ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 142/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 142/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 603 din 6 noiembrie 2007, Tribunalul Prahova, secția penală, a

dispus următoarele:

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.G., la 5 ( cinci)

ani închisoare pentru tentativă de omor.

A

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa prin privare de libertate și a fost

aplicată pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi.

Sub

aspectul laturii civile:

- a obligat

inculpatul să plătească părții civile Spitalul de Urgenta Bagdasar Arseni

București suma de 166,67 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli

efectuate cu spitalizarea părții vătămate H.R.C.

-

a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de

partea civilă H.R.C.

și a obligat inculpatul să plătească acestuia suma

de 430 lei cu titlu de daune materiale și 5000 lei cu titlu de daune morale.

A

obligat inculpatul să plătească pârtii civile H.R.C. suma de

1000 lei cheltuieli judiciare reprezentând

onorariu apărător ales.

A obligat inculpatul la plata a 400 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. 46/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a

dispus trimiterea în judecata, in stare de libertate, a inculpatului B.G.

pentru tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.,

constând, în esență, în aceea ca la data de 16 februarie 2007, într-o livada

din comuna Afumați, într-un conflict cu partea vătămata H.R.C., l-a lovit in

cap cu partea tăioasă a unui topor, provocându-i in acest mod o fractură

parieto-temporală, cu hematom subdural, leziune care, pentru vindecare, a

necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale, si care i-a pus viata in primejdie

(rechizitoriu, fil. 79 și fil. 80 dosar urmărire penală).

Pentru

stabilirea situației de fapt, in faza de urmărire penală s-au administrat

următoarele probe: declarația părții vătămate H.R.C., procesele verbale de

cercetare la fața locului, raportul de expertiza medico-legala nr. 53 din 19

ianuarie 2007 întocmit de SML Prahova, buletinul de analiza nr. 115 întocmit de

I.N.M.L. Mina Minovici București privind rezultatul examenului serologic

efectuat asupra toporului corp delict, planșe fotografice, declarațiile

martorilor V.V., V.I., V.A., H.N., B.E., H.G., H.E., B.G. și S.V., proces

verbal de confruntare intre partea vătămata si inculpat, declarațiile

inculpatului.

În faza de

cercetare judecătoreasca s-a procedat la audierea părții vătămate H.R.C., care

s-a constituit parte civilă cu suma de 430 lei pentru daune materiale -

reprezentând contravaloarea transportului la spital, medicamente si

cheltuielile efectuate ulterior cu efectuarea de controale medicale, precum si

cu suma de 50.000 lei pentru daune morale.

S-a procedat,

de asemenea, la audierea inculpatului B.G., care nu a recunoscut săvârșirea

infracțiunii, susținând că, in realitate, leziunile părții vătămate provin ca

urmare a rostogolirii si lovirii acestuia de cioatele rămase in pământ după

tăierea pomilor.

Totodată, in

faza de cercetare judecătoreasca au fost reaudiați martorii: V.V., V.I.G.,

V.A., H.N., B.E., H.G. si B.G.L., iar pe latura civilă a fost audiat martorul

H.N.

Analizând

actele si lucrările dosarului, precum și probele administrate, prima instanță a

reținut următoarele:

Inculpatul

B.G. este rudă prin alianță cu partea vătămata H.R.C., in sensul că soția sa,

numita B.E. este soră cu tatăl părții vătămate. Până la data de 16 ianuarie

2007, între inculpat si partea vătămată nu au existat conflicte, iar

evenimentul din această dată nu a avut legătură cu relațiile dintre aceștia.

S-a stabilit că anterior, inculpatul împrumutase un căpăstru de cal martorului

V.V., obiect pe care nu i-l restituise, iar in ziua de 16 ianuarie 2007 căruța,

cu calul acestui martor, era in livada unde se

aflau atât martorul, cât si partea vătămata, si că învinuitul a intrat

in acea livada ca

să-si ia înapoi căpăstrul. Martorul V.V. a confirmat

că, in urma cu 3-4 ani, inculpatul i-a dat spre folosire un căpăstru

confecționat din sfoară, deoarece era mic pentru calul sau, obiect care,

treptat, s-a uzat si s-a rupt, renunțând sa-l mai folosească.

H.G. este

rudă cu partea vătămată H.R.C. si este proprietarul unei livezi in marginea com.

Adunați, satul Ocina de Sus. în apropiere este si livada inculpatului B.G.

În ziua de 16

ianuarie 2007, H.G. a cerut părții vătămate H.R.C. să facă lucrări de

întreținerea livezii si să taie pomii uscați. Pentru aceasta, partea vătămată a

solicitat pe martorul V.V. sa-l ajute, cunoscând ca acesta are o drujbă de

tăiat pomi. V.V. a venit cu căruța sa si i-a luat, cu el, si pe nepotul său V.I.G.

în vârstă de 19 ani.

Livada este

pe un teren în pantă, de la drum spre capătul opus. Aceștia aveau cu ei si două

topoare, unul al martorului V.V. si celalalt al părții vătămate, topoare pe

care le foloseau pentru a tăia crengile mai mici, după doborârea pomilor. Au

început lucrul în partea livezii dinspre drum si, repetat, urcau spre capătul

celalalt. După ce au tăiat mai mulți pomi si i-au încărcat in căruță, înainte

să-i transporte acasă, au hotărât să mai taie si alți pomi, pentru a le fi mai

ușor la al doilea transport. Căruța gata încărcată a rămas lângă o căpiță de

fân, iar cele doua topoare le-au pus agățate pe o creanga de prun, în

apropierea căpiței, si toți trei s-au depărtat in pantă, dincolo de jumătatea

livezii, tăind si alți pomi.

În aceiași

zi, inculpatul B.G. urma să transporte bălegar de grajd de la domiciliu in

livada sa, fiind ajutat de fiul său B.G.L. si nepotul său S.V. După ce au

descărcat căruța, B.G.L. a rămas să împrăștie bălegarul iar inculpatul,

împreună cu S.V., au mai făcut un transport. Când au ajuns aproape de livadă,

S.V. cu căruța si-au urmat traseul pe drum iar inculpatul a scurtat drumul,

trecând prin capătul livezii unde era partea vătămată si, astfel, a observat

calul martorului V.V., înhămat la căruță. Amintindu-si de acel căpăstru, s-a

hotărât sa-l ia, chiar daca nu era cel împrumutat, si, sărind gardul din sârmă,

a pătruns in livada părții vătămate, mergând direct la cal. în pantă, la cea.

50-60 m era partea vătămată, care a spus celorlalți doi că merge la el, temându-se

să nu ia ceva de acolo, si a coborât către căruță. Când s-a apropiat mai mult,

l-a surprins pe inculpat desfăcând harnașamentul calului, si a strigat la el.

Amândoi nu aveau vreun obiect de atac. Când partea vătămată a ajuns la

inculpat, au început să se îmbrâncească, fiind văzuți de V.V. si V.I.G.

Îmbrâncindu-se

în continuare, aceștia si-au schimbat si locul inițial, trecând în spatele

căpiței, zonă ascunsă la vederea celor doi martori. V.V. a zis nepotului său să

fugă de acolo cu drujba, temându-se sa nu-i fie luată de inculpat.

După

incident, H.R.C. a fost transportat la spital, unde s-a constatat că a suferit

o fractura temporo-parietala stânga, cu hematon subdural, ceea ce denotă că

lovitura cu toporul, care a vizat capul, a avut intensitate.

Urmare a

loviturilor primite, partea vătămată H.R.C. a suferit leziuni traumatice care

s-au putut produce prin loviri active repetate, cel mai probabil cu un corp

tăietor-despicator, posibil topor, iar celelalte prin corp dur, au necesitat

pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale, concluzionându-se că leziunile

nu au pus viata victimei in primejdie, necesitând însă reevaluare medico-legala

la șase luni - un an, în vederea stabilirii infirmității si invalidității

(raportul de expertiza medico-legala nr. 53 din 19 ianuarie 2007 întocmit de

SML Prahova).

Inculpatul a negat

constant săvârșirea infracțiunii, susținând că leziunile părții vătămate s-au

produs prin lovirea acesteia, in cădere, cu capul de una din cioatele vreunui

pom tăiat, apărare ca a fost înlăturată de instanța de fond pentru următoarele

considerente:

Astfel,

expertiza medico-legală efectuată precizează că plaga craniană situată parietal

stâng posterior, aproape de vertex, are traiect ușor neregulat si prezintă

caracteristici pentru leziunile produse prin corp tăietor-despicator, două zone

excoriate roz violacee, de o parte si de alta. în aceiași expertiză se arată că

leziunile constatate nu pot fi explicate printr-o singura cădere, dată fiind

multitudinea leziunilor, si nici prin căderi repetate, pe planuri dure,

deoarece nu se afla pe zone proeminente expuse lezării in astfel de situații.

Totodată, pe cele trei cioate menționate de inculpat, nu s-au decelat urme de

sânge, in schimb, pe lama si coada toporului s-au identificat urme de sânge

care aparțin grupei sanguine B, care este si grupa părții vătămate, in timp ce

inculpatul are grupa sanguina 0 (buletinul de analiza serologică nr. 115 din 22

februarie 2007 întocmit de INML Mina Minovici București). De asemenea, aspectul

exterior al plăgii traumatice craniene a părții vătămate este linear, situată

parietal stânga, aproape de vertex, fiind caracteristică pentru leziuni produse

cu corp tăietor-despicator.

În final,

instanța de fond a apreciat că, avându-se in vedere obiectul vulnerant folosit,

apt de a ucide in modul in care a fost folosit asupra victimei, precum si

modalitatea de folosire, cu intensitate, asupra capului părții vătămate,

intenția de omor a inculpatului a fost evidentă.

La

individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile

generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de

pericol social concret al faptei, împrejurările comiterii acesteia, precum si

circumstanțele personale ale acestuia, care are antecedente penale, fiind

anterior condamnat de mai multe ori pentru lovire, distrugere, conducerea unui

autovehicul fără permis de conducere si instigare la mărturie mincinoasă.

Totodată, la individualizarea pedepsei, instanța a reținut și atitudinea

inculpatului pe parcursul procesului penal, acesta negând săvârșirea faptei si

încercând sa acrediteze ideea că leziunile părții vătămate se datorează căderii

acestuia cu capul de cioatele unor copaci.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apel partea vătămată-parte civilă H.R.C.

si inculpatul B.G.

Partea

vătămată-parte civilă H.R.C. a criticat sentința instanței de fond în

totalitate, solicitând, sub aspectul laturii penale, majorarea cuantumului

pedepsei aplicate inculpatului, întrucât o apreciază ca fiind prea mică în

raport de gravitatea faptei comise. Cât privește latura civilă, acesta a

solicitat majorarea sumelor acordate cu titlu de daune morale față de numărul

de zile de îngrijiri medicale ce i s-au acordat.

Inculpatul B.G. a

criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând, în principal, achitarea pentru tentativă de omor, în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., iar în subsidiar

admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, în baza art. 334 C. proc.

pen. schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor prevăzută de art. 20

rap. la art. 174 C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.

181 C. pen. sau vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (2) C.

pen.

În susținerea acestor

solicitări, inculpatul a arătat, sub un prim aspect, că s-a aflat în stare de

legitimă apărare, ripostând împotriva agresiunii exercitate asupra sa de către

partea vătămată, iar în subsidiar, susținând că în ceea de privește latura

subiectivă nu a prevăzut și nici urmărit producerea consecințelor ce constau în

leziunile traumatice ce au fost produse victimei, astfel că, în nici un caz, în

sarcina sa nu poate fi reținută tentativa de omor, solicitând schimbarea

încadrării juridice într-una din cele două infracțiuni sus-menționate și

schimbarea modalității de executare a pedepsei principale.

În cursul

soluționării apelului, s-a procedat la audierea inculpatului, la termenul de

judecată din 10 aprilie 2008, iar acesta, în virtutea efectului devolutiv al

căii de atac, a solicitat efectuarea unei expertize medico legale.

În baza art. 371

alin. (1) și (2) C. proc. pen., ținând seama de efectul devolutiv al apelului

și de necesitatea administrării tuturor mijloacelor de probă concludente și

utile pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, instanța de apel

a încuviințat cererea inculpatului de completarea probatoriilor cu efectuarea

acestei noi expertize medico legale la nivelul I.N.M. Mina Minovici București,

stabilind prin încheierea de ședință din 10 aprilie 2008 obiectivele acestei

expertize.

A fost

efectuată, și depusă la dosar, noua expertiză medico legală nr. A.5/4443/2008

din 14 iulie 2008 întocmită de I.N.M.L Mina Minovici și avizată de către

Comisia de Avizare și Control a aceluiași institut, cu avizul E.2/4443/2008 din

18 iulie 2008 (filele 58 -61 dosar apel).

Examinând

sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările

dosarului, dar și din oficiu, în limitele dispozițiilor art. 371 și art. 373 C.

proc. pen., și față de probele noi administrate în apel, instanța de prim

control judiciar a constatat că apelurile sunt nefondate, dispunând - prin

decizia penală nr. 118 din 19 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală, respingerea acestora, pentru următoarele motive:

Instanța de fond a

reținut în mod corect și complet situația de fapt, și a

realizat o justă apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză

în cele două

faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența

faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea

acesteia cu vinovăție în forma cerută de lege.

Au fost avute

astfel în vedere, plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele verbale

de cercetare la fața locului, raportul de expertiză medico-legală întocmit de

SML Prahova, rezultatul examenului serologic efectuat asupra toporului ce

constituie corp delict, planșele fotografice întocmite de lucrătorii de

poliție, depozițiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și al

cercetării judecătorești, înscrisurile depuse la dosar în susținerea laturii

civile a cauzei, depoziția martorului audiat pe latură civilă.

Pe baza

acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut că, la data de 16 ianuarie

2007, între inculpatul B.G. și partea vătămată H.R.C., rudă prin alianță, s-a

desfășurat un conflict ce a avut loc într-o livadă din comuna Adunați.

In cadrul acestui

incident, inculpatul a aplicat lovituri cu un topor părții vătămate în zona

craniană, producându-i o fractură temporo-parietală stângă și un hematom temporo-parietal

subdural, leziuni ce au determinat internarea părții vătămate la Spitalul

Județean Ploiești - Secția neurochirurgie și, ulterior, internarea acestuia la

spitalul clinic de Urgență Bagdasar Arseni București.

Prin raportul

de expertiză medico legală, inițial efectuat de către SML Ploiești și purtând

numărul 53 din 19 ianuarie 2007 (fila 37 dosar urmărire penală), s-a stabilit

că leziunile părții vătămate s-au putut produce prin loviri active repetate cu

corp tăietor despicător, necesită 65 - 70 zile de îngrijiri medicale pentru

vindecare și nu au pus în primejdie viața victimei, dar necesită reevaluare

medico legală la un interval de 6 luni - 1 an de la traumatism, în vederea

stabilirii infirmității și a invalidității.

Raportul de

nouă expertiză medico legală, întocmit de INML Mina Minovici București, în

cursul soluționării apelului, a reevaluat gravitatea acestor leziuni

traumatice, stabilind că acestea necesită 50 de zile de îngrijiri medicale

pentru

vindecare și că aceste leziuni nu au

pus în primejdie viața victimei și nu au generat

infirmitate.

În

mod judicios, prima instanță a înlăturat apărarea inculpatului care a negat

vinovăția sa, susținând că nu a aplicat nici

un fel de lovituri victimei, și că leziunile acesteia s-ar datora căderii și impactului

produs cu cioatele copacilor din livadă, ori unui alt posibil traumatism pe

care victima l-ar fi suferit. Apărarea inculpatului, fondată pe aceste

împrejurări, este exclusă atât de depozițiile martorilor, cât și de concluziile

expertizelor medico-legale efectuate în cauză.

Astfel, în

raportul de expertiză medico legală inițial, aflat la fila 37 dosar urmărire

penală, se stabilește în mod clar mecanismul de producere al acestor leziuni

concluzionându-se că acestea s-au putut produce prin loviri active, repetate.

Aceste leziuni nu pot fi explicate printr-o singură cădere, dată fiind

multitudinea leziunilor și nici prin căderi repetate pe planuri dure, deoarece

nu sunt localizate pe zone proeminente expuse lezării în situația căderii (fila

37 verso).

De asemenea,

s-a mai concluzionat de către medicul legist că plaga craniană situată parietal

stâng posterior, aproape de vertex, prezintă caracteristicile unei leziuni

produse prin corp tăietor-despicător.

Aceste concluzii sunt

confirmate și de cele ale comisiei ce a elaborat raportul de nouă expertiză

medico legală, aflat la fila 59 dosar apel, care a stabilit că mecanismul de

producere a leziunilor părții vătămate este lovirea activă cu corp dur, posibil

topor, atât cu partea metalică a acestuia (pentru leziunile de zona

parieto-temporală stângă a craniului), cât și cu oricare parte a toporului

(pentru celelalte leziuni traumatice).

De asemenea, este din

nou exclus mecanismul pasiv de producere a acestor leziuni traumatice, și anume

cel prin cădere, mai ales unică, pe planuri dure, comisia stabilind că un

asemenea mecanism este total improbabil (fila 61 dosar apel).

În aceste

condiții, cum ambele expertize (atât cea efectuată în cursul urmăririi penale

la nivelul SML Ploiești, cât și cea efectuată de INML Mina Minovici București

și avizată de Comisia de Avizare și Control) concluzionează în același sens

asupra mecanismului de producere a leziunilor traumatice, este evident că

apărările inculpatului sunt contrare realității.

În plus,

depozițiile martorilor V.V., V.I.G., martori oculari, care deși nu au perceput

în mod direct momentul în care partea vătămată a fost lovită de către inculpat,

totuși au sesizat existența conflictului dintre părți, cât și consecințele

acestuia, sunt elocvente în ceea ce privește înlăturarea apărărilor

inculpatului ca fiind neviabile.

Așa fiind,

este evident că criticile inculpatului potrivit cărora a săvârșit fapta în

stare de legitimă apărare, sunt contrazise de celelalte mijloace de probă,

deoarece nu se confirmă că acesta a fost nevoit să riposteze atacului exercitat

de victimă, dimpotrivă inculpatul a agresat în mod direct pe partea vătămată,

folosind toporul.

Nici celelalte

critici ale inculpatului, care vizează greșita încadrare juridică a faptei, nu

pot fi primite.

Astfel, nu se poate

susține că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale tentativei de

omor, deoarece, deși nu a pus viața victimei în primejdie, totuși, prin

mecanismul de producere a loviturilor, regiunea corpului vizată (regiunea

craniană), dar și imensitatea loviturilor aplicate și obiectul vulnerant

folosit, care este apt spre a ucide, fapta inculpatului a fost comisă în

condițiile existenței laturii subiective intenționale, specifică infracțiunilor

îndreptate împotriva vieții.

Nici criticile părții vătămate, constituită parte civilă, H.R.C. nu

au fost apreciate ca întemeiate deoarece, în

ceea ce privește latura penală a cauzei, instanța de fond a aplicat o pedeapsă

corect proporționalizată atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare,

ținând cont atât de modul și împrejurările concrete de comitere a faptei,

starea de rudenie dintre părți, dar și de consecințele acesteia, pericolul

social concret al infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatului

care, cu toate că a mai suferit alte condamnări, conform fișei de cazier

judiciar de la fila 46 dosar urmărire penală, totuși nu se află în stare de

recidivă, nefiind întrunite condițiile legale sub acest aspect. în plus,

infracțiunile comise anterior nu au fost îndreptate împotriva vieții sau integrității

corporale a persoanei, fiind vizate alte obiecte juridice generice, astfel

încât nu se poate concluziona o persistență infracțională a inculpatului în

comiterea de fapte penale de același gen.

În privința

laturii civile a cauzei, criticile părții civile au fost apreciate, de

asemenea, ca neîntemeiate, deoarece întinderea despăgubirilor civile și a

daunelor morale a fost în mod judicios stabilită de prima instanță, în raport

atât de probele administrate în dovedirea laturii civile (depoziția martorului

H.N. și înscrisurile aflate la dosar), cât și de consecințele suportate de

partea vătămată, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale ce reflectă

gravitatea leziunilor ce i-au fost produse. A fost respectat principiul

reparării juste și integrale atât a prejudiciului patrimonial, cât și a

prejudiciului moral nepatrimonial, constatându-se îndeplinite condițiile

răspunderii civile delictuale, astfel că o majorare a cuantumului acestor sume

nu se poate face, fiind lipsită de suport probator, dar și de temei, în

condițiile respectării principiilor sus menționate.

Împotriva

deciziei inculpatul și partea civilă au declarat prezentele recursuri.

1)

asupra

recursului părții civile.

La termenul

de judecată, partea vătămată-parte civilă personal, în prezența apărătorului

ales, a declarat că își retrage recursul.

Fată de

această manifestare de voință, Înalta Curte - în temeiul art. 385/4 alin. (2)

raportat la art. 369 C. proc. pen. - va lua act de retragerea recursului.

În

conformitate cu art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

2)

asupra

recursului inculpatului.

Inculpatul a

fost ascultat atât de instanța de fond (fil. 26-27), cât și de instanța de apel

(fil. 30), acesta negând, în principal, că a lovit partea vătămată și susținând

că leziunile acesteia au fost cauzate, prin cădere, în cursul altercației

dintre ei, printre cioatele pomilor tăiați. De asemenea, a susținut și că ar fi

acționat în stare de legitimă apărare și că, oricum, nu a avut intenția de

ucidere a părții vătămate.

La dosar au

fost depuse motive scrise de recurs (fil. 20-24), acestea fiind expuse și cu

ocazia dezbaterilor.

În cursul

judecării recursului nu au fost formulate alte cereri de probe pe situația de

fapt, fiind depuse acte (înscrisuri) medicale în circumstanțiere.

Recursul

inculpatului nu este fondat.

Cu ocazia

judecării recursului, așa cum a subliniat și apărătorul părții vătămate-parte

civilă, inculpatul a reiterat susținerile și apărările formulate în fața primei

instanțe, precum și în fața instanței de apel.

În condițiile

în care aceste susțineri și apărări ale inculpatului au fost examinate de

ambele instanțe, și laborios motivată înlăturarea lor, Înalta Curte - însușindu-și

argumentele de fapt și de drept expuse în hotărârile judecătorești atacate, și

deja menționate anterior - apreciază că nu se impune reiterarea lor, ci unele

completări.

Astfel, deși în motivele scrise de recurs apărarea inculpatului susține

că ar fi

acționat în legitimă

apărare, ceea ce ar atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 385/9

pct. 18 C. proc. pen., nu menționează probele care ar susține o astfel de

ipoteză, ci se rezumă la aprecieri subiective (pag. 1-2, motive de recurs).

Cu privire la

existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, elocvente, pe lângă probele

testimoniale menționate anterior, sunt actele medicale și medico-legale (raport

expertiză medico-legală, însoțit de planșe foto - fil. 37, fil. 43-45 dosar

urmărire penală, avizul comisiei de avizare și contro și raportul de nouă

expertiză medico-legală - fil. 58-61 dosar apel, buletinul de analiză referitor

la petele de sânge uman constatate pe obiectul vulnerant - fil. 4, fil. 8,

buletin analiză sânge victimă - fil. 10, dosar urmărire penală), toate

excluzând pretinsul mecanism de producere a leziunilor susținut de inculpat

(cădere și lovire de cioatele pomilor tăiați).

Raportul de

nouă expertiză medico-legală, amplu argumentat (6 pagini) stabilește

modalitatea de producere a leziunilor, mai ales a celei din zona capului părții

vătămate (pag.6 a raportului - „concluzii").

În motivele

scrise de recurs, în principiu, recunoscând că cele 2 topoare existente la fața

locului erau ale părții vătămate, apărarea inculpatului, în final, acceptă

ipoteza lovirii victimei cu toporul „ .... nelovind cu partea tăietoare a

toporului (deși putea face acest lucru) intenția inculpatului nu a fost de a

suprima viața părții vătămate, ci a-i aplica acesteia numai o corecție fizică

..."(pag. 4 a motivelor de recurs).

S-a susținut,

de asemenea, că ar fi acționat fără intenția de omor a părții vătămate și că se

impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 C.

pen. (pag. 3-4, motive de recurs), ceea ce ar atrage incidența cazului de

casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen.

Critica

referitoare la încadrarea juridică nu este întemeiată întrucât ceea ce

delimitează, sub aspect subiectiv, tentativa de omor de infracțiunea de

vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., este forma și modalitatea

intenției. în cazul omorului (chiar rămas în forma tentativei) inculpatul

acționează cu intenția de omor, iar nu cu intenția generală de vătămare

corporală specifică infracțiunii prevăzută de art. 181 C. pen.

Așa cum au

reținut ambele instanțe, intenția cu care a acționat inculpatul se deduce din

materialitatea actului de conduită, inclusiv obiectul vulnerant folosit,

numărul și intensitatea loviturilor aplicate, zona anatomică vizată etc.

Neîntemeiată

este și critica referitoare la individualizarea pedepsei [prin nereținerea unor

circumstanțe atenuante - art. 73 lit. b) și art. 74 alin. (2) C. pen.] - caz de

casare invocat, art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. (pag. 5, motive de recurs).

Infracțiunea

pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și condamnat (art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 C. pen.), este sancționată cu închisoare de la 5 la 10 ani

și interzicerea unor drepturi.

Inculpatului

i-a fost aplicată o pedeapsă egală cu minimul special al textului incriminator

al faptei (5 ani închisoare), la individualizarea acesteia fiind avute în

vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (limitele de pedeapsă, gradul

concret de pericol social al faptei, datele personale ale inculpatului - vârsta

și starea de sănătate, inclusiv a celor rezultate din fișa de cazier judiciar, fil.

46 dosar urmărire penală).

În condițiile

probatoriului administrat, care nu a confirmat pretinsa provocare, a

antecedentelor penale, dar și a negării constante a faptei pentru care a fost

trimis în judecată, este justificată opinia instanțelor potrivit căreia, în

favoarea inculpatului, justificat nu pot fi reținute împrejurări cu valența

juridică a circumstanțelor atenuante.

Față de cele

reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. -

va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, iar conform art. 193 C. proc. pen. acesta va fi obligat

și la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă (2000 lei onorariu

apărătorului).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 118

din 19 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

la act de

retragerea recursului declarat de partea civilă H.R.C. împotriva aceleiași

decizii penale.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat și la 2000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă H.R.C.

Obligă

recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.