare a pedepsei au fost

avute în vedere prin coroborare toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen, astfel

încât critica parchetului este neîntemeiată.

Este adevărat că fapta comisă de inculpat

prezintă în concret

un grad ridicat de pericol social, modalitatea

în care inculpatul a acționat conturând concluzia că acesta a săvârșit

infracțiunea cu intenție directă, el prevăzând și urmărind rezultatul letal al

faptei

sale. În același timp, infracțiunea

a fost comisă pe fondul unor relații

tensionate preexistente între

inculpat și victimă, neînțelegerile vizând între altele faptul că victima a

schimbat un număr de 17 oi aparținând inculpatului cu altele bolnave, animale

care ulterior au murit.

Alături de împrejurările în care infracțiunea a fost comisă, au fost

avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului. În acest context,

Curtea constată în primul rând că acesta a săvârșit infracțiunea în stare de

recidivă postexecutorie însă condamnarea anterioară, datând din anul 1999, nu a

fost dispusă pentru o infracțiune de violență, ci pentru una contra

patrimoniului.

Din referatul de evaluare întocmit de

Serviciul de probațiune rezultă că inculpatul provine dintr-o familie

organizată, cu o situație

materială și financiară bună, fiind

căsătorit și având doi copii minori. El este cunoscut în comunitate ca un om

gospodar și priceput, foarte atașat de munca agricolă și zootehnică, însă chiar

inculpatul a recunoscut că în situații conflictuale devine impulsiv, irascibil,

fiind predispus al manifestări de agresivitate verbală și fizică.

Având în vedere această structură de personalitate a inculpatului, conflictul

de durată dintre el și victimă, ca situație generatoare de frustrare a

determinat comportamentul său de tip agresiv-violent, care s-a instalat în mod

spontan în momentul întâlnirii cu victima.

În ce privește conduita procesuală, inculpatul

a recunoscut în

mod constant săvârșirea faptei în

materialitatea ei și a realizat gravitatea acesteia, conștientizând impactul

deosebit al infracțiunii comise, aspecte care de asemenea sunt consemnate în

referatul întocmit de Serviciul de probațiune.

Toate aceste circumstanțe reale și personale au fost corect evaluate și

au condus la stabilirea unei pedepse egale cu minimul special, pe care Curtea o

apreciază ca fiind îndestulătoare și aptă să asigure atât reeducarea

inculpatului, cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În consecință, recursul parchetului este nefondat și va fi respins

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei

penale nr. 107/ AP

din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul K.J.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării

preventive de la 16 ianuarie 2007 la 17 februarie 2009.

Obligă inculpat la plata sumei de 400 lei

cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma

de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul

înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

februarie 2009.