ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4683/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanții D.A., D.L., V.O.B., I.P., A.S., D.S. și L.S.

au chemat în judecată pe pârâții C.A.S. Iași și Ș.I., în calitate de Președinte

Director General al C.A.S. Iași, solicitând a le fi recunoscut dreptul la un spor

de complexitate de 25% aplicat la sariul de bază brut, prevăzut de art. 296 din

Legea nr. 95/2006, începând cu 1 iunie 2006, a fi obligată pârâta la

modificarea Deciziei nr. 172 din 31 mai 2006 a Președintelui C.A.S. Iași, în

sensul completării acesteia și a acordării sporului de complexitate de 25%

aplicat la salariul de bază al reclamanților ori la emiterea unei decizii prin

care să le fie acordat acest spor, cu daune în cuantum de 7.896 RON.

Această acțiune a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția contencios administrativ, iar

în cursul soluționării sale reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a

Ordinului nr. 227 din 27 iunie 2006 al Președintelui

C.N.A.S., astfel că instanța de

fond, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, reactualizată, a sesizat la data

de 23 februarie 2007 Curtea de Apel Iași, pentru soluționarea excepției

invocate.

Curtea de Apel Iași, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 79/ CA din 25 iunie

2007, a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanți, privind

Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 277 din 27 iunie 2006.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că dispozițiile din Ordinul nr. 277/2006 nu încalcă

prevederile art. 296 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul

sănătății, câtă vreme nu poate exista similitudine între atribuțiile de control

ale celor două compartimente în discuție, care au și o subordonare diferită,

nefiind vorba despre o asimilare a activităților serviciului medical. Totodată,

atâta timp cât compartimentului de control al C.N.A.S. îi este specifică în mod

exclusiv monitorizarea și controlul activității ce ține de furnizarea de

servicii (art. 295 – 296 din Legea nr. 95/2006), instituția publică era

îndreptățită să aprecieze și să individualizeze salarizarea acestui serviciu,

salarizare care nu poate fi aplicată mecanic unui alt serviciu din cadrul

aceleiași instituții, ale cărei atribuții sunt total diferite.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În esență, prin motivele de

recurs dezvoltate, recurenții reclamanți, funcționari publici în cadrul C.A.S. Iași,

ce își desfășoară activitatea la compartimentul Serviciul Medical, au susținut

că în mod greșit instanța de fond a reținut că sunt legale dispozițiile

Ordinului nr. 277/2006, emis de Președintele C.N.A.S., prin care se acordă

sporul pentru complexitatea muncii de 25%, aplicat la salariul de bază brut

lunar, salariaților cu studii superioare de lungă durată, încadrate în structurile

de control ale C.N.A.S. și caselor de asigurări de sănătate, respectiv Direcția

de monitorizare și corp control al C.N.A.S. și compartimentele (birouri,

servicii) de control organizate la nivelul C.A.S., în subordinea președintelui

– directorului general, ca structuri corespondente ale direcției de

monitorizare și corp control a C.N.A.S., întrucât acest ordin încalcă grav

prevederile art. 296 din Legea nr. 95/2006.

În opinia recurenților, deși

se recunoaște că atribuțiile serviciului medical și cele ale serviciului

control nu sunt similare, acestea având de altfel și o poziție distinctă în

organigrama instituției, nu se poate ignora faptul că ambele au atribuții în

ceea ce privește controlul furnizării serviciilor medicale, nici unul dintre

cele două compartimente neavând o atribuție exclusivă cu privire la controlul

acestor servicii.

Recurenții, prezentând

comparativ atribuțiile serviciului medical cât și pe cele ale serviciului de

control din cadrul C.A.S. Iași, arată că în mod greșit instanța de fond a

reținut că suprapunerea activității celor două compartimente este doar

potențială, astfel că nu se impune o salarizare similară în condițiile în care,

în opinia lor, activitatea de control a furnizorilor de servicii medicale nu

este potențială ci este chiar o activitate curentă.

În fine, recurenții au

susținut că printr-o interpretare nelegală instanța de fond a ajuns la concluzia

că Ordinul nr. 277/2006 nu contravine Legii nr. 95/2006, în condițiile în care

prin acest ordin se adaugă condiții restrictive la lege și se restrânge în mod

arbitrar acordarea sporului de complexitate doar personalului din cadrul

compartimentului de control, organizat în subordinea Președintelui –

Directorului General, fiind excluse alte structuri care au și atribuții în ceea

ce privește controlul furnizării serviciilor.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte examinând

actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente ca și

prin prisma criticilor recurenților – reclamanți, reține că excepția de

nelegalitate invocată a fost în mod corect respinsă prin hotărârea atacată, astfel

că urmează a fi menținută, în considerarea celor în continuare arătate.

Potrivit art. 295 și 296 din

Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, salarizarea

personalului C.N.A.S. și a caselor de asigurări care organizează și efectuează

controlul serviciilor medicale ce se acordă asiguraților pe baza contractelor

de furnizare de servicii încheiate potrivit legii, este similară cu cea

prevăzută de lege pentru compartimentele de audit.

Ordinul președintelui C.N.A.S.,

nr. 277/2006, emis în aplicarea textelor de lege sus menționate, a prevăzut

acordarea sporului pentru complexitatea muncii, de 25%, aplicat la salariul de

bază brut lunar, salariaților cu studii superioare din cadrul compartimentului,

biroului sau serviciului de control, organizat în subordinea președintelui/

director general al casei de asigurări, care efectuează acțiuni de control al

furnizării serviciilor medicale.

Recurenții-reclamanți au

reclamat practic încălcarea unui drept salarial, apreciind că în mod nelegal,

în baza Ordinului emis, nr. 277/2006, nu beneficiază și ei de sporul respectiv,

deși își desfășoară activitatea în cadrul C.A.S. Iași, la compartimentul

Serviciul medical.

Înalta Curte, apreciază, în

acord cu instanța de fond, că Ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat, a fost

emis cu respectarea textelor legale la care s-a raportat, fără a contraveni

normelor juridice instituite prin Legea nr. 95/2006.

Forma și conținutul ordinului

atacat nu denaturează norma juridică în executarea căreia a fost emis, și nici

nu creează regimuri salariale discriminatorii, astfel cum au susținut

recurenții, câtă vreme, chiar aceștia din urmă au recunoscut că atribuțiile Serviciului

medical și cele ale Serviciului control nu sunt similare, iar aceste

compartimente au poziții distincte în organizarea instituției, precum și o

subordonare diferită.

Chiar dacă și Serviciul

medical are printre atribuțiile cuprinse în statut și atribuții de verificare

și control, acestea nu au caracter prioritar și nici permanent, astfel că în

mod legal, cât timp compartimentului de control al

C.N.A.S. îi este specifică în mod

exclusiv monitorizarea și controlul activității

ce ține de furnizarea de servicii

medicale, Înalta Curte apreciază că în mod legal, emitentul ordinului

contestat, în aplicarea taxelor legale sus-arătate, a dispus acordarea

sporurilor de complexitate persoanelor care au numai atribuții de control,

fiind firesc ca un astfel de spor să nu poată fi extins și salariaților altor

compartimente, cu atribuții distincte.

Față de toate cele

învederate, reținând că pentru argumentele prezentate, criticile

recurenților-reclamanți nu pot fi primite, în conformitate cu prevederile art. 312

C. proc. civ.

, se va respinge ca nefondat

recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.A., D.L., V.O.B., I.P., A.S.,

D.S. și L.S. împotriva sentinței civile nr. 79/ CA din 25 iunie 2007 a Curții

de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2007.