ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4556/2008

Asupra recursului

de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal,

reclamantul D.G. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș anularea

hotărârii

nr. 729 din 8 mai 2008 a Comisiei de aplicare a Legii 189/2000, recunoașterea

calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor aferente

conform legii.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat

că în anul 1940 părinții săi s-au refugiat din Comuna Turț, Județul Satu Mare,

în localitatea Tălmaciu, Jud. Sibiu, precum și faptul că acesta s-a născut în

timpul refugiului, în anul 1940.

Prin sentința civilă nr. 540 din 26 iunie

2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea reclamantului D.G., a dispus anularea hotărârii nr. 729

din 8 mai 2008 a Comisiei de aplicare a Legii 189/2000 și a obligat pârâta să-i

recunoască calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000 pentru perioada 6 aprilie 1941- 6 martie 1945, începând cu data de 1

aprilie 2008.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că prin hotărârea nr. 729 din 8 mai 2008, pârâta Casa Județeană de

Pensii Maramureș a respins cererea reclamantului, întemeiată pe dispozițiile O.G.

nr. 105/1999 aprobată și completată prin Legea 189/2000, cu motivarea că

petentul D.G. s-a născut în august 1941 în loc. Tălmaciu, jud. Sibiu, în afara

zonei de persecuție etnică, apreciind că această situație nu se încadrează în

prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece petentul nu a fost efectiv strămutat.

În baza probelor administrate în cauză,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate

mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care

au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive

etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat

condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru

nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit

dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență

că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, care

prevăd expres și limitativ persecuțiile etnice ce fac obiectul acestei legi. Se

mai susține că o persoană născută într-o anumită localitate nu poate fi

considerată strămutată în aceeași localitate.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și

cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat,

rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție

între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă

localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii

născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a

părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din

dovezile administrate (declarațiile autentificate ale martorilor M.S. și T.A.

și certificatul de botez al reclamantului) că intimatul s-a născut la data de 6

aprilie 1941 în localitatea Tălmaciu, Județul Sibiu, acolo unde părinții săi

s-au refugiat ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la

Viena.

Fiind născut în perioada refugiului

părinților săi, intimatul-reclamant a împărtășit situația părinților refugiați,

suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data

nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect

a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului

calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință,

să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 540 din 26 iunie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

decembrie 2008.

Irevocabilă.