ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2478/2009

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 23 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală, în baza art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen., raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului Ș.S . În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul este sancționată cu pedeapsa mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a faptei a generat o stare majoră de indignare în comunitate, probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

S-a mai reținut că există indicii că inculpatul a încercat să se sustragă procesului penal, că a mai cunoscut rigorile legii penale și contravenționale, în prezenta cauză fiind judecat pentru o faptă comisă în stare de ebrietate, prin violență fizică față de minora de 11 ani, după ce anterior soția și alți 3 copii ai săi au fost nevoiți să plece din domiciliu datorită atitudinii sale violente. S-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind conformă cu exigențele impuse de art. 5 par. l, pct. l din C.A.D.O.L.F. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive pe motiv că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin.

Recursul inculpatului este nefondat. Inculpatul Ș.S. a fost trimis în judecată și condamnat prin sentința penală nr. 91/ D din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Neamț, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b), alin. (3), teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 29 iunie 2008, a violat-o de 2 ori pe minora B.A.I., în vârstă de 11 ani, pe care o avea în îngrijire. Totodată, s-a menținut starea de arest a inculpatului, luată în baza mandatului de arestare preventivă nr. 18/ U din 1 iulie 2008, emis de Tribunalul Neamț. Temeiul arestării preventive a inculpatului a fost cel prevăzut de art. 146, 149, 151 și 148 lit. f) C. proc.

pen., reținându-se că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani și există probe din care rezultă că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Potrivit art. 148 lit. f) C. proc. pen., arestarea inculpatului se poate dispune atunci când „inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”.

În cauza de față, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat printr-o hotărâre chiar nedefinitivă, pentru săvârșirea infracțiunii de viol asupra unei minore de 11 ani, pe care o avea în îngrijire, faptă cu un grad de pericol social deosebit, iar față de modalitatea de săvârșire a acesteia, care a determinat indignarea comunității din care face parte și persoana inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penală, reiese pericolul concret pentru ordinea publică. Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia măsuri, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor C.E.D.O.

și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Față de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, iar în temeiul art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.S. împotriva încheierii din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală în dosarul nr. 2384.2/103/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 26 iunie 2009.