ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4184/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta N.D a chemat în judecată C.J.P. Maramureș,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea

hotărârii nr. 583 din 12 martie 2007 emisă de aceasta din urmă și obligarea ei

să emită o nouă hotărâre, privind acordarea drepturilor de persoană refugiată.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că, s-a născut la data de 22 ianuarie 1943, când părinții

s-au refugiat din localitatea Giulești județul Maramureș, în localitatea Alba –

Iulia din județul Alba.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 335 din 15

iunie 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 383 din 12 martie 2007 emisă de

pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat

pe perioada 22 ianuarie 1943 – 6 martie 1945 și, să-i acorde drepturile bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu

data de 1 martie 2007.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că, pentru motive de echitate nu se justifică

aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor – refugiați împreună cu

părinții sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și

sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs C.J.P. Maramureș.

Recurenta a susținut în

esență că, instanța nu a avut în vedere prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999

astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, care

prevede expres și limitativ persecuțiile etnice care fac obiectul acestui act

normativ.

Potrivit art. 1 lit. c) din

acest articol o persoană născută într-o anumită localitate nu poate fi

„strămutată” în aceiași localitate.

Examinând sentința atacată

în raport de motivele invocate precum și de actele și lucrările dosarului

Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel potrivit

dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 astfel cum a fost modificată și

completată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act

normativ persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 martie 1945 au avut de suferit persecuții pe motive etnice,

fiind determinată să-și părăsească localitatea de domiciliu.

Din probele existente la

dosarul cauzei, îndeosebi din declarațiile martorilor C.E. și C.I., rezultă că

motivul părăsirii domiciliului de către familia reclamantei, a fost de natură etnică,

întrucât tatăl acesteia care funcționa ca polițist la poliția Baia Mare, după instaurarea

regimului maghiar a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu întrucât

acest regim impusese cunoașterea limbii maghiare, condiție pe care el nu o îndeplinea.

Cum reclamanta s-a născut la

data de 22 ianuarie 1943 în localitatea Alba Iulia, localitatea de refugiu a

părinților săi, în considerarea art. 100 C. fam., nu se poate reține că ar fi

avut alt domiciliu decât cel al părinților săi.

Așa fiind, în mod corect

instanța de fond a reținut atunci când a admis acțiunea reclamantei că pentru

motive de echitate nu se justifică aplicarea unui regim discriminatoriu

minorilor refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având

îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.

Examinând și din oficiu

hotărârea dată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența vreunui motiv de casare recursul urmează să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 335 din 15 iunie 2007 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2007.