ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 30/2009

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 64 din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1763/2007 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul V.D. în contradictoriu cu pârâta SC G. SA Timișoara. Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 256/R/COM din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul V.D., criticând-o pentru nelegalitate în raport de dispozițiile art. 309 C. proc. civ. Cum recurenta nu a timbrat anticipat recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 13 mai 2008 (fila 9 dosar recurs) cu mențiunea de a timbra recursul cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat.

Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20, alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 2007, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte, secția comercială în baza dispozițiilor art. 20, pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, prin Decizia nr. 1763/30/2007 a anulat ca netimbrat recursul. În contra acestei decizii a introdus contestație în anulare, contestatorul V.D. Contestația în anulare a fost înregistrată la 2 iunie 2008 și nu a fost motivată până la termenul din 13 ianuarie 2009. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, putându-se întemeia pe motivele limitative prevăzute prin art. 317 și 318 C. proc.

civ. Așa fiind contestatorului îi revine obligația de a-și motiva cererea, urmând ca în raport de motivele invocate, instanța să stabilească cadrul procesual în care aceasta se impune a fi soluționată, prin raportare la temeiul legal invocat. Or, în lipsa unei motivări, Înalta Curte față de soluția pronunțată în recurs, aceea de anulare a acestuia ca netimbrat, verificând lucrările cauzei, urmează a se reține că nu s-a strecurat nici o eroare materială în calificarea recursului ca netimbrat, fapt pentru care Înalta Curte, urmează a respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul V.D. împotriva Deciziei nr. 1614 din 13 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 1763/30/2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.