ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin Rezoluția nr. l502/P/2007 din 5

noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale

față de M.A. (V.), constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 208 – art. 210 C. pen., sub aspectul laturii

subiective, lipsind intenția acesteia de a-și însuși pe nedrept suma de 9.000

de euro.

Această soluție a fost confirmată de

procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică a aceluiași parchet

prin respingerea plângerii formulate de petent, prin Rezoluția nr. 11541/6537/11/2/2008

din 8 decembrie 2008.

Procurorii au reținut că suma de 8.875 euro

însușită de intimată face parte dintr-un împrumut personal contractat de V.A.

anterior căsătoriei cu M.Ș., în cuantum total de 34.500 euro, contract

finalizat în timpul căsătoriei, dar pe numele de V.A. Suma era destinată

acoperirii ratelor lunare pe care trebuie să le plătească intimata, creditul

fiind garantat cu ipoteca instituită asupra apartamentului 34 al imobilului

situat în Tg. Mureș, proprietatea exclusivă a acesteia.

S-a reținut că intimata nu a avut intenția

infracțională, fiind convinsă că suma îi aparține.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi

penale, petiționarul M.Ș. a formulat două plângeri în baza art. 278

1

C. proc. pen.,

formând obiectul dosarelor nr.

104/1/2009 și nr. 495/1/2009, conexate, susținând,

în esență, că suma ar

constitui un bun comun și intimata a intenționat să-și însușească bunul,

sustrăgându-l de la masa partajabilă.

Examinând plângerea declarată de petent, în

raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este

fondată, pentru motivele ce urmează:

Susținerile intimatei au fost dovedite cu

contractul de credit nr. H.L. 9310 din 23 februarie 2007 încheiat de V.A. cu SC

B. SA, sucursala Moșilor, contractul de ipotecă autentificat la aceeași dată de

SC D. Birou Notarial sub nr. 293 din 23 februarie 2007 și cu extrasul de C.F.,

acte depuse de V.A. și aflate la dosarul Parchetului.

De asemenea, s-a depus

Hotărârea nr. 854 din 6 decembrie 2007 a Plenului

C.S.M. prin care s-a admis cererea de apărare a

reputației profesionale formulată de doamna M.A. (V.), judecător la Curtea de

Apel Târgu Mureș (în raport cu articolul „Judecătoarea M.A., victimă sau

infractor” publicat în „Z.M.” nr. 278).

Înalta Curte de Casație și justiție reține

că, într-adevăr, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de furt între soți, prevăzută de art. 208 – art. 210 C. pen., atât

sub aspectul laturii subiective cât și sub aspectul laturii obiective, fapta

intimatei de a depune într-un cont pe numele său a acestei sume, în vederea

achitării ratelor împrumutului contractat pe numele său avut anterior

căsătoriei, V.A, iar nu pe numele de M.A., nu constituie infracțiunea de furt,

împrumutul fiind garantat cu ipoteca asupra unui apartament, bun propriu al

intimatei.

În aceste condiții, dovedite cu acte, este

evidentă lipsa oricărei intenții infracționale a intimatei de a-și însuși un

bun „comun”.

În consecință, reținând că soluția de

neîncepere a urmăririi penale față de V.A. adoptată prin rezoluțiile împotriva

cărora s-a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., este legală și

temeinică, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petent.

În baza art. 278 alin. (8) lit. a) va menține

rezoluțiile atacate.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., petiționarul va fi

obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei și în baza art.

193 alin. (6) din același cod, va suporta și cheltuielile judiciare în sumă de

500 lei efectuate de intimata V.A., reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul M.Ș. împotriva Rezoluției nr. l502/P/2008 din 5 noiembrie 2008

și a Rezoluției nr. l 1541/6537/II/2/2008 din 8 decembrie 2008 ale Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluțiile atacate.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 500 lei

cheltuieli judiciare către intimata V.A.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai

2009.