ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1263/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanta M.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 9/1998 și B.R., în calitate de conducător al autorității

publice pârâte, aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, până la executarea hotărârii definitive și

irevocabile, respectiv sentința civilă nr. 3924 din 17 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București.

Prin sentința nr. 118

din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de

reclamanta M.F., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților și B.R. și a aplicat pârâtului B.R. în calitate de

conducător al autorității pârâte o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, începând cu expirarea termenului de 30 de zile de

la rămânerea irevocabilă a sentinței nr. 3924 din 17 noiembrie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel București, până la executarea efectivă.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că excepția autorității

de lucru judecat, invocată de pârâtă, este neîntemeiată, în cauză nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât prin sentința

nr. 487CC/2010 Curtea de Apel București a respins cererea reclamantei, ca

inadmisibilă, pentru un considerent de procedură.

Pe fondul cauzei,

instanța de fond a reținut că, având în vedere atât dispozițiile art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, cât și faptul că reclamanta deține o hotărâre

definitivă și irevocabilă - sentința civilă nr. 3924 din 17 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, hotărâre ce nu a fost executată în

termenul prevăzut, în cauză devin aplicabile dispozițiile alin. (2) al art. 24

din lege.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților prin Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, susținând că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, având în vedere că reclamanta-intimată

nu a făcut dovada îndeplinirii formalităților prevăzute de art. 1 pct. 8 din hotărârea

nr. 1277 din 17 octombrie 2007 privind modificarea și completarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998, iar procedura prevăzută de art. 24

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă în speță.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se

încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi

admis pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 24

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „

Dacă în urma

admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască

sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință

sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va

face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen,

în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”.

În speță, prin

sentința civilă nr. 3924/2009, rămasă definitivă și irevocabilă, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost obligată „să dispună plata

despăgubirilor stabilite prin decizia nr. 497/2007”, reclamanta-intimată

solicitând prin prezenta acțiune plata respectivei sume de bani.

Față de împrejurarea

că dispozitivul sentinței civile menționate nu se încadrează în niciuna din

ipotezele art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu se referă

la emiterea unui act administrativ, eliberarea unui înscris sau efectuarea unor

operațiuni administrative, în mod greșit instanța de fond a dispus aplicarea

sancțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru

neexecutarea acestei hotărâri.

Prin urmare, față de

acest impediment legal, instanța de fond ar fi trebuit să respingă acțiunea.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3), Înalta Curte va

admite recursul, modificând sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiată.

Totodată, se constată

că în mod corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru

judecat, față de împrejurarea că cererea ce a constituit obiectul Dosarului nr.

2783/2/2010 nu a fost soluționată pe fond, ci în baza unei excepții privind

lipsa calității procesuale pasive a pârâtei chemate în judecată în acea cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 împotriva sentinței nr. 118/CC din 30

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

martie 2011.