ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2418/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC B.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R. – A.P.I.A:

- anularea Deciziei nr. 67

din 12 noiembrie 2007 și, pe cale de consecință, a obligațiilor stabilite,

reprezentând taxa pentru stoc excedentar de produse agroalimentare în cuantum

de 880.299 lei, respectiv 13.499, 85 lei;

- obligarea pârâtului la

suportarea cheltuielilor de judecată.

drept care au stat la baza formulării cererii

Reclamanta invocă

împrejurarea că la baza emiterii deciziei de impozitare au stat exclusiv

declarațiile sale, reținute greșit și că actul administrativ prin care s-a

respins contestația sa nu a fost motivat.

Se mai invocă nelegalitatea

modalității de soluționare prin vot a contestației și faptul că stocurile

excedentare nu existau, în sensul că se realizase un transfer de proprietate a

mărfii.

În drept, s-au invocat

prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată și art.

13 din O.U.G. nr. 124/2006.

întâmpinare de pârâtul M.A.P.D.R. – A.P.I.A.

Pârâtul a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece reclamanta însăși a declarat faptul

că vânzarea s-a realizat la data de 3 ianuarie 2007, astfel încât marfa se afla

în stocul său la data de 1 ianuarie 2007.

Contractul de vânzare a

mărfii către SC C. SRL este anterior celui prin care reclamanta a cumpărat

marfa.

Reclamanta a avut

posibilitatea să depună declarații rectificative ale cantităților declarate,

dacă considera că acestea nu se mai aflau în proprietatea sa.

fond

Prin sentința civilă nr. 2552

din 6 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1626/2/2008, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

drept care au format convingerea instanței de fond

Curtea de Apel București a

apreciat că decizia contestată este legală.

Cele două decizii prin care

s-a stabilit cuantumul taxei de stoc excedentar au fost emise pe baza

declarațiilor depuse de către reclamantă.

Cele două contracte de

vânzare - cumpărare, nr. 204 din 23 decembrie 2006 și nr. 97 din 23 decembrie

2006, nu fac dovada contrară, deoarece termenul de 30 decembrie 2006, prevăzut în

cel de-al doilea contract nu a putut fi respectat, vânzarea realizându-se abia

la 3 ianuarie 2007.

Referitor la susținerea

reclamantei că modalitatea de soluționare a contestației - prin vot nu este

prevăzută de lege, s-au analizat prevederile Ordinului nr. 333 din 17 aprilie

2007, anexa nr. 2, art. 11 și s-a constatat că, în exercitarea atribuțiilor ce

îi revin, Comisia Centrală pentru Stocuri adoptă hotărâri prin consens. Dacă

acesta nu se realizează, hotărârile se adoptă prin votul majorității membrilor

prezenți.

reclamanta SC B.C. SRL

Motive de recurs întemeiate

pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. .

Recurenta consideră că

sentința atacată este netemeinică și nelegală deoarece:

6.1.

s

e bazează pe o așa-zisă recunoaștere a culpei sale, or, prin

însuși faptul contestării actului administrativ nu se poate vorbi de o

recunoaștere.

6.2. Dacă declarațiile

depuse inițial nu sunt conforme cu realitatea, atunci acestea trebuie

corectate, nefiind posibil ca ele să constituie o bază de impunere.

6.3. Soluționarea unei

contestații este o chestiune pur tehnică și nu poate fi rezolvată prin vot.

II. Considerentele instanței

de recurs

juridică a Declarațiilor privind stocurile de produse agroalimentare.

În temeiul art. 19 alin. (1)

din O.U.G. nr. 124/2006 modificată și completată prin Legea nr. 229/2007

recurenta-reclamantă a comunicat sucursalei A.P.I.A. – București declarațiile

privind situația stocurilor de produse agroalimentare.

Potrivit O.M.A.D.R. nr. 439

din 31 mai 2007, recurenta avea posibilitatea să depună declarații

rectificative, însă prin adresa nr. 1354 din 25 iulie 2007, declarațiile au

fost completate în același mod, respectiv cu evidențierea unor stocuri

excedentare la produsul orez.

În mod firesc, Comisia

pentru stocuri constituită la nivelul sucursalei A.P.I.A. – București a

stabilit obligația de plată a taxei pentru stoc excedentar, conform O.U.G. nr. 124/2006.

În mod corect, Comisia

pentru stocuri și instanța de fond au apreciat, pe baza prevederilor legale, că

declarațiile privind stocurile de produse agroalimentare depuse chiar de către

societate reprezintă baza obligației de plată a taxei pentru stoc excedentar.

Mențiunile făcute în declarații, chiar de către recurentă au determinat

calcularea taxelor pentru stoc excedentar.

modificată dacă există erori în cuprinsul declarațiilor.

În speță, atât organul

administrativ, cât și instanța de fond, au constatat că transferul dreptului de

proprietate nu s-a realizat la data încheierii contractului de vânzare -

cumpărare nr. 97 din 23 decembrie 2006, deoarece contractul are un număr mai mic

decât cel prin care recurenta însăși a cumpărat marfa (nr. 204 din 23 decembrie

2006).

Mai mult, prin contractul nr.

97 din 23 decembrie 2006 s-a stipulat că acesta se aplică pentru operațiunile

comerciale de vânzare - cumpărare ce se vor derula între vânzător și

cumpărătorul –distribuitor începând cu 23 decembrie 2006 până la 31 decembrie 2006,

or marfa a fost vândută la 3 ianuarie 2007.

Contractul nu a fost

prelungit, astfel cum prevede art. 2 lit. b) din cuprinsul său, deoarece

lipsește acordul scris, cum s-au înțeles chiar părțile contractante.

nefondată și critica referitoare la modalitatea de soluționare a contestației

prin vot, avându-se în vedere prevederile O.M.A.D.R. nr. 333/2007 care permit

adoptarea hotărârilor prin votul majorității membrilor prezenți.

în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr.

554/2004 modificată și completată urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC B.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 2552 din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 7 mai 2009.