ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1263/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta M.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și B.R., în calitate de conducător al autorității publice pârâte, aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la executarea hotărârii definitive și irevocabile, respectiv sentința civilă nr. 3924 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București. Prin sentința nr. 118 din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanta M.F., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și B.R.

și a aplicat pârâtului B.R. în calitate de conducător al autorității pârâte o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu expirarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței nr. 3924 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, până la executarea efectivă. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, este neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât prin sentința nr. 487CC/2010 Curtea de Apel București a respins cererea reclamantei, ca inadmisibilă, pentru un considerent de procedură.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, având în vedere atât dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cât și faptul că reclamanta deține o hotărâre definitivă și irevocabilă - sentința civilă nr. 3924 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, hotărâre ce nu a fost executată în termenul prevăzut, în cauză devin aplicabile dispozițiile alin. (2) al art. 24 din lege. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, având în vedere că reclamanta-intimată nu a făcut dovada îndeplinirii formalităților prevăzute de art. 1 pct. 8 din hotărârea nr. 1277 din 17 octombrie 2007 privind modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998, iar procedura prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă în speță.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „ Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”.

În speță, prin sentința civilă nr. 3924/2009, rămasă definitivă și irevocabilă, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost obligată „să dispună plata despăgubirilor stabilite prin decizia nr. 497/2007”, reclamanta-intimată solicitând prin prezenta acțiune plata respectivei sume de bani. Față de împrejurarea că dispozitivul sentinței civile menționate nu se încadrează în niciuna din ipotezele art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu se referă la emiterea unui act administrativ, eliberarea unui înscris sau efectuarea unor operațiuni administrative, în mod greșit instanța de fond a dispus aplicarea sancțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea acestei hotărâri.

Prin urmare, față de acest impediment legal, instanța de fond ar fi trebuit să respingă acțiunea. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3), Înalta Curte va admite recursul, modificând sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Totodată, se constată că în mod corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, față de împrejurarea că cererea ce a constituit obiectul Dosarului nr. 2783/2/2010 nu a fost soluționată pe fond, ci în baza unei excepții privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei chemate în judecată în acea cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 împotriva sentinței nr. 118/CC din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2011.