ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4683/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții D.A., D.L., V.O.B., I.P., A.S., D.S. și L.S. au chemat în judecată pe pârâții C.A.S. Iași și Ș.I., în calitate de Președinte Director General al C.A.S. Iași, solicitând a le fi recunoscut dreptul la un spor de complexitate de 25% aplicat la sariul de bază brut, prevăzut de art. 296 din Legea nr. 95/2006, începând cu 1 iunie 2006, a fi obligată pârâta la modificarea Deciziei nr. 172 din 31 mai 2006 a Președintelui C.A.S. Iași, în sensul completării acesteia și a acordării sporului de complexitate de 25% aplicat la salariul de bază al reclamanților ori la emiterea unei decizii prin care să le fie acordat acest spor, cu daune în cuantum de 7.896 RON.

Această acțiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția contencios administrativ, iar în cursul soluționării sale reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 227 din 27 iunie 2006 al Președintelui C.N.A.S., astfel că instanța de fond, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, reactualizată, a sesizat la data de 23 februarie 2007 Curtea de Apel Iași, pentru soluționarea excepției invocate. Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 79/ CA din 25 iunie 2007, a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanți, privind Ordinul Președintelui C.N.A.S.

nr. 277 din 27 iunie 2006. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că dispozițiile din Ordinul nr. 277/2006 nu încalcă prevederile art. 296 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, câtă vreme nu poate exista similitudine între atribuțiile de control ale celor două compartimente în discuție, care au și o subordonare diferită, nefiind vorba despre o asimilare a activităților serviciului medical. Totodată, atâta timp cât compartimentului de control al C.N.A.S. îi este specifică în mod exclusiv monitorizarea și controlul activității ce ține de furnizarea de servicii (art. 295 – 296 din Legea nr. 95/2006), instituția publică era îndreptățită să aprecieze și să individualizeze salarizarea acestui serviciu, salarizare care nu poate fi aplicată mecanic unui alt serviciu din cadrul aceleiași instituții, ale cărei atribuții sunt total diferite.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenții reclamanți, funcționari publici în cadrul C.A.S. Iași, ce își desfășoară activitatea la compartimentul Serviciul Medical, au susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că sunt legale dispozițiile Ordinului nr. 277/2006, emis de Președintele C.N.A.S., prin care se acordă sporul pentru complexitatea muncii de 25%, aplicat la salariul de bază brut lunar, salariaților cu studii superioare de lungă durată, încadrate în structurile de control ale C.N.A.S. și caselor de asigurări de sănătate, respectiv Direcția de monitorizare și corp control al C.N.A.S.

și compartimentele (birouri, servicii) de control organizate la nivelul C.A.S., în subordinea președintelui – directorului general, ca structuri corespondente ale direcției de monitorizare și corp control a C.N.A.S., întrucât acest ordin încalcă grav prevederile art. 296 din Legea nr. 95/2006. În opinia recurenților, deși se recunoaște că atribuțiile serviciului medical și cele ale serviciului control nu sunt similare, acestea având de altfel și o poziție distinctă în organigrama instituției, nu se poate ignora faptul că ambele au atribuții în ceea ce privește controlul furnizării serviciilor medicale, nici unul dintre cele două compartimente neavând o atribuție exclusivă cu privire la controlul acestor servicii.

Recurenții, prezentând comparativ atribuțiile serviciului medical cât și pe cele ale serviciului de control din cadrul C.A.S. Iași, arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că suprapunerea activității celor două compartimente este doar potențială, astfel că nu se impune o salarizare similară în condițiile în care, în opinia lor, activitatea de control a furnizorilor de servicii medicale nu este potențială ci este chiar o activitate curentă.

În fine, recurenții au susținut că printr-o interpretare nelegală instanța de fond a ajuns la concluzia că Ordinul nr. 277/2006 nu contravine Legii nr. 95/2006, în condițiile în care prin acest ordin se adaugă condiții restrictive la lege și se restrânge în mod arbitrar acordarea sporului de complexitate doar personalului din cadrul compartimentului de control, organizat în subordinea Președintelui – Directorului General, fiind excluse alte structuri care au și atribuții în ceea ce privește controlul furnizării serviciilor. Recursul nu este fondat. Înalta Curte examinând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente ca și prin prisma criticilor recurenților – reclamanți, reține că excepția de nelegalitate invocată a fost în mod corect respinsă prin hotărârea atacată, astfel că urmează a fi menținută, în considerarea celor în continuare arătate.

Potrivit art. 295 și 296 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, salarizarea personalului C.N.A.S. și a caselor de asigurări care organizează și efectuează controlul serviciilor medicale ce se acordă asiguraților pe baza contractelor de furnizare de servicii încheiate potrivit legii, este similară cu cea prevăzută de lege pentru compartimentele de audit. Ordinul președintelui C.N.A.S., nr. 277/2006, emis în aplicarea textelor de lege sus menționate, a prevăzut acordarea sporului pentru complexitatea muncii, de 25%, aplicat la salariul de bază brut lunar, salariaților cu studii superioare din cadrul compartimentului, biroului sau serviciului de control, organizat în subordinea președintelui/ director general al casei de asigurări, care efectuează acțiuni de control al furnizării serviciilor medicale.

Recurenții-reclamanți au reclamat practic încălcarea unui drept salarial, apreciind că în mod nelegal, în baza Ordinului emis, nr. 277/2006, nu beneficiază și ei de sporul respectiv, deși își desfășoară activitatea în cadrul C.A.S. Iași, la compartimentul Serviciul medical. Înalta Curte, apreciază, în acord cu instanța de fond, că Ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat, a fost emis cu respectarea textelor legale la care s-a raportat, fără a contraveni normelor juridice instituite prin Legea nr. 95/2006. Forma și conținutul ordinului atacat nu denaturează norma juridică în executarea căreia a fost emis, și nici nu creează regimuri salariale discriminatorii, astfel cum au susținut recurenții, câtă vreme, chiar aceștia din urmă au recunoscut că atribuțiile Serviciului medical și cele ale Serviciului control nu sunt similare, iar aceste compartimente au poziții distincte în organizarea instituției, precum și o subordonare diferită.

Chiar dacă și Serviciul medical are printre atribuțiile cuprinse în statut și atribuții de verificare și control, acestea nu au caracter prioritar și nici permanent, astfel că în mod legal, cât timp compartimentului de control al C.N.A.S. îi este specifică în mod exclusiv monitorizarea și controlul activității ce ține de furnizarea de servicii medicale, Înalta Curte apreciază că în mod legal, emitentul ordinului contestat, în aplicarea taxelor legale sus-arătate, a dispus acordarea sporurilor de complexitate persoanelor care au numai atribuții de control, fiind firesc ca un astfel de spor să nu poată fi extins și salariaților altor compartimente, cu atribuții distincte. Față de toate cele învederate, reținând că pentru argumentele prezentate, criticile recurenților-reclamanți nu pot fi primite, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ. , se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.A., D.L., V.O.B., I.P., A.S., D.S. și L.S. împotriva sentinței civile nr. 79/ CA din 25 iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2007.