ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 30/2009

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 64 din 29 mai 2007

pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1763/2007 s-a respins acțiunea

formulată de reclamantul

V.D. în contradictoriu cu pârâta SC G. SA Timișoara.

Apelul declarat de reclamant

împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia nr.

256/R/COM din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamantul V.D., criticând-o pentru nelegalitate în raport de

dispozițiile art. 309 C. proc. civ.

Cum recurenta nu a timbrat

anticipat recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 13 mai 2008

(fila 9 dosar recurs) cu mențiunea de a timbra recursul cu 19,5 lei taxă

judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a

conformat.

Ori, prin art. 1 din Legea nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit

căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse

taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât

de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat

sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă

primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9

din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20, alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea

părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a

fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare

potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 2007, când

procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea

legală de obligația timbrării, Înalta Curte, secția comercială în baza dispozițiilor

art. 20, pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, prin Decizia nr. 1763/30/2007

a anulat ca netimbrat recursul.

În contra acestei decizii a

introdus contestație în anulare, contestatorul V.D.

Contestația în anulare a

fost înregistrată la 2 iunie 2008 și nu a fost motivată până la termenul din 13

ianuarie 2009.

Contestația în anulare este

o cale extraordinară de atac, putându-se întemeia pe motivele limitative

prevăzute prin art. 317 și 318 C. proc. civ.

Așa fiind contestatorului îi

revine obligația de a-și motiva cererea, urmând ca în raport de motivele

invocate, instanța să stabilească cadrul procesual în care aceasta se impune a

fi soluționată, prin raportare la temeiul legal invocat.

Or, în lipsa unei motivări,

Înalta Curte față de soluția pronunțată în recurs, aceea de anulare a acestuia

ca netimbrat, verificând lucrările cauzei, urmează a se reține că nu s-a

strecurat nici o eroare materială în calificarea recursului ca netimbrat, fapt

pentru care Înalta Curte, urmează a respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatorul

V.D. împotriva Deciziei nr. 1614 din

13 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul

nr. 1763/30/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 ianuarie 2009.