ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 185/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 21 iunie 2008 dată în dosarul nr. 15/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc D.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și față de numiții T.R. și T.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 220 și art. 213 C. pen., cu motivarea că faptele penale reclamate de petiționarul N.E. nu există. În fapt, s-a reținut că, prin contractul nr. 6 din 12 august 1998, petiționarul N.E. a împrumutat suma de 8 milioane lei ROL de la Banca Internațională a Religiilor Galați, iar pentru garantarea restituirii împrumutului s-a instituit ipotecă pe imobilul situat în municipiul Tulcea, proprietatea petiționarului și a mamei sale N.S.

Nefiind respectat termenul de rambursare a creditului, în luna octombrie 2001 a fost promovată acțiunea de executare silită, iar la data de 9 august 2004, prin lichidator judiciar, imobilul ipotecat a fost vândut, prin licitație, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, fiind adjudecat de numita T.D., prin actul de adjudecare nr. 150/2004, act care constituie titlu de proprietate pentru cumpărătoare (filele 85 - 87 dosar). Urmare cererii formulate de numita T.D., având ca obiect executarea silită a actului de adjudecare nr. 150 din 23 august 2004 și evacuarea debitorilor din imobilul adjudecat, la biroul executorului judecătoresc D.D. s-a înregistrat dosarul de executare nr. 245/2007, au fost emise somații către pârâți, conform dispozițiilor legale prev. de art. 387, art. 411 și art. 578 C. proc.

civ., în vederea eliberării și predării bunului imobil către creditoare. Nefiind respectat termenul acordat prin somație, la data de 6 decembrie 2007, în baza art. 384 1 C. proc. civ., executorul judecătoresc, a solicitat instanței de judecată competente autorizarea de intrare în imobilul adjudecat pentru a putea efectua executarea, cerere admisă de Judecătoria Tulcea (dosar civil nr. 6607/327/2007). Executarea silită a fost realizată, în parte, la data de 9 ianuarie 2008, în prezența organelor de poliție, nefiind finalizată în totalitate deoarece în anexe și camerele dinspre stradă aparținând mamei petiționarului nu s-a putut intra din lipsa cheilor, aceasta fiind în spital, motiv pentru care s-a aplicat sigiliu, conform procesului-verbal din data de 9 ianuarie 2008 întocmit de executorul judecătoresc, D.D.

În motivarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, s-a reținut că, din actele premergătoare efectuate, nu rezultă că intimatul D.D. , în calitate de executor judecătoresc, cu știință, nu a îndeplinit un act sau l-ar fi îndeplinit în mod defectuos, cauzându-i prin acesta o vătămare a intereselor legale ale petiționarului sau că ar fi comis vreo faptă penală. De asemenea, față de intimații T.R. și T.D., care nu au calitatea de funcționari publici, s-a constatat că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și nici săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 220 și art. 213 C. pen. Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost, ulterior, confirmată prin rezoluția nr. 325/II/2008 din 4 august 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul N.E., în baza art. 278 C. proc.

pen. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere instanței, solicitând tragerea la răspundere penală a intimaților. Prin sentința penală nr. 109/P din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu m s sigiliu, conform procesului- din inori și de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul N.E. împotriva rezoluțiilor nr. 15/P/2008 din 21 iunie 2008 și nr. 325/II/2008 din 4 august 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Pentru a pronunța acesta hotărâre, instanța de fond a reținut că rezoluțiile dispuse de procuror sunt legale și temeinice, neexistând indicii cu privire la săvârșirea vreunei fapte penale de către intimați.

Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, petiționarul a declarat recurs, reiterând în esență solicitarea de tragere la răspundere penală a intimaților, susținând că intimatul D.D. a dispus în mod nelegal evacuarea sa din locuință. Examinând hotărârea instanței de fond, sub aspectul motivelor de recurs invocate și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 15/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, nu s-au identificat indicii din care să rezulte că intimații D.D., T.R. și T.D. ar fi săvârșit vreo faptă de natură a antrena răspunderea penală a acestora, astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă în baza art. 10 lit. a) C. proc.

pen. , este temeinică și legală. Este nefondată susținerea recurentului petiționar că intimatul executor judecătoresc D.D. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă că acesta și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu, acționând cu rea-credință împotriva intereselor petiționarului, având în vedere că executarea silită a fost încuviințată de instanța de executare și constatând anumite neclarități cu privire la suprafața de teren ce trebuia să facă obiectul executării, intimatul a suspendat executarea silită. De altfel, recurentul petiționar nu a indicat existența unor elemente de rea-credință și a unor acțiuni specifice elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 220 și art. 213 C. pen., ci doar a învederat propria nemulțumire cu privire la măsurile dispuse de intimatul D.D., susținând că s-au săvârșit infracțiunile sesizate.

În consecință, respingând plângerea și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de N.E. împotriva sentinței penale nr. 109/P din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.E. împotriva sentinței penale nr. 109/P din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.