ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 142/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 603 din 6 noiembrie 2007, Tribunalul Prahova, secția penală, a dispus următoarele: În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.G., la 5 ( cinci) ani închisoare pentru tentativă de omor. A dispus ca inculpatul să execute pedeapsa prin privare de libertate și a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Sub aspectul laturii civile: - a obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul de Urgenta Bagdasar Arseni București suma de 166,67 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate H.R.C.

- a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă H.R.C. și a obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 430 lei cu titlu de daune materiale și 5000 lei cu titlu de daune morale. A obligat inculpatul să plătească pârtii civile H.R.C. suma de 1000 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător ales. A obligat inculpatul la plata a 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 46/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea în judecata, in stare de libertate, a inculpatului B.G.

pentru tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., constând, în esență, în aceea ca la data de 16 februarie 2007, într-o livada din comuna Afumați, într-un conflict cu partea vătămata H.R.C., l-a lovit in cap cu partea tăioasă a unui topor, provocându-i in acest mod o fractură parieto-temporală, cu hematom subdural, leziune care, pentru vindecare, a necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale, si care i-a pus viata in primejdie (rechizitoriu, fil. 79 și fil. 80 dosar urmărire penală). Pentru stabilirea situației de fapt, in faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: declarația părții vătămate H.R.C., procesele verbale de cercetare la fața locului, raportul de expertiza medico-legala nr. 53 din 19 ianuarie 2007 întocmit de SML Prahova, buletinul de analiza nr. 115 întocmit de I.N.M.L.

Mina Minovici București privind rezultatul examenului serologic efectuat asupra toporului corp delict, planșe fotografice, declarațiile martorilor V.V., V.I., V.A., H.N., B.E., H.G., H.E., B.G. și S.V., proces verbal de confruntare intre partea vătămata si inculpat, declarațiile inculpatului. În faza de cercetare judecătoreasca s-a procedat la audierea părții vătămate H.R.C., care s-a constituit parte civilă cu suma de 430 lei pentru daune materiale - reprezentând contravaloarea transportului la spital, medicamente si cheltuielile efectuate ulterior cu efectuarea de controale medicale, precum si cu suma de 50.000 lei pentru daune morale. S-a procedat, de asemenea, la audierea inculpatului B.G., care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând că, in realitate, leziunile părții vătămate provin ca urmare a rostogolirii si lovirii acestuia de cioatele rămase in pământ după tăierea pomilor.

Totodată, in faza de cercetare judecătoreasca au fost reaudiați martorii: V.V., V.I.G., V.A., H.N., B.E., H.G. si B.G.L., iar pe latura civilă a fost audiat martorul H.N. Analizând actele si lucrările dosarului, precum și probele administrate, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul B.G. este rudă prin alianță cu partea vătămata H.R.C., in sensul că soția sa, numita B.E. este soră cu tatăl părții vătămate. Până la data de 16 ianuarie 2007, între inculpat si partea vătămată nu au existat conflicte, iar evenimentul din această dată nu a avut legătură cu relațiile dintre aceștia. S-a stabilit că anterior, inculpatul împrumutase un căpăstru de cal martorului V.V., obiect pe care nu i-l restituise, iar in ziua de 16 ianuarie 2007 căruța, cu calul acestui martor, era in livada unde se aflau atât martorul, cât si partea vătămata, si că învinuitul a intrat in acea livada ca să-si ia înapoi căpăstrul.

Martorul V.V. a confirmat că, in urma cu 3-4 ani, inculpatul i-a dat spre folosire un căpăstru confecționat din sfoară, deoarece era mic pentru calul sau, obiect care, treptat, s-a uzat si s-a rupt, renunțând sa-l mai folosească. H.G. este rudă cu partea vătămată H.R.C. si este proprietarul unei livezi in marginea com. Adunați, satul Ocina de Sus. în apropiere este si livada inculpatului B.G. În ziua de 16 ianuarie 2007, H.G. a cerut părții vătămate H.R.C. să facă lucrări de întreținerea livezii si să taie pomii uscați. Pentru aceasta, partea vătămată a solicitat pe martorul V.V. sa-l ajute, cunoscând ca acesta are o drujbă de tăiat pomi. V.V. a venit cu căruța sa si i-a luat, cu el, si pe nepotul său V.I.G.

în vârstă de 19 ani. Livada este pe un teren în pantă, de la drum spre capătul opus. Aceștia aveau cu ei si două topoare, unul al martorului V.V. si celalalt al părții vătămate, topoare pe care le foloseau pentru a tăia crengile mai mici, după doborârea pomilor. Au început lucrul în partea livezii dinspre drum si, repetat, urcau spre capătul celalalt. După ce au tăiat mai mulți pomi si i-au încărcat in căruță, înainte să-i transporte acasă, au hotărât să mai taie si alți pomi, pentru a le fi mai ușor la al doilea transport. Căruța gata încărcată a rămas lângă o căpiță de fân, iar cele doua topoare le-au pus agățate pe o creanga de prun, în apropierea căpiței, si toți trei s-au depărtat in pantă, dincolo de jumătatea livezii, tăind si alți pomi.

În aceiași zi, inculpatul B.G. urma să transporte bălegar de grajd de la domiciliu in livada sa, fiind ajutat de fiul său B.G.L. si nepotul său S.V. După ce au descărcat căruța, B.G.L. a rămas să împrăștie bălegarul iar inculpatul, împreună cu S.V., au mai făcut un transport. Când au ajuns aproape de livadă, S.V. cu căruța si-au urmat traseul pe drum iar inculpatul a scurtat drumul, trecând prin capătul livezii unde era partea vătămată si, astfel, a observat calul martorului V.V., înhămat la căruță. Amintindu-si de acel căpăstru, s-a hotărât sa-l ia, chiar daca nu era cel împrumutat, si, sărind gardul din sârmă, a pătruns in livada părții vătămate, mergând direct la cal. în pantă, la cea. 50-60 m era partea vătămată, care a spus celorlalți doi că merge la el, temându-se să nu ia ceva de acolo, si a coborât către căruță.

Când s-a apropiat mai mult, l-a surprins pe inculpat desfăcând harnașamentul calului, si a strigat la el. Amândoi nu aveau vreun obiect de atac. Când partea vătămată a ajuns la inculpat, au început să se îmbrâncească, fiind văzuți de V.V. si V.I.G. Îmbrâncindu-se în continuare, aceștia si-au schimbat si locul inițial, trecând în spatele căpiței, zonă ascunsă la vederea celor doi martori. V.V. a zis nepotului său să fugă de acolo cu drujba, temându-se sa nu-i fie luată de inculpat. După incident, H.R.C. a fost transportat la spital, unde s-a constatat că a suferit o fractura temporo-parietala stânga, cu hematon subdural, ceea ce denotă că lovitura cu toporul, care a vizat capul, a avut intensitate.

Urmare a loviturilor primite, partea vătămată H.R.C. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin loviri active repetate, cel mai probabil cu un corp tăietor-despicator, posibil topor, iar celelalte prin corp dur, au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale, concluzionându-se că leziunile nu au pus viata victimei in primejdie, necesitând însă reevaluare medico-legala la șase luni - un an, în vederea stabilirii infirmității si invalidității (raportul de expertiza medico-legala nr. 53 din 19 ianuarie 2007 întocmit de SML Prahova).

Inculpatul a negat constant săvârșirea infracțiunii, susținând că leziunile părții vătămate s-au produs prin lovirea acesteia, in cădere, cu capul de una din cioatele vreunui pom tăiat, apărare ca a fost înlăturată de instanța de fond pentru următoarele considerente: Astfel, expertiza medico-legală efectuată precizează că plaga craniană situată parietal stâng posterior, aproape de vertex, are traiect ușor neregulat si prezintă caracteristici pentru leziunile produse prin corp tăietor-despicator, două zone excoriate roz violacee, de o parte si de alta. în aceiași expertiză se arată că leziunile constatate nu pot fi explicate printr-o singura cădere, dată fiind multitudinea leziunilor, si nici prin căderi repetate, pe planuri dure, deoarece nu se afla pe zone proeminente expuse lezării in astfel de situații.

Totodată, pe cele trei cioate menționate de inculpat, nu s-au decelat urme de sânge, in schimb, pe lama si coada toporului s-au identificat urme de sânge care aparțin grupei sanguine B, care este si grupa părții vătămate, in timp ce inculpatul are grupa sanguina 0 (buletinul de analiza serologică nr. 115 din 22 februarie 2007 întocmit de INML Mina Minovici București). De asemenea, aspectul exterior al plăgii traumatice craniene a părții vătămate este linear, situată parietal stânga, aproape de vertex, fiind caracteristică pentru leziuni produse cu corp tăietor-despicator. În final, instanța de fond a apreciat că, avându-se in vedere obiectul vulnerant folosit, apt de a ucide in modul in care a fost folosit asupra victimei, precum si modalitatea de folosire, cu intensitate, asupra capului părții vătămate, intenția de omor a inculpatului a fost evidentă.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările comiterii acesteia, precum si circumstanțele personale ale acestuia, care are antecedente penale, fiind anterior condamnat de mai multe ori pentru lovire, distrugere, conducerea unui autovehicul fără permis de conducere si instigare la mărturie mincinoasă. Totodată, la individualizarea pedepsei, instanța a reținut și atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, acesta negând săvârșirea faptei si încercând sa acrediteze ideea că leziunile părții vătămate se datorează căderii acestuia cu capul de cioatele unor copaci.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel partea vătămată-parte civilă H.R.C. si inculpatul B.G. Partea vătămată-parte civilă H.R.C. a criticat sentința instanței de fond în totalitate, solicitând, sub aspectul laturii penale, majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, întrucât o apreciază ca fiind prea mică în raport de gravitatea faptei comise. Cât privește latura civilă, acesta a solicitat majorarea sumelor acordate cu titlu de daune morale față de numărul de zile de îngrijiri medicale ce i s-au acordat. Inculpatul B.G. a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, achitarea pentru tentativă de omor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. e) C. proc. pen., iar în subsidiar admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. sau vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (2) C. pen.

În susținerea acestor solicitări, inculpatul a arătat, sub un prim aspect, că s-a aflat în stare de legitimă apărare, ripostând împotriva agresiunii exercitate asupra sa de către partea vătămată, iar în subsidiar, susținând că în ceea de privește latura subiectivă nu a prevăzut și nici urmărit producerea consecințelor ce constau în leziunile traumatice ce au fost produse victimei, astfel că, în nici un caz, în sarcina sa nu poate fi reținută tentativa de omor, solicitând schimbarea încadrării juridice într-una din cele două infracțiuni sus-menționate și schimbarea modalității de executare a pedepsei principale. În cursul soluționării apelului, s-a procedat la audierea inculpatului, la termenul de judecată din 10 aprilie 2008, iar acesta, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac, a solicitat efectuarea unei expertize medico legale.

În baza art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., ținând seama de efectul devolutiv al apelului și de necesitatea administrării tuturor mijloacelor de probă concludente și utile pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, instanța de apel a încuviințat cererea inculpatului de completarea probatoriilor cu efectuarea acestei noi expertize medico legale la nivelul I.N.M. Mina Minovici București, stabilind prin încheierea de ședință din 10 aprilie 2008 obiectivele acestei expertize. A fost efectuată, și depusă la dosar, noua expertiză medico legală nr. A.5/4443/2008 din 14 iulie 2008 întocmită de I.N.M.L Mina Minovici și avizată de către Comisia de Avizare și Control a aceluiași institut, cu avizul E.2/4443/2008 din 18 iulie 2008 (filele 58 -61 dosar apel).

Examinând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, în limitele dispozițiilor art. 371 și art. 373 C. proc. pen., și față de probele noi administrate în apel, instanța de prim control judiciar a constatat că apelurile sunt nefondate, dispunând - prin decizia penală nr. 118 din 19 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, respingerea acestora, pentru următoarele motive: Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt, și a realizat o justă apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție în forma cerută de lege.

Au fost avute astfel în vedere, plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, raportul de expertiză medico-legală întocmit de SML Prahova, rezultatul examenului serologic efectuat asupra toporului ce constituie corp delict, planșele fotografice întocmite de lucrătorii de poliție, depozițiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, înscrisurile depuse la dosar în susținerea laturii civile a cauzei, depoziția martorului audiat pe latură civilă. Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut că, la data de 16 ianuarie 2007, între inculpatul B.G. și partea vătămată H.R.C., rudă prin alianță, s-a desfășurat un conflict ce a avut loc într-o livadă din comuna Adunați.

In cadrul acestui incident, inculpatul a aplicat lovituri cu un topor părții vătămate în zona craniană, producându-i o fractură temporo-parietală stângă și un hematom temporo-parietal subdural, leziuni ce au determinat internarea părții vătămate la Spitalul Județean Ploiești - Secția neurochirurgie și, ulterior, internarea acestuia la spitalul clinic de Urgență Bagdasar Arseni București. Prin raportul de expertiză medico legală, inițial efectuat de către SML Ploiești și purtând numărul 53 din 19 ianuarie 2007 (fila 37 dosar urmărire penală), s-a stabilit că leziunile părții vătămate s-au putut produce prin loviri active repetate cu corp tăietor despicător, necesită 65 - 70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și nu au pus în primejdie viața victimei, dar necesită reevaluare medico legală la un interval de 6 luni - 1 an de la traumatism, în vederea stabilirii infirmității și a invalidității.

Raportul de nouă expertiză medico legală, întocmit de INML Mina Minovici București, în cursul soluționării apelului, a reevaluat gravitatea acestor leziuni traumatice, stabilind că acestea necesită 50 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și că aceste leziuni nu au pus în primejdie viața victimei și nu au generat infirmitate. În mod judicios, prima instanță a înlăturat apărarea inculpatului care a negat vinovăția sa, susținând că nu a aplicat nici un fel de lovituri victimei, și că leziunile acesteia s-ar datora căderii și impactului produs cu cioatele copacilor din livadă, ori unui alt posibil traumatism pe care victima l-ar fi suferit. Apărarea inculpatului, fondată pe aceste împrejurări, este exclusă atât de depozițiile martorilor, cât și de concluziile expertizelor medico-legale efectuate în cauză.

Astfel, în raportul de expertiză medico legală inițial, aflat la fila 37 dosar urmărire penală, se stabilește în mod clar mecanismul de producere al acestor leziuni concluzionându-se că acestea s-au putut produce prin loviri active, repetate. Aceste leziuni nu pot fi explicate printr-o singură cădere, dată fiind multitudinea leziunilor și nici prin căderi repetate pe planuri dure, deoarece nu sunt localizate pe zone proeminente expuse lezării în situația căderii (fila 37 verso). De asemenea, s-a mai concluzionat de către medicul legist că plaga craniană situată parietal stâng posterior, aproape de vertex, prezintă caracteristicile unei leziuni produse prin corp tăietor-despicător.

Aceste concluzii sunt confirmate și de cele ale comisiei ce a elaborat raportul de nouă expertiză medico legală, aflat la fila 59 dosar apel, care a stabilit că mecanismul de producere a leziunilor părții vătămate este lovirea activă cu corp dur, posibil topor, atât cu partea metalică a acestuia (pentru leziunile de zona parieto-temporală stângă a craniului), cât și cu oricare parte a toporului (pentru celelalte leziuni traumatice). De asemenea, este din nou exclus mecanismul pasiv de producere a acestor leziuni traumatice, și anume cel prin cădere, mai ales unică, pe planuri dure, comisia stabilind că un asemenea mecanism este total improbabil (fila 61 dosar apel).

În aceste condiții, cum ambele expertize (atât cea efectuată în cursul urmăririi penale la nivelul SML Ploiești, cât și cea efectuată de INML Mina Minovici București și avizată de Comisia de Avizare și Control) concluzionează în același sens asupra mecanismului de producere a leziunilor traumatice, este evident că apărările inculpatului sunt contrare realității. În plus, depozițiile martorilor V.V., V.I.G., martori oculari, care deși nu au perceput în mod direct momentul în care partea vătămată a fost lovită de către inculpat, totuși au sesizat existența conflictului dintre părți, cât și consecințele acestuia, sunt elocvente în ceea ce privește înlăturarea apărărilor inculpatului ca fiind neviabile.

Așa fiind, este evident că criticile inculpatului potrivit cărora a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, sunt contrazise de celelalte mijloace de probă, deoarece nu se confirmă că acesta a fost nevoit să riposteze atacului exercitat de victimă, dimpotrivă inculpatul a agresat în mod direct pe partea vătămată, folosind toporul. Nici celelalte critici ale inculpatului, care vizează greșita încadrare juridică a faptei, nu pot fi primite. Astfel, nu se poate susține că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale tentativei de omor, deoarece, deși nu a pus viața victimei în primejdie, totuși, prin mecanismul de producere a loviturilor, regiunea corpului vizată (regiunea craniană), dar și imensitatea loviturilor aplicate și obiectul vulnerant folosit, care este apt spre a ucide, fapta inculpatului a fost comisă în condițiile existenței laturii subiective intenționale, specifică infracțiunilor îndreptate împotriva vieții.

Nici criticile părții vătămate, constituită parte civilă, H.R.C. nu au fost apreciate ca întemeiate deoarece, în ceea ce privește latura penală a cauzei, instanța de fond a aplicat o pedeapsă corect proporționalizată atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, ținând cont atât de modul și împrejurările concrete de comitere a faptei, starea de rudenie dintre părți, dar și de consecințele acesteia, pericolul social concret al infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatului care, cu toate că a mai suferit alte condamnări, conform fișei de cazier judiciar de la fila 46 dosar urmărire penală, totuși nu se află în stare de recidivă, nefiind întrunite condițiile legale sub acest aspect.

în plus, infracțiunile comise anterior nu au fost îndreptate împotriva vieții sau integrității corporale a persoanei, fiind vizate alte obiecte juridice generice, astfel încât nu se poate concluziona o persistență infracțională a inculpatului în comiterea de fapte penale de același gen. În privința laturii civile a cauzei, criticile părții civile au fost apreciate, de asemenea, ca neîntemeiate, deoarece întinderea despăgubirilor civile și a daunelor morale a fost în mod judicios stabilită de prima instanță, în raport atât de probele administrate în dovedirea laturii civile (depoziția martorului H.N. și înscrisurile aflate la dosar), cât și de consecințele suportate de partea vătămată, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale ce reflectă gravitatea leziunilor ce i-au fost produse.

A fost respectat principiul reparării juste și integrale atât a prejudiciului patrimonial, cât și a prejudiciului moral nepatrimonial, constatându-se îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că o majorare a cuantumului acestor sume nu se poate face, fiind lipsită de suport probator, dar și de temei, în condițiile respectării principiilor sus menționate. Împotriva deciziei inculpatul și partea civilă au declarat prezentele recursuri. 1) asupra recursului părții civile. La termenul de judecată, partea vătămată-parte civilă personal, în prezența apărătorului ales, a declarat că își retrage recursul. Fată de această manifestare de voință, Înalta Curte - în temeiul art. 385/4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc.

pen. - va lua act de retragerea recursului. În conformitate cu art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. 2) asupra recursului inculpatului. Inculpatul a fost ascultat atât de instanța de fond (fil. 26-27), cât și de instanța de apel (fil. 30), acesta negând, în principal, că a lovit partea vătămată și susținând că leziunile acesteia au fost cauzate, prin cădere, în cursul altercației dintre ei, printre cioatele pomilor tăiați. De asemenea, a susținut și că ar fi acționat în stare de legitimă apărare și că, oricum, nu a avut intenția de ucidere a părții vătămate. La dosar au fost depuse motive scrise de recurs (fil. 20-24), acestea fiind expuse și cu ocazia dezbaterilor.

În cursul judecării recursului nu au fost formulate alte cereri de probe pe situația de fapt, fiind depuse acte (înscrisuri) medicale în circumstanțiere. Recursul inculpatului nu este fondat. Cu ocazia judecării recursului, așa cum a subliniat și apărătorul părții vătămate-parte civilă, inculpatul a reiterat susținerile și apărările formulate în fața primei instanțe, precum și în fața instanței de apel. În condițiile în care aceste susțineri și apărări ale inculpatului au fost examinate de ambele instanțe, și laborios motivată înlăturarea lor, Înalta Curte - însușindu-și argumentele de fapt și de drept expuse în hotărârile judecătorești atacate, și deja menționate anterior - apreciază că nu se impune reiterarea lor, ci unele completări.

Astfel, deși în motivele scrise de recurs apărarea inculpatului susține că ar fi acționat în legitimă apărare, ceea ce ar atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., nu menționează probele care ar susține o astfel de ipoteză, ci se rezumă la aprecieri subiective (pag. 1-2, motive de recurs). Cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, elocvente, pe lângă probele testimoniale menționate anterior, sunt actele medicale și medico-legale (raport expertiză medico-legală, însoțit de planșe foto - fil. 37, fil. 43-45 dosar urmărire penală, avizul comisiei de avizare și contro și raportul de nouă expertiză medico-legală - fil. 58-61 dosar apel, buletinul de analiză referitor la petele de sânge uman constatate pe obiectul vulnerant - fil.

4, fil. 8, buletin analiză sânge victimă - fil. 10, dosar urmărire penală), toate excluzând pretinsul mecanism de producere a leziunilor susținut de inculpat (cădere și lovire de cioatele pomilor tăiați). Raportul de nouă expertiză medico-legală, amplu argumentat (6 pagini) stabilește modalitatea de producere a leziunilor, mai ales a celei din zona capului părții vătămate (pag.6 a raportului - „concluzii"). În motivele scrise de recurs, în principiu, recunoscând că cele 2 topoare existente la fața locului erau ale părții vătămate, apărarea inculpatului, în final, acceptă ipoteza lovirii victimei cu toporul „ … nelovind cu partea tăietoare a toporului (deși putea face acest lucru) intenția inculpatului nu a fost de a suprima viața părții vătămate, ci a-i aplica acesteia numai o corecție fizică ..."(pag.

4 a motivelor de recurs). S-a susținut, de asemenea, că ar fi acționat fără intenția de omor a părții vătămate și că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. (pag. 3-4, motive de recurs), ceea ce ar atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen. Critica referitoare la încadrarea juridică nu este întemeiată întrucât ceea ce delimitează, sub aspect subiectiv, tentativa de omor de infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., este forma și modalitatea intenției. în cazul omorului (chiar rămas în forma tentativei) inculpatul acționează cu intenția de omor, iar nu cu intenția generală de vătămare corporală specifică infracțiunii prevăzută de art. 181 C. pen.

Așa cum au reținut ambele instanțe, intenția cu care a acționat inculpatul se deduce din materialitatea actului de conduită, inclusiv obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor aplicate, zona anatomică vizată etc. Neîntemeiată este și critica referitoare la individualizarea pedepsei [prin nereținerea unor circumstanțe atenuante - art. 73 lit. b) și art. 74 alin. (2) C. pen.] - caz de casare invocat, art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. (pag. 5, motive de recurs). Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și condamnat (art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.), este sancționată cu închisoare de la 5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă egală cu minimul special al textului incriminator al faptei (5 ani închisoare), la individualizarea acesteia fiind avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

(limitele de pedeapsă, gradul concret de pericol social al faptei, datele personale ale inculpatului - vârsta și starea de sănătate, inclusiv a celor rezultate din fișa de cazier judiciar, fil. 46 dosar urmărire penală). În condițiile probatoriului administrat, care nu a confirmat pretinsa provocare, a antecedentelor penale, dar și a negării constante a faptei pentru care a fost trimis în judecată, este justificată opinia instanțelor potrivit căreia, în favoarea inculpatului, justificat nu pot fi reținute împrejurări cu valența juridică a circumstanțelor atenuante. Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar conform art. 193 C. proc. pen. acesta va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă (2000 lei onorariu apărătorului).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 118 din 19 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. la act de retragerea recursului declarat de partea civilă H.R.C. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 2000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă H.R.C. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.