ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 185/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 185/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În
baza lucrărilor la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția din 21 iunie 2008 dată în
dosarul nr. 15/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în
baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc D.D., sub aspectul
săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și față de numiții T.R. și T.D.,
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 220 și art. 213 C.
pen., cu motivarea că faptele penale reclamate de petiționarul N.E. nu există.
În fapt, s-a reținut că, prin contractul nr. 6 din 12
august 1998, petiționarul N.E. a împrumutat suma de 8 milioane lei ROL de
la Banca Internațională a Religiilor Galați, iar
pentru garantarea restituirii
împrumutului s-a instituit ipotecă pe
imobilul situat în municipiul Tulcea, proprietatea petiționarului și a mamei
sale N.S.
Nefiind respectat termenul de rambursare a creditului, în
luna
octombrie 2001 a fost promovată
acțiunea de executare silită, iar la data
de 9 august 2004, prin
lichidator judiciar, imobilul ipotecat a fost vândut,
prin licitație, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, fiind
adjudecat de numita T.D., prin actul de adjudecare nr. 150/2004, act
care
constituie titlu de proprietate pentru cumpărătoare (filele 85 - 87 dosar).
Urmare cererii formulate de numita T.D., având ca
obiect executarea silită a actului de adjudecare
nr. 150 din 23 august 2004 și
evacuarea debitorilor din imobilul
adjudecat, la biroul executorului
judecătoresc
D.D. s-a înregistrat dosarul de executare nr. 245/2007, au fost emise somații
către pârâți, conform dispozițiilor legale
prev. de art. 387, art. 411
și art. 578 C. proc. civ., în vederea eliberării și predării bunului imobil
către creditoare.
Nefiind respectat termenul acordat prin somație, la data
de 6 decembrie 2007, în baza art. 384
1
C. proc. civ., executorul
judecătoresc, a solicitat instanței de judecată
competente autorizarea de
intrare în imobilul adjudecat pentru a putea
efectua executarea, cerere
admisă de
Judecătoria Tulcea (dosar civil nr. 6607/327/2007).
Executarea silită a fost realizată, în parte, la data de 9
ianuarie 2008, în prezența organelor de poliție, nefiind finalizată în
totalitate deoarece în anexe și camerele dinspre stradă aparținând mamei
petiționarului nu s-a putut intra din lipsa cheilor, aceasta fiind în spital,
motiv pentru care s-a aplicat sigiliu, conform procesului-verbal din data de 9
ianuarie 2008 întocmit de executorul judecătoresc, D.D.
În motivarea rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale, s-a reținut
că, din actele premergătoare efectuate, nu rezultă
că intimatul D.D.
, în calitate de executor judecătoresc,
cu știință, nu a îndeplinit un act sau l-ar fi îndeplinit în mod defectuos,
cauzându-i prin acesta o vătămare a intereselor legale ale petiționarului sau
că ar fi comis vreo faptă penală.
De asemenea, față de intimații T.R. și T.D., care nu au
calitatea de funcționari publici, s-a constatat că nu se poate reține
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și nici săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 220 și art. 213 C. pen.
Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost,
ulterior, confirmată prin rezoluția nr. 325/II/2008 din 4 august 2008 dată de
procurorul general al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Constanța,
prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea
formulată de petiționarul
N.E., în baza
art. 278 C. proc. pen.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, în
conformitate cu art. 278
1
C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu
plângere instanței, solicitând tragerea la răspundere penală a intimaților.
Prin sentința penală nr. 109/P din 11 septembrie 2008 a
Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu m
s sigiliu, conform procesului- din
inori și de familie,
s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul N.E. împotriva
rezoluțiilor nr. 15/P/2008 din 21 iunie 2008 și
nr. 325/II/2008 din 4 august 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Constanța.
Pentru a pronunța acesta hotărâre, instanța de fond a
reținut că rezoluțiile dispuse de procuror sunt legale și temeinice, neexistând
indicii cu privire la săvârșirea vreunei fapte penale de către intimați.
Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal,
petiționarul a declarat recurs, reiterând în esență solicitarea de tragere la
răspundere
penală a intimaților, susținând
că intimatul D.D. a dispus în
mod nelegal evacuarea sa din locuință.
Examinând hotărârea instanței de fond, sub aspectul
motivelor de
recurs invocate și din oficiu
sub toate aspectele, conform art. 385
6
alin. (3)
C. proc.
pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauza ce
formează obiectul dosarului nr. 15/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Constanța, nu s-au identificat indicii din care să rezulte că intimații D.D.,
T.R. și T.D. ar fi săvârșit vreo faptă de natură a antrena răspunderea penală a
acestora, astfel că
soluția de neîncepere a
urmăririi penale, dispusă în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.
, este
temeinică și legală.
Este nefondată susținerea recurentului petiționar că
intimatul executor judecătoresc D.D. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.
246 C. pen., întrucât, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă
că acesta și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu, acționând cu rea-credință
împotriva intereselor petiționarului, având în vedere că executarea silită a
fost încuviințată de instanța de executare și constatând anumite neclarități cu
privire la suprafața de teren ce trebuia să facă obiectul executării, intimatul
a suspendat executarea silită.
De altfel, recurentul petiționar nu a indicat
existența unor elemente de rea-credință și a unor acțiuni specifice elementelor
constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 220 și art. 213 C.
pen., ci doar a învederat propria nemulțumire cu privire la măsurile dispuse de
intimatul D.D., susținând că s-au săvârșit infracțiunile sesizate.
În consecință, respingând plângerea și menținând rezoluția
atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte, în baza art. 385
15
alin. (1)
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul
declarat de N.E. împotriva sentinței penale nr. 109/P din 11 septembrie 2008 a
Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform
dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
petiționarul N.E. împotriva sentinței penale nr. 109/P din 11 septembrie 2008 a
Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.