ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1863/2008

Asupra recursului de față,

Prin sentința nr. 42 din 15 ianuarie 2008,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a

admis

acțiunea formulată de reclamantul M.I., a anulat

hotărârea nr. 21825 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta

să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada octombrie

1940-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000

începând cu data de 1 octombrie 2006.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că

reclamantul a făcut dovada refugiului din localitatea de domiciliu, în altă

localitate ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma încheierii Dictatului

de la Viena.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

Casa Județeană de Pensii Cluj criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

indicând dispozițiile art. 299 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivare a arătat că instanța de fond în

mod greșit a admis acțiunea reclamantului pe baza unui probatoriu contradictoriu

și că din cuprinsul Legii nr. 189/2000 rezultă că trebuie să existe două surse

de informație care să indice împreună aceleași date respectiv data de plecare,

motivul plecării, localitatea de refugiu, data întoarcerii din refugiu pentru a

putea fi coroborate în favoarea reclamantului.

Motivează totodată că declarațiile martorilor

trebuiau să fie foarte clare și să se susțină reciproc, însă din conținutul

acestora nu se poate recunoaște un interval de refugiu cert.

Examinând sentința atacată în raport cu

criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile legale

incidente pricinii și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Din declarațiile autentificate ale martorilor

R.P. și L.N. și audiați în fața instanței de fond, rezultă că reclamantul,

împreună cu familia sa, în octombrie 1940 din cauza persecuțiilor etnice

părăsind Ardealul de Nord ocupat de autoritățile hortiste s-au refugiat din

localitatea de domiciliu Baci, în localitatea Turda. Reclamantul împreună cu

familia s-a întors din refugiu în cursul anului 1945.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, cu

modificările și

completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ

persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din

motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

Conform art. 2 din

Normele de aplicare ale prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin

persoană

refugiată se înțelege persoana

care a fost obligată să-și schimbe

domiciliul în altă localitate din

motive etnice.

Curtea constată că, în

mod corect, instanța de fond a reținut existența persecuțiilor etnice suferite

de reclamant și de familia

acestuia, pe baza declarațiilor de martori depuse la

dosar.

În acest sens, este de menționat că legea nu

face distincție

după cum persoana care

solicită acordarea drepturilor reparatorii s-a refugiat dintr-o localitate

aflată sub administrația statului român

într-o localitate aflată sub

administrație străină, atâta timp cât

ambele

localități se află pe teritoriul actual al Statului Român.

Este de notorietate

împrejurarea că prin Dictatul de la Viena

încheiat la 30 august 1940, o

parte din teritoriul românesc al Transilvaniei a fost cedat către Ungaria

conducând la o tensionare

a

relațiilor dintre România și Ungaria.

Dictatul de la Viena nu numai că nu a

clarificat situația existentă deja între cele două țări, totodată, nereușind să

rezolve

nici problema naționalităților,

separând toți etnicii maghiari de cei

români

astfel că o parte din populația de etnie română din teritoriul

Transilvaniei de Nord a rămas în porțiunea

primită de Ungaria iar

o parte din

populația de etnie maghiară a rămas în Transilvania

Sudică.

Față de cele arătate, constatând temeinicia

și legalitatea sentinței civile atacate, în baza art. 312 alin. (1) teza a doua

C. proc. civ.

, Curtea va respinge, ca

nefondat recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de pensii Cluj

împotriva sentinței nr. 42 din

15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 mai 2008.