ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2541/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 14 septembrie

2007, reclamantul R.M. a chemat în judecată pe Președintele Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitând obligarea acestuia să-i

răspundă la petiția trimisă spre rezolvare prin intermediul

s

ecretariatului General al Guvernului

sub nr. 15 C/81 din 31 iulie 2007 precum și la plata sumei de 1.000 lei daune

morale.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, prin nesoluționarea petiției sale vizând oferta de

despăgubiri corespunzătoare suprafeței de 500 mp. teren ce i se cuvine în baza art.

13 din Legea nr. 44/1994, nu-și poate valorifica dreptul de proprietate

stabilit prin sentința civilă nr. 871/1998 a Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 2529

din 1 octombrie 2008 a aceleiași instanțe s-a dispus respingerea excepției

lipsei calității procesuale pasive, respingerea primului capăt de cerere ca

rămas fără obiect, precum și admiterea în parte a celei de-a doua cereri, prin

obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 100 lei daune morale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că pârâtul a comunicat reclamantului datele și

informațiile solicitate, însă, întrucât s-a răspuns cu depășirea termenului de

30 de zile prevăzut de O.G. nr. 27/2002, aspect de natură a cauza reclamantului

suferințe psihice, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a invocat

excepția autorității de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr. 990 din

26 martie 2008 a aceleiași instanțe, rămase irevocabile, prin care s-a respins

acțiunea reclamantului privind obligarea autorității la comunicarea contravalorii

pe metru pătrat a terenurilor cuvenite foștilor proprietari, precum și plata de

daune morale.

În cauza supusă judecății, a

arătat pârâtul, privind aceleași solicitări, s-a răspuns reclamantului, cu

adresele nr. 7161/ 32 din 10 octombrie 2007, 718494, 20454 din 5 decembrie 2007

și 718372, 724555, 726015 din 7 decembrie 2007, acțiunea fiind, în mod corect,

respinsă ca lipsită de obiect.

Referitor la obligarea sa la

plata daunelor morale s-a învederat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii

civile delictuale, împrejurarea depășirii termenului de răspuns neputând

constitui temei pentru acordarea unor asemenea despăgubiri în condițiile în

care petiția trebuia adresată Consiliului General al Municipiului București, în

temeiul Legii nr. 44/1994.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constatat că recursul este

fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și pe fond, respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Astfel, excepția invocată în

recurs referitoare la autoritatea de lucru judecat nu poate fi primită,

întrucât obiectul dosarului soluționat prin sentința civilă nr. 990/2008,

irevocabilă, nu este identic cauzei de față.

În acel litigiu, reclamantul

a cerut să-i fie comunicat în scris prețul pe metru pătrat la care au fost

despăgubiți foștii proprietari de terenuri în București, cu obligarea pârâtului

la daune morale, întrucât i se încalcă dreptul de proprietate la care este îndreptățit

conform Legii nr. 44/1994, prin neplata unei indemnizații rezonabile, ceea ce

îi aduce un serios prejudiciu moral.

Prin sentința nr. 990/2008,

irevocabilă prin respingerea recursului, s-a dispus respingerea acțiunii cu

motivarea că i-au fost comunicate reclamantului informațiile solicitate,

neputându-se reține în sarcina pârâtului o faptă ilicită, pentru a fi antrenată

răspunderea civilă delictuală.

În cauza de față, s-a

solicitat obligarea pârâtului să răspundă la un anumit memoriu, adresat inițial

primului ministru și trimis spre soluționare Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, conținutul petiției fiind practic același,

respectiv solicitarea unor date privind valoarea despăgubirilor încasate de

foștii proprietari de terenuri.

Întrucât autoritatea a

comunicat în repetate rânduri informațiile cerute, capătul principal de cerere

a fost corect respins ca rămas fără obiect.

În ceea ce privește capătul

de cerere privind daunele morale, scopul acestora este de a repara atingerea

adusă valorilor care definesc personalitatea umană, printre care liniștea,

demnitatea, onoarea.

Nerezultând însă producerea

unui astfel de prejudiciu moral, în lipsa unei fapte ilicite a pârâtului,

măsura obligării acestuia la plata daunelor morale nu se justifică, impunându-se

casarea sentinței sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse

mai sus, Curtea admițând recursul, va casa sentința atacată și va respinge

acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților împotriva

sentinței civile nr. 2520 din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și,

pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul R.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 13 mai 2009.