ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2257/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul C.P.I. prin mandatar C.P.M. a chemat în judecată Casa Județeană de

Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 16260 din 26 februarie 2005

emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea

sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de martori.

Pârâta nu a depus întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 758/2008 din 04

decembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea

hotărârii nr. 16260 din 26 februarie 2005 emisă de pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat

în perioada 06 septembrie 1940 – 15 noiembrie 1944, și să-i acorde drepturile

conferite de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 01 octombrie 2004.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut, în esență, următoarele:

A considerat că potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din

motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de

domiciliu.

A constatat că strămutarea părinților

reclamantului din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii septembrie

1940 s-a datorat persecuțiilor etnice instituite de regimul instaurat în

perioada respectivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, în termen legal, pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând

admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul

respingerii acțiunii reclamantului.

În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta

a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamantul,

născut în localitatea de refugiu a părinților săi nu a suferit persecuții din

motive etnice.

A mai arătat că prima instanță a

acordat reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 de la data de

6 septembrie 1940, cu toate că reclamantul s-a născut la data de 16 ianuarie

1942.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din

considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în

altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că părinții reclamantului

s-au refugiat din localitatea Cluj, județul Cluj, în localitatea Turda, județul

Cluj în cursul lunii septembrie 1940, iar reclamantul s-a născut la data de 16

ianuarie 1942, în localitatea de refugiu a părinților săi.

Efectele refugiului s-au răsfrânt și

asupra reclamantului, de la data nașterii, care se situează în intervalul de

timp avut în vedere de legea menționată.

Prima instanță a observat corect că Legea

nr. 189/2000 nu face nici o diferență în legătură cu persoanele cărora le sunt

aplicabile dispozițiile legii, în sensul că nu stipulează în mod expres că nu

pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuți și născuți după refugiul

părinților.

Prin urmare, față de împrejurarea că

intimatul reclamant s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea

nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinții săi și întrucât

actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește persoanele refugiate care

beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată

că acest motiv de recurs este nefondat și va fi respins ca atare.

În schimb, Înalta Curte constată că

motivul de recurs prin care recurenta critică perioada de acordare pentru

reclamant a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, este justificat.

Astfel, prima instanță a dispus

recunoașterea calității de refugiat a reclamantului începând cu data de 6

septembrie 1940 cu toate că acesta s-a născut la data de 16 ianuarie 1942.

Față de această situație, Înalta Curte în

temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va admite

recursul recurentei și va modifica sentința civilă atacată, în sensul că

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 îi vor fi acordate reclamantului

pentru perioada 16 ianuarie 1942-15 noiembrie 1944, și nu pentru perioada 6

septembrie 1940-15 noiembrie 1944 cum în mod eronat a hotărât instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 758/2008 din 04

decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în parte, în

sensul că drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 se

acordă reclamantului C.P.I. pentru perioada 16 ianuarie 1942-15 noiembrie 1944.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

aprilie 2009.