ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1568/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 644 din 30 octombrie 2008 Judecătoria sector 3 București a respins contestația la executare formulată de către petentul-contestator L.I. ca inadmisibilă constatând, că petentul critică în cuprinsul cererii sale aspecte ținând de nelegalitatea unor sentințe penale, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 460-464 C. proc. pen., prin contestație la executare nefiind posibil a se schimba sau modifica soluția pronunțată de instanță care a căpătat autoritate de lucru judecat. Împotriva sentinței penale a declarat recurs contestatorul iar prin decizia penală nr. 21/R din 8 ianuarie 2009 Tribunalul București, secția I penală, a respins ca nefondat recursul reținând că în mod corect prima instanță a respins contestația formulată de petent ca inadmisibilă, nefiind incidente niciunul dintre cazurile prevăzute expres de dispozițiile art. 461 C. proc.

pen. Petiționarul a declarat din nou recurs împotriva deciziilor pronunțate de Tribunal, iar Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 240 din 13 februarie 2009 a respins ca inadmisibil recursul constatând că singura cale de atac care putea fi exercitată împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță, respectiv Judecătoria sector 3 București, era recursul care a fost deja epuizat, astfel că un nou recurs împotriva unei hotărâri definitive nu este admisibil. Nemulțumit de soluțiile pronunțate de instanțe, petentul contestator a declarat un nou recurs împotriva deciziei curții de apel pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând susținerile formulate în contestația la executare.

Recursul declarat de contestator este inadmisibil. Potrivit art. 385 1 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. calea de atac împotriva sentințelor pronunțate în materia executării hotărârilor penale este recursul și cum această unică cale ordinară de atac a fost deja epuizată ca urmare a exercitării acesteia de către contestator, un nou recurs formulat în cauză împotriva unei hotărâri rămasă definitivă este inadmisibil. Așa fiind, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca atare recursul contestatorului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul L.I. împotriva deciziei penale nr. 240 din 13 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.