ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2499/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta I.E. a chemat în judecată Guvernul

României – Cancelaria Primului Ministru – Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, solicitând instanței să dispună obligarea acestora

la acordarea titlurilor de despăgubire și la plata despăgubirilor în cuantum de

5.627.125.000 rol pentru suprafața de 136,250 mp teren deținut de SC T. SA – sucursala

Electrocentrale Rovinari.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 388/2004 Tribunalul Gorj a

obligat SC T. SA să-i plătească despăgubiri pentru un teren situat în orașul

Rovinari, iar prin Decizia nr. 584 din 22 mai 2006, aceasta a propus măsuri reparatorii

prin echivalent.

Sesizând A.N.R.P., a mai

susținut reclamanta, a optat pentru acordarea despăgubirilor în numerar, însă

pârâta i-a solicitat să renunțe la valorificarea hotărârii judecătorești.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2740 din 21 octombrie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să emită

titlurile de despăgubire pentru suma de 5.627.125.000 rol și să plătească despăgubirile

în condițiile art. 141 alin. (3) din Legea nr. 247/2005.

Prin aceeași hotărâre au

fost respinse excepțiile prematurității acțiunii și lipsa calității procesuale

pasive, invocate de pârâți.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită să obțină despăgubiri

pentru terenul ocupat de susmenționata societate, în cuantumul stabilit pe cale

judecătorească și, în condițiile în care prin cererea adresată pârâtei a optat

pentru acordarea despăgubirilor în numerar, aceasta era obligată să demareze

procedura de emitere, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a

titlurilor de despăgubire și ulterior a titlurilor de plată prevăzute de lege,

conform art. 13

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Pârâta a blocat însă această

procedură, punându-i în vedere reclamantei să renunțe la executarea respectivei

hotărâri, fiind inadmisibil să se solicite unei persoane să renunțe la un drept

în schimbul îndeplinirii unei obligații legale, cu atât mai mult cu cât prin

această hotărâre se recunoaște însuși dreptul reclamantei în baza căruia

trebuie acordate despăgubirile, iar prin renunțarea la acest drept obligația

corelativă ar rămâne fără fundament.

În ceea ce privește

excepțiile invocate în cauză s-a reținut că acțiunea nu este prematur

formulată, întrucât s-a solicitat în primul rând obligarea pârâților la

emiterea titlurilor de despăgubire, cererea privind plata efectivă a sumelor

fiind consecința logică a primului capăt de cerere, iar pârâtele au calitate

procesuală pasivă, întrucât Comisia Centrală este subordonată Cancelariei

Primului Ministru, iar A.N.R.P. are atribuții referitoare la coordonarea activității

acesteia.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs pârâtele A.N.R.P. și Cancelaria Primului Ministru.

Pârâta - recurentă A.N.R.P. a

invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora a susținut, în esență, următoarele:

lovită de nulitate, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 85 C. proc. civ., a

principiului contradictorialității și a dreptului la apărare al

pârâtei-recurente, aceasta nefiind citată pentru termenul din 21 octombrie 2008;

respins excepția lipsei calității procesuale pasive prin interpretarea total

eronată a legii, în speță a art. 2 din H.G. nr. 361/2005;

excepției prematurității acțiunii este rezultatul interpretării eronate a

prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005;

cauzei, instanța a concluzionat în mod greșit că i s-ar fi solicitat reclamantei

să renunțe la dreptul său, în realitate solicitarea respectivă vizând doar

modalitatea de valorificare a sentinței în sensul renunțării la acțiunile

acordate la SC T. SA, pentru a putea fi pusă în executare în sensul acordării

despăgubirilor în cuantumul stabilit de instanță, pentru a se evita dubla

despăgubire a acesteia.

Cancelaria Primului - Ministru

a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii

reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

În motivarea recursului s-a

precizat că prin art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 25/2007 s-a dispus înființarea

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, ca organ de specialitate

al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea

Ministerului Economiei și Finanțelor, prin preluarea activității Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților, structură fără personalitate

juridică din cadrul Cancelariei Primului - Ministru, care s-a desființat,

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor trecând, de asemenea, în

subordinea M.E.F., în temeiul art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

astfel cum a fost modificat de O.U.G. nr. 25/2007 și O.U.G. nr. 42/2007.

Prin urmare, a concluzionat

această recurentă, în raport cu prevederile legale incidente în materie și cu obiectul

cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității sale procesuale

pasive a fost respinsă în mod greșit, întrucât nu are competențe în ceea ce

privește aplicarea Legii nr. 10/2001.

Examinând actele dosarului,

Înalta Curte constată incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.

În conformitate cu prevederile

art. 85 C. proc. civ. „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât

după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel”.

Obligația de citare a

părților, cu respectarea dispozițiilor art. 86 și următoarele C. proc. civ.,

constituie una din modalitățile de realizare a principiului

contradictorialității care guvernează procesul civil, constituind un element

inerent al dreptului la un proces echitabil.

Potrivit art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un

funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a

pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor,

vătămare prezumată, până la dovada contrarie, în cazul nulităților prevăzute de

lege.

În speță, sesizată fiind prin

declinare de competență, Curtea de Apel București a dispus citarea în cauză

numai a reclamantei și a pârâtului Guvernul României – Cancelaria Primului - Ministru,

soluționând cauza la primul termen de judecată stabilit, deși pârâta - recurentă

A.N.R.P. nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărările și a se considera

îndeplinit acest viciu de procedură.

Date fiind împrejurările

cauzei și finalitatea normelor procedurale nerespectate, Înalta Curte constată

existența vătămării în drepturile sale procesuale a acestei părți, cauzată prin

încălcarea dreptului său la apărare, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin

desființarea hotărârii atacate.

Prin urmare, reținând

incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

pentru a se asigura o judecată unitară a cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 312

alin. (3) și alin. (5) coroborat cu art. 313 C. proc. civ., va admite ambele

recursuri, casând hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

În cadrul rejudecării se va

proceda la soluționarea cauzei cu respectarea tuturor nomelor procedurale

referitoare la citarea părților și comunicarea actelor de procedură, urmând a

fi examinate și celelalte aspecte invocate de pârâtele - recurente, care, dat

fiind motivul de casare reținut, nu au putut forma obiectul controlului

judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de A.N.R.P. și de Guvernul României – secretariatul General al Guvernului (fost

Cancelaria Primului Ministru) împotriva sentinței civile nr. 2740 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2009.