ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1020/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 8638 din 25 iunie 2007 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, dată urmare declinării

competenței soluționării cauzei dispusă prin sentința civilă nr. 2320 din 26

martie 2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București, a fost admisă în parte

acțiunea reclamantei SC K.T. SRL București și în contradictoriu cu pârâta SC F.D.

SRL București s-a dispus rezoluțiunea contractului de prestări servicii din 15

mai 2006, cu obligarea pârâtei să restituie avansul încasat în sumă de 3.161,06

lei.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă cererea reclamantei privind plata daunelor - interese generate de

nepredarea în termen a lucrărilor de proiectare a etajului doi al sediului său

secundar administrativ.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 87 din 28

februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, sentința

anulată în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ. iar pe fond

cererea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.

Instanța de apel a reținut

că după declinarea competenței, la prim termen în fața Tribunalului, pârâta a

formulat cerere pentru amânarea judecății, avocatul său fiind plecat în

străinătate, cerere respinsă de instanță, așa încât s-a reținut în apel că a

fost încălcat dreptul pârâtei la un proces echitabil, cum este prevăzut în art.

6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și că s-au încălcat principii fundamentale ale procesului civil ce

atrag nulitatea hotărârii.

Pe fond, instanța de apel a

reținut că echilibrul firesc între principiul forței obligatorii a

contractului, cel al executării în natură și cu bună - credință a obligațiilor

asumate și cel al echității, este garantat de către instanță care apreciază

dacă acordă un termen de grație pentru îndeplinirea obligațiilor, respingând

acțiunea dacă apreciază că acest lucru este posibil sau când obligațiile sunt

executate în timpul procesului.

În speță, conform clauzelor

contractuale, pârâta și-a asumat obligația de a întocmi proiectul etajului doi

al sediului secundar al reclamantei - obligație de rezultat - și de a obține

autorizația de construire, cu toate avizele necesare, obligație de mijloace în

opinia instanței.

Cum prin înscrisurile depuse

în apel pârâta a probat că a întocmit proiectul în iunie 2006, deci înainte de

expirarea termenului contractual, 15 iulie 2006, instanța a reținut că pârâta

și-a îndeplinit parțial obligațiile asumate, iar pentru autorizația de

construire a făcut demersurile necesare în vederea obținerii ei, actualizând

certificatul de urbanism în timpul procesului și depunând Raportul de expertiză

tehnică și Memoriul tehnic de rezistență.

Chiar dacă autorizația de

construire nu a fost obținută în termenul contractual fapta pârâtei nu constituie

o abatere atât de gravă încât să justifice rezoluțiunea contractului și

repunerea părților în situația anterioară, mai ales că acest aspect trebuie

raportat atât la poziția administrației locale cât și la cea a reclamantei care

pe parcursul procesului a susținut și că s-a redactat o tranzacție între părți.

Nemulțumită de această

decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului

recurenta critică omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra tuturor

capetelor de cerere din acțiunea sa, nefiind analizată decât rezoluțiunea

contractului.

De asemenea instanța de apel

a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând înțelesul neîndoielnic al

acestuia și făcând o greșită interpretare și aplicare a legii.

Astfel, greșit s-a anulat

hotărârea de fond pe motiv că i-a fost încălcat dreptul la apărare câtă vreme

aceasta a avut apărător ales, ce a depus întâmpinare la dosar și a solicitat

proba cu acte, în sensul ca reclamanta să fie obligată să le depună, cerere

admisă de instanță.

În condițiile în care

dispozițiile art. 156 C. proc. civ. prevăd posibilitatea pentru instanță de a

acorda termen pentru imposibilitate de prezentare și nu obligația acordării

respectivului termen, instanța de apel greșit a reținut că i s-a încălcat

dreptul la apărare pârâtei, interesele avocaților neputând fi mai presus decât

cele ale clienților sau actului de justiție.

Din moment ce pârâta a

susținut că nu deține probe, instanța de apel greșit a reținut că instanța de

fond nu s-a pronunțat asupra lor în condițiile art. 167 C. proc. civ., aceasta

depunând probe abia în apel.

Deși instanța a reținut ca

abuzivă cererea creditorului în rezoluțiunea contractului, recurenta apreciază

că opțiunea de a alege între rezoluțiune și executarea silită a obligației

aparține creditorului, care, în speță, a și optat pentru rezoluțiunea

contractului cu plata unor daune - interese.

Prin întâmpinare intimata - pârâtă

a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul recurentei este

întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta.

Critica recurentei privind

anularea sentinței de fond pe considerentul că instanța de fond a încălcat

dreptul la apărare al pârâtei și la un proces echitabil este întemeiată

deoarece din actele dosarului rezultă că pârâta a fost asistată la fond de

avocat ales, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității

și apărări pe fond, a formulat probe și a depus practică judiciară în

susținerea apărărilor, a formulat apărări pe excepția necompetenței instanței

când a fost prezentă prin apărătorul ales.

Este adevărat că în fața tribunalului

apărătorul său a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare,

fiind plecată în concediu de odihnă în străinătate, dar instanța a respins

această cerere reținând că în acest caz apărătorul titular putea da delegație

de substituire unui alt avocat, aspecte ce nu pot duce la concluzia încălcării

dreptului la apărare în condițiile în care, potrivit art. 156 alin. (1) C.

proc. civ. amânarea cauzei pentru un asemenea motiv este lăsată la aprecierea

instanței, iar argumentarea soluției dată pe acest aspect este în concordanță

cu dispozițiile art. 221 din Statutul profesiei de avocat potrivit cărora

avocatul are obligația de a depune toate diligențele necesare pentru

îndeplinirea serviciului încredințat, iar în cazul când este împiedicat să-și

îndeplinească serviciul profesional își va asigura substituirea, după cum se

stipulează în alin. (2) din același text.

Împrejurarea că instanța de

fond a soluționat cauza în absența apărătorului pârâtei nu echivalează cu

încălcarea unui principiu fundamental al procesului civil, cum a reținut

instanța de apel câtă vreme instanța s-a pronunțat în condițiile art. 152 C.

proc. civ. și a reținut că pârâta nu și-a demonstrat în niciun mod îndeplinirea

obligațiilor contractuale, cu toate că prin întâmpinarea depusă la dosar își

asumase obligația depunerii înscrisurilor la dosar, obligație ce îi incumba de

altfel potrivit dispozițiilor art. 115 pct. 3 C. proc. civ. și art. 116 C.

proc. civ., dar pe care nu și-a îndeplinit-o.

Cum potrivit art. 160 C.

proc. civ. în cazul declarării necompetenței dovezile administrate în instanța

necompetentă rămân câștigate judecății Curtea apreciază că instanța de apel

greșit a reținut că dreptul la apărare al pârâtei a fost încălcat de către

tribunal câtă vreme instanța de fond a analizat apărările acesteia formulate

prin întâmpinare, pronunțându-se în raport de probele existente în dosar.

În consecință, ținând cont

de toate aceste aspecte concrete ce rezultă din dosar Curtea apreciază nu se

poate susține că s-ar fi încălcat dreptul pârâtei la un proces echitabil în

sensul art. 6 C.E.D.O. și că probele pârâtei nu ar fi fost analizate într-un

cadru legal de tribunal, disproporționalitatea acestora neînfrângând principiul

egalității șanselor pe care fiecare parte înțelege mai mult sau mai puțin să-l

valorifice.

Cât privește fondul

pricinii, rejudecat în apel în urma suplimentării probatoriului de către

pârâtă, Curtea apreciază că, deși în apel s-au depus proiecte datate iunie 2006

privind supraetajarea sediului secundar al reclamantei - ce nu poartă viza

beneficiarului - acestea nu probează îndeplinirea obligațiilor asumate prin

contract, ele nefiind urmate de obținerea autorizației de construcție așa cum

se stipulase în art. 1 din contract și, nici îndeplinirea lucrărilor în

termenul contractual.

Din actele dosarului rezultă

că reclamanta notifica pârâta în decembrie 2006 că nu și-a respectat

obligațiile asumate în termenul contractual, expirat în 15 iulie 2006, iar

demersurile pârâtei privind obținerea autorizației de construire au fost

efectuate pe parcursul soluționării cauzei (septembrie - octombrie 2007 pentru

obținerea certificatului de urbanism; ianuarie 2008 pentru obținerea

autorizației de construire).

În atare situație Curtea

apreciază că pârâta nu a dovedit îndeplinirea obiectului contractului în

termenul contractual și în totalitate, însăși instanța de apel reținând că doar

parțial aceasta a executat obligațiile asumate, motiv pentru care greșit

acțiunea reclamantei a fost respinsă de instanța de apel, cu încălcarea

dispozițiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ.

Critica recurentei privind

omisiunea instanței de a se pronunța asupra tuturor petitelor cererii nu este

întemeiată deoarece, în raport de soluția adoptată în legătură cu rezoluțiunea

contractului, celelalte petite accesorii referitoare la repunerea părților în

situația anterioară nu se mai impuneau a fi analizate.

În consecință, pentru

considerentele expuse, Curtea apreciază că recursul reclamantei este întemeiat,

urmând a fi admis conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. coroborat cu art.

304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., decizia din apel urmând a fi modificată în

sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat, soluția de fond urmând a fi

menținută ca temeinică și legală.

În temeiul dispozițiilor art.

274 C. proc. civ. intimata pârâtă urmează a fi obligată la plata cheltuielilor

de judecată în recurs în sumă de 1.136,15 lei reprezentând taxele de timbru și

onorariul apărătorului ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC K.T. SRL București.

Modifică decizia nr. 87 din

28 februarie 2008 a Curții de Apel București în sensul că respinge apelul

pârâtei SC F.D. SRL declarat împotriva sentinței comerciale nr. 8638 din 25

iunie 2007 a Tribunalului București.

Obligă intimata pârâtă la 1.136,15

lei cheltuieli de judecată către recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2009.