ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2418/2009

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC B.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R. – A.P.I.A: - anularea Deciziei nr. 67 din 12 noiembrie 2007 și, pe cale de consecință, a obligațiilor stabilite, reprezentând taxa pentru stoc excedentar de produse agroalimentare în cuantum de 880.299 lei, respectiv 13.499, 85 lei; - obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii Reclamanta invocă împrejurarea că la baza emiterii deciziei de impozitare au stat exclusiv declarațiile sale, reținute greșit și că actul administrativ prin care s-a respins contestația sa nu a fost motivat. Se mai invocă nelegalitatea modalității de soluționare prin vot a contestației și faptul că stocurile excedentare nu existau, în sensul că se realizase un transfer de proprietate a mărfii. În drept, s-au invocat prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată și art. 13 din O.U.G. nr. 124/2006.

Apărările formulate prin întâmpinare de pârâtul M.A.P.D.R. – A.P.I.A. Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece reclamanta însăși a declarat faptul că vânzarea s-a realizat la data de 3 ianuarie 2007, astfel încât marfa se afla în stocul său la data de 1 ianuarie 2007. Contractul de vânzare a mărfii către SC C. SRL este anterior celui prin care reclamanta a cumpărat marfa. Reclamanta a avut posibilitatea să depună declarații rectificative ale cantităților declarate, dacă considera că acestea nu se mai aflau în proprietatea sa.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2552 din 6 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1626/2/2008, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond Curtea de Apel București a apreciat că decizia contestată este legală. Cele două decizii prin care s-a stabilit cuantumul taxei de stoc excedentar au fost emise pe baza declarațiilor depuse de către reclamantă. Cele două contracte de vânzare - cumpărare, nr. 204 din 23 decembrie 2006 și nr. 97 din 23 decembrie 2006, nu fac dovada contrară, deoarece termenul de 30 decembrie 2006, prevăzut în cel de-al doilea contract nu a putut fi respectat, vânzarea realizându-se abia la 3 ianuarie 2007. Referitor la susținerea reclamantei că modalitatea de soluționare a contestației - prin vot nu este prevăzută de lege, s-au analizat prevederile Ordinului nr. 333 din 17 aprilie 2007, anexa nr. 2, art. 11 și s-a constatat că, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, Comisia Centrală pentru Stocuri adoptă hotărâri prin consens. Dacă acesta nu se realizează, hotărârile se adoptă prin votul majorității membrilor prezenți.

Recursul formulat de reclamanta SC B.C. SRL Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. . Recurenta consideră că sentința atacată este netemeinică și nelegală deoarece: 6.1. s e bazează pe o așa-zisă recunoaștere a culpei sale, or, prin însuși faptul contestării actului administrativ nu se poate vorbi de o recunoaștere. 6.2. Dacă declarațiile depuse inițial nu sunt conforme cu realitatea, atunci acestea trebuie corectate, nefiind posibil ca ele să constituie o bază de impunere. 6.3. Soluționarea unei contestații este o chestiune pur tehnică și nu poate fi rezolvată prin vot. II. Considerentele instanței de recurs 1. Recursul este nefondat 2. În ceea ce privește forța juridică a Declarațiilor privind stocurile de produse agroalimentare. În temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 124/2006 modificată și completată prin Legea nr. 229/2007 recurenta-reclamantă a comunicat sucursalei A.P.I.A. – București declarațiile privind situația stocurilor de produse agroalimentare. Potrivit O.M.A.D.R. nr. 439 din 31 mai 2007, recurenta avea posibilitatea să depună declarații rectificative, însă prin adresa nr. 1354 din 25 iulie 2007, declarațiile au fost completate în același mod, respectiv cu evidențierea unor stocuri excedentare la produsul orez. În mod firesc, Comisia pentru stocuri constituită la nivelul sucursalei A.P.I.A. – București a stabilit obligația de plată a taxei pentru stoc excedentar, conform O.U.G. nr. 124/2006. În mod corect, Comisia pentru stocuri și instanța de fond au apreciat, pe baza prevederilor legale, că declarațiile privind stocurile de produse agroalimentare depuse chiar de către societate reprezintă baza obligației de plată a taxei pentru stoc excedentar. Mențiunile făcute în declarații, chiar de către recurentă au determinat calcularea taxelor pentru stoc excedentar. 3. Baza de impunere poate fi modificată dacă există erori în cuprinsul declarațiilor. În speță, atât organul administrativ, cât și instanța de fond, au constatat că transferul dreptului de proprietate nu s-a realizat la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 97 din 23 decembrie 2006, deoarece contractul are un număr mai mic decât cel prin care recurenta însăși a cumpărat marfa (nr. 204 din 23 decembrie 2006). Mai mult, prin contractul nr. 97 din 23 decembrie 2006 s-a stipulat că acesta se aplică pentru operațiunile comerciale de vânzare - cumpărare ce se vor derula între vânzător și cumpărătorul –distribuitor începând cu 23 decembrie 2006 până la 31 decembrie 2006, or marfa a fost vândută la 3 ianuarie 2007. Contractul nu a fost prelungit, astfel cum prevede art. 2 lit. b) din cuprinsul său, deoarece lipsește acordul scris, cum s-au înțeles chiar părțile contractante. 4. Se va constata a fi nefondată și critica referitoare la modalitatea de soluționare a contestației prin vot, avându-se în vedere prevederile O.M.A.D.R. nr. 333/2007 care permit adoptarea hotărârilor prin votul majorității membrilor prezenți. 5. Față de cele menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată urmează a se respinge recursul ca nefondat.