ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1020/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 8638 din 25 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, dată urmare declinării competenței soluționării cauzei dispusă prin sentința civilă nr. 2320 din 26 martie 2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei SC K.T. SRL București și în contradictoriu cu pârâta SC F.D. SRL București s-a dispus rezoluțiunea contractului de prestări servicii din 15 mai 2006, cu obligarea pârâtei să restituie avansul încasat în sumă de 3.161,06 lei. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reclamantei privind plata daunelor - interese generate de nepredarea în termen a lucrărilor de proiectare a etajului doi al sediului său secundar administrativ.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 87 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, sentința anulată în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ. iar pe fond cererea reclamantei a fost respinsă ca nefondată. Instanța de apel a reținut că după declinarea competenței, la prim termen în fața Tribunalului, pârâta a formulat cerere pentru amânarea judecății, avocatul său fiind plecat în străinătate, cerere respinsă de instanță, așa încât s-a reținut în apel că a fost încălcat dreptul pârâtei la un proces echitabil, cum este prevăzut în art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și că s-au încălcat principii fundamentale ale procesului civil ce atrag nulitatea hotărârii.

Pe fond, instanța de apel a reținut că echilibrul firesc între principiul forței obligatorii a contractului, cel al executării în natură și cu bună - credință a obligațiilor asumate și cel al echității, este garantat de către instanță care apreciază dacă acordă un termen de grație pentru îndeplinirea obligațiilor, respingând acțiunea dacă apreciază că acest lucru este posibil sau când obligațiile sunt executate în timpul procesului. În speță, conform clauzelor contractuale, pârâta și-a asumat obligația de a întocmi proiectul etajului doi al sediului secundar al reclamantei - obligație de rezultat - și de a obține autorizația de construire, cu toate avizele necesare, obligație de mijloace în opinia instanței.

Cum prin înscrisurile depuse în apel pârâta a probat că a întocmit proiectul în iunie 2006, deci înainte de expirarea termenului contractual, 15 iulie 2006, instanța a reținut că pârâta și-a îndeplinit parțial obligațiile asumate, iar pentru autorizația de construire a făcut demersurile necesare în vederea obținerii ei, actualizând certificatul de urbanism în timpul procesului și depunând Raportul de expertiză tehnică și Memoriul tehnic de rezistență. Chiar dacă autorizația de construire nu a fost obținută în termenul contractual fapta pârâtei nu constituie o abatere atât de gravă încât să justifice rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară, mai ales că acest aspect trebuie raportat atât la poziția administrației locale cât și la cea a reclamantei care pe parcursul procesului a susținut și că s-a redactat o tranzacție între părți.

Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului recurenta critică omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere din acțiunea sa, nefiind analizată decât rezoluțiunea contractului. De asemenea instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând înțelesul neîndoielnic al acestuia și făcând o greșită interpretare și aplicare a legii. Astfel, greșit s-a anulat hotărârea de fond pe motiv că i-a fost încălcat dreptul la apărare câtă vreme aceasta a avut apărător ales, ce a depus întâmpinare la dosar și a solicitat proba cu acte, în sensul ca reclamanta să fie obligată să le depună, cerere admisă de instanță.

În condițiile în care dispozițiile art. 156 C. proc. civ. prevăd posibilitatea pentru instanță de a acorda termen pentru imposibilitate de prezentare și nu obligația acordării respectivului termen, instanța de apel greșit a reținut că i s-a încălcat dreptul la apărare pârâtei, interesele avocaților neputând fi mai presus decât cele ale clienților sau actului de justiție. Din moment ce pârâta a susținut că nu deține probe, instanța de apel greșit a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lor în condițiile art. 167 C. proc. civ., aceasta depunând probe abia în apel. Deși instanța a reținut ca abuzivă cererea creditorului în rezoluțiunea contractului, recurenta apreciază că opțiunea de a alege între rezoluțiune și executarea silită a obligației aparține creditorului, care, în speță, a și optat pentru rezoluțiunea contractului cu plata unor daune - interese.

Prin întâmpinare intimata - pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul recurentei este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta. Critica recurentei privind anularea sentinței de fond pe considerentul că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al pârâtei și la un proces echitabil este întemeiată deoarece din actele dosarului rezultă că pârâta a fost asistată la fond de avocat ales, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității și apărări pe fond, a formulat probe și a depus practică judiciară în susținerea apărărilor, a formulat apărări pe excepția necompetenței instanței când a fost prezentă prin apărătorul ales.

Este adevărat că în fața tribunalului apărătorul său a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare, fiind plecată în concediu de odihnă în străinătate, dar instanța a respins această cerere reținând că în acest caz apărătorul titular putea da delegație de substituire unui alt avocat, aspecte ce nu pot duce la concluzia încălcării dreptului la apărare în condițiile în care, potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ. amânarea cauzei pentru un asemenea motiv este lăsată la aprecierea instanței, iar argumentarea soluției dată pe acest aspect este în concordanță cu dispozițiile art. 221 din Statutul profesiei de avocat potrivit cărora avocatul are obligația de a depune toate diligențele necesare pentru îndeplinirea serviciului încredințat, iar în cazul când este împiedicat să-și îndeplinească serviciul profesional își va asigura substituirea, după cum se stipulează în alin. (2) din același text.

Împrejurarea că instanța de fond a soluționat cauza în absența apărătorului pârâtei nu echivalează cu încălcarea unui principiu fundamental al procesului civil, cum a reținut instanța de apel câtă vreme instanța s-a pronunțat în condițiile art. 152 C. proc. civ. și a reținut că pârâta nu și-a demonstrat în niciun mod îndeplinirea obligațiilor contractuale, cu toate că prin întâmpinarea depusă la dosar își asumase obligația depunerii înscrisurilor la dosar, obligație ce îi incumba de altfel potrivit dispozițiilor art. 115 pct. 3 C. proc. civ. și art. 116 C. proc. civ., dar pe care nu și-a îndeplinit-o. Cum potrivit art. 160 C. proc. civ.

în cazul declarării necompetenței dovezile administrate în instanța necompetentă rămân câștigate judecății Curtea apreciază că instanța de apel greșit a reținut că dreptul la apărare al pârâtei a fost încălcat de către tribunal câtă vreme instanța de fond a analizat apărările acesteia formulate prin întâmpinare, pronunțându-se în raport de probele existente în dosar. În consecință, ținând cont de toate aceste aspecte concrete ce rezultă din dosar Curtea apreciază nu se poate susține că s-ar fi încălcat dreptul pârâtei la un proces echitabil în sensul art. 6 C.E.D.O. și că probele pârâtei nu ar fi fost analizate într-un cadru legal de tribunal, disproporționalitatea acestora neînfrângând principiul egalității șanselor pe care fiecare parte înțelege mai mult sau mai puțin să-l valorifice.

Cât privește fondul pricinii, rejudecat în apel în urma suplimentării probatoriului de către pârâtă, Curtea apreciază că, deși în apel s-au depus proiecte datate iunie 2006 privind supraetajarea sediului secundar al reclamantei - ce nu poartă viza beneficiarului - acestea nu probează îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, ele nefiind urmate de obținerea autorizației de construcție așa cum se stipulase în art. 1 din contract și, nici îndeplinirea lucrărilor în termenul contractual. Din actele dosarului rezultă că reclamanta notifica pârâta în decembrie 2006 că nu și-a respectat obligațiile asumate în termenul contractual, expirat în 15 iulie 2006, iar demersurile pârâtei privind obținerea autorizației de construire au fost efectuate pe parcursul soluționării cauzei (septembrie - octombrie 2007 pentru obținerea certificatului de urbanism; ianuarie 2008 pentru obținerea autorizației de construire).

În atare situație Curtea apreciază că pârâta nu a dovedit îndeplinirea obiectului contractului în termenul contractual și în totalitate, însăși instanța de apel reținând că doar parțial aceasta a executat obligațiile asumate, motiv pentru care greșit acțiunea reclamantei a fost respinsă de instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ. Critica recurentei privind omisiunea instanței de a se pronunța asupra tuturor petitelor cererii nu este întemeiată deoarece, în raport de soluția adoptată în legătură cu rezoluțiunea contractului, celelalte petite accesorii referitoare la repunerea părților în situația anterioară nu se mai impuneau a fi analizate. În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că recursul reclamantei este întemeiat, urmând a fi admis conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. coroborat cu art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., decizia din apel urmând a fi modificată în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat, soluția de fond urmând a fi menținută ca temeinică și legală. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. intimata pârâtă urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 1.136,15 lei reprezentând taxele de timbru și onorariul apărătorului ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC K.T. SRL București. Modifică decizia nr. 87 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel București în sensul că respinge apelul pârâtei SC F.D. SRL declarat împotriva sentinței comerciale nr. 8638 din 25 iunie 2007 a Tribunalului București. Obligă intimata pârâtă la 1.136,15 lei cheltuieli de judecată către recurentă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2009.