ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2478/2009

Asupra recursului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea din 23 iunie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București,

secția penală, în

baza art. 300

2

și art. 160

b

C. proc. pen., raportat la art.

148 lit. f) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului Ș.S

.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de

fond a reținut că infracțiunea pentru

care este judecat inculpatul este sancționată cu pedeapsa mai mare de 4

ani, iar

modalitatea de

săvârșire a faptei a generat o stare majoră de indignare în comunitate,

probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică.

S-a mai reținut că există indicii că inculpatul a încercat să se sustragă

procesului penal, că a mai cunoscut rigorile legii penale și contravenționale,

în

prezenta cauză fiind judecat pentru o

faptă comisă în stare de ebrietate, prin violență

fizică față de minora

de 11 ani, după ce anterior soția și alți 3 copii ai săi au fost nevoiți să

plece din domiciliu datorită atitudinii sale violente.

S-a apreciat că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

avut în vedere la luarea măsurii arestării

preventive a inculpatului, fiind conformă cu

exigențele

impuse de art. 5 par. l, pct. l din C.A.D.O.L.F.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând

revocarea măsurii arestării preventive pe motiv că temeiurile care au fost

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin.

Recursul inculpatului este nefondat.

Inculpatul Ș.S. a fost trimis în judecată și condamnat prin

sentința penală nr. 91/ D din 29 aprilie 2009 a

Tribunalului Neamț, pentru săvârșirea

infracțiunii

de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b), alin. (3), teza

I

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

constând

în aceea că, în noaptea de 29 iunie 2008, a violat-o de 2 ori pe

minora B.A.I., în vârstă de 11 ani, pe care o avea

în îngrijire.

Totodată, s-a menținut starea de arest a

inculpatului, luată în baza mandatului

de arestare preventivă nr. 18/ U din 1 iulie 2008, emis de Tribunalul

Neamț.

Temeiul arestării preventive a

inculpatului a fost cel prevăzut de art. 146,

149, 151 și 148 lit. f) C. proc. pen.,

reținându-se că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa mai

mare de 4 ani și există probe din care rezultă că lăsarea în libertate a

acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Potrivit art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

arestarea inculpatului se poate dispune atunci când „inculpatul a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii

pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există

probe că lăsarea sa în libertate prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică”.

În cauza de față, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat

printr-o

hotărâre chiar nedefinitivă, pentru

săvârșirea infracțiunii de viol asupra unei minore

de 11 ani, pe care o avea în îngrijire, faptă cu

un grad de pericol social deosebit, iar față de modalitatea de săvârșire a

acesteia, care a determinat indignarea comunității

din care face parte și persoana inculpatului, care

nu este la primul contact cu legea

penală, reiese pericolul concret

pentru ordinea publică.

Apreciind că temeiurile care au dus la

luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în

continuare menținerea acesteia măsuri,

instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea

dispozițiilor C.E.D.O. și ale Constituției

României referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de

libertate a unei

persoane se poate

dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o

infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se

săvârșească o nouă infracțiune, fiind

necesară

astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor,

desfășurarea

în bune condiții a procesului penal.

Față de aceste considerente, recursul

inculpatului este nefondat, iar în temeiul

art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen.,

urmează a fi respins.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat recurentul la plata

cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.S. împotriva

încheierii din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală în dosarul nr.

2384.2/103/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat, din care

suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 26

iunie 2009.