ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1568/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 644 din 30 octombrie 2008 Judecătoria sector 3 București a

respins contestația la executare formulată de către petentul-contestator L.I.

ca inadmisibilă constatând, că petentul critică în cuprinsul cererii sale

aspecte ținând de nelegalitatea unor sentințe penale, în cauză nefiind

aplicabile dispozițiile art. 460-464 C. proc. pen., prin contestație la

executare nefiind posibil a se schimba sau modifica soluția pronunțată de

instanță care a căpătat autoritate de lucru judecat.

Împotriva sentinței penale a declarat

recurs contestatorul iar prin decizia penală nr. 21/R din 8 ianuarie 2009

Tribunalul București, secția I penală, a respins ca nefondat recursul reținând

că în mod corect prima instanță a respins contestația formulată de petent ca

inadmisibilă, nefiind incidente niciunul dintre cazurile prevăzute expres de

dispozițiile art. 461 C. proc. pen.

Petiționarul a declarat din nou recurs

împotriva deciziilor pronunțate de Tribunal, iar Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 240 din 13 februarie 2009 a respins ca

inadmisibil recursul constatând că singura cale de atac care putea fi

exercitată împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță, respectiv

Judecătoria sector 3 București, era recursul care a fost deja epuizat, astfel

că un nou recurs împotriva unei hotărâri definitive nu este admisibil.

Nemulțumit de soluțiile pronunțate de

instanțe, petentul contestator a declarat un nou recurs împotriva deciziei

curții de apel pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

reiterând susținerile formulate în contestația la executare.

Recursul declarat de contestator este

inadmisibil.

Potrivit art. 385

1

alin. (1)

lit. f) C. proc. pen. calea de atac împotriva sentințelor pronunțate în materia

executării hotărârilor penale este recursul și cum această unică cale ordinară

de atac a fost deja epuizată ca urmare a exercitării acesteia de către

contestator, un nou recurs formulat în cauză împotriva unei hotărâri rămasă

definitivă este inadmisibil.

Așa fiind, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca atare recursul

contestatorului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

contestatorul L.I. împotriva deciziei penale nr. 240 din 13 februarie 2009 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurentul contestator la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.