ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2541/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 14 septembrie 2007, reclamantul R.M. a chemat în judecată pe Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitând obligarea acestuia să-i răspundă la petiția trimisă spre rezolvare prin intermediul s ecretariatului General al Guvernului sub nr. 15 C/81 din 31 iulie 2007 precum și la plata sumei de 1.000 lei daune morale. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin nesoluționarea petiției sale vizând oferta de despăgubiri corespunzătoare suprafeței de 500 mp. teren ce i se cuvine în baza art. 13 din Legea nr. 44/1994, nu-și poate valorifica dreptul de proprietate stabilit prin sentința civilă nr. 871/1998 a Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 2529 din 1 octombrie 2008 a aceleiași instanțe s-a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, respingerea primului capăt de cerere ca rămas fără obiect, precum și admiterea în parte a celei de-a doua cereri, prin obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 100 lei daune morale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâtul a comunicat reclamantului datele și informațiile solicitate, însă, întrucât s-a răspuns cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de O.G. nr. 27/2002, aspect de natură a cauza reclamantului suferințe psihice, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Împotriva sentinței a declarat recurs Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr. 990 din 26 martie 2008 a aceleiași instanțe, rămase irevocabile, prin care s-a respins acțiunea reclamantului privind obligarea autorității la comunicarea contravalorii pe metru pătrat a terenurilor cuvenite foștilor proprietari, precum și plata de daune morale. În cauza supusă judecății, a arătat pârâtul, privind aceleași solicitări, s-a răspuns reclamantului, cu adresele nr. 7161/ 32 din 10 octombrie 2007, 718494, 20454 din 5 decembrie 2007 și 718372, 724555, 726015 din 7 decembrie 2007, acțiunea fiind, în mod corect, respinsă ca lipsită de obiect.

Referitor la obligarea sa la plata daunelor morale s-a învederat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, împrejurarea depășirii termenului de răspuns neputând constitui temei pentru acordarea unor asemenea despăgubiri în condițiile în care petiția trebuia adresată Consiliului General al Municipiului București, în temeiul Legii nr. 44/1994. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constatat că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Astfel, excepția invocată în recurs referitoare la autoritatea de lucru judecat nu poate fi primită, întrucât obiectul dosarului soluționat prin sentința civilă nr. 990/2008, irevocabilă, nu este identic cauzei de față.

În acel litigiu, reclamantul a cerut să-i fie comunicat în scris prețul pe metru pătrat la care au fost despăgubiți foștii proprietari de terenuri în București, cu obligarea pârâtului la daune morale, întrucât i se încalcă dreptul de proprietate la care este îndreptățit conform Legii nr. 44/1994, prin neplata unei indemnizații rezonabile, ceea ce îi aduce un serios prejudiciu moral. Prin sentința nr. 990/2008, irevocabilă prin respingerea recursului, s-a dispus respingerea acțiunii cu motivarea că i-au fost comunicate reclamantului informațiile solicitate, neputându-se reține în sarcina pârâtului o faptă ilicită, pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală.

În cauza de față, s-a solicitat obligarea pârâtului să răspundă la un anumit memoriu, adresat inițial primului ministru și trimis spre soluționare Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conținutul petiției fiind practic același, respectiv solicitarea unor date privind valoarea despăgubirilor încasate de foștii proprietari de terenuri. Întrucât autoritatea a comunicat în repetate rânduri informațiile cerute, capătul principal de cerere a fost corect respins ca rămas fără obiect. În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele morale, scopul acestora este de a repara atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, printre care liniștea, demnitatea, onoarea.

Nerezultând însă producerea unui astfel de prejudiciu moral, în lipsa unei fapte ilicite a pârâtului, măsura obligării acestuia la plata daunelor morale nu se justifică, impunându-se casarea sentinței sub acest aspect. Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea admițând recursul, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 2520 din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul R.M., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai 2009.