ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 923/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 923/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor penale de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 316 din 19 noiembrie
2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 1954/86/2008, s-a dispus
condamnarea inculpatului G.I., la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art.
175 alin. (l) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 5 ani
pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C.
pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat
suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare la care
inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare
corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., prin sentința penală nr.
324 din 8 mai 207 pronunțată de Judecătoria Suceava, rămasă definitivă prin
neapelare, pe care o va executa alături de cea aplicată prin prezenta, în total
22 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea
pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., privind
interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit.
b) C. pen.
În baza art. 113 alin. (1) C. pen., a fost
obligat inculpatul la tratament medical de specialitate până la însănătoșire.
S-a dedus din pedeapsa de executat, perioada
reținerii și arestării preventive de la 15 martie 2008 la zi și s-a menținut
starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că în cauză nu există constituire
de parte civilă.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a
confiscat de la inculpat corpul delict ce a servit acestuia la săvârșirea
infracțiunii, respectiv o coasă, care a fost înaintată C.C.D. din cadrul
Tribunalului Suceava cu adresa nr. 1954/86/2008 din 8 aprilie 2008, având
următoarele caracteristici: mânerul din lemn, în lungime de 155 cm, tăișul
(partea activă) în lungime de 60 cm, fixat de coadă cu un colier metalic, cu o
pană din lemn și cauciuc, iar pe partea opusă, colierul este împănat cu un
șurub metalic; partea metalică prezintă pe întreaga suprafață urme de rugină,
iar mânerul coasei din zona medicală a copii, lipsește; partea metalică a
coasei are la vârf lățimea de 0,7 cm, în zona mediană 1,3 cm, iar spre mâner
are lățimea de 5,5 cm; mânerul din zona mediană a coasei.
A fost obligat inculpatul să plătească
statului suma de 2.500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,
onorariu avocat oficiu, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiție
către Baroul Suceava, iar suma de 135 lei reprezentând contravaloarea
raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Mina
Minovici București.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța
de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul G.I. este nepotul victimei G.C.,
acesta din urmă fiind fratele mamei sale.
Victima avea afecțiuni locomotorii,
deplasându-se foarte greu, fiind internată în mod repetat, la Spitalul de boli
cronice Solea. Cu aproximativ trei săptămâni înainte de incident, G.C. a fost
externat din spital de către inculpat, cu scopul de a avea grijă de el, fiind
transportat la domiciliul său.
Reține instanța de fond că, în realitate,
scopul urmărit de inculpat nu era acela de a îngriji victima, ci de a beneficia
de pensia lunară a acesteia în cuantum de 200 lei lunar, având totodată și
economii la C.E.C., în sumă de aproximativ 1000 lei.
După epuizarea economiilor victimei,
inculpatul s-a plâns că nu-l mai poate întreține pe unchiul său, astfel încât
îl va interna, din nou, la Spitalul Solea sau la un azil de bătrâni.
Inculpatul presta munci ocazionale la diverse
persoane din localitatea de domiciliu, respectiv sat Corocăiești, județul
Suceava, iar sumele obținute, le cheltuia, în cea mai mare parte pe băuturi
alcoolice.
Inculpatul era cunoscut ca fiind un
consumator de băuturi alcoolice, iar pe acest fond se manifesta violent.
Anterior a suferit mai multe condamnări.
În ziua de 14 martie 2008, în jurul orelor
7,30, inculpatul a plecat la Agenția C.E.C. din com. Dumbrăveni de unde a
retras suma de 100 lei, aparținând victimei. A cumpărat băuturi alcoolice din
localitatea Dumbrăveni, iar când a ajuns la domiciliu a continuat să consume
alcool împreună cu victima, după care a plecat din nou spre sat.
A revenit la domiciliu, noaptea târziu, având
un conflict spontan cu victima G.C. În aceste împrejurări, inculpatul i-a
aplicat acesteia mai multe lovituri, cu o coasă, în diferite zone ale corpului,
după care a abandonat-o în curte, în apropierea ușii de la intrarea în imobil,
unde victima a și decedat.
Din Raportul de necropsie nr. 89/ C din 15
martie 2008 întocmit de S.M.S. Suceava, rezultă că moartea victimei G.C. a fost
violentă, datorându-se șocului hemoragie acut instalat ca urmare a hemoragiei
externe masive produse prin secțiunea pachetului vasculo-nervos radial și
cubital bilateral. După morfologia lor, leziunile s-au putut produce prin
lovire activă cu un corp tăietor-înțepător (posibil coasă).
În raport de starea de fapt reținută și de
probele administrate instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului G.I. realizează
elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174
alin. (l) C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.
a) C. pen.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de
fond, a declarat apel inculpatul G.I., solicitând desființarea acesteia și în
cadrul rejudecării reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 3 din 7 ianuarie 2009
pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 1954/86/2008, s-a dispus admiterea
apelului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare a fost redusă
pedeapsa principală de la 20 ani închisoare la 13 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus ca
inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 329/2007 a Judecătoriei Suceava, executând în final
pedeapsa de 15 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale
hotărârii atacate.
A fost menținută starea de arest și în baza art.
383 alin. (l) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a
fost dedusă, din pedeapsa aplicată, perioada detenției provizorii de la 19
noiembrie 1998 la zi.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina
statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a
reținut, în esență, că, pot fi reținute în favoarea inculpatului, circumstanțe
judiciare atenuante de natură a permite coborârea pedepsei sub minimul special.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și inculpatul G.I., invocându-se
cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Parchetul a solicitat casarea deciziei și
menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr. 316 din 19 noiembrie
2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, iar inculpatul a apreciat că pedeapsa
poate fi coborâtă sub limita stabilită de instanța de apel.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
examinând recursurile formulate în conformitate cu dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385
6
alin. (l) și art. 385
7
alin. (l) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele
considerente:
Starea de fapt reținută de instanța de fond
este corectă, fiind fundamentată pe probele administrate în faza de urmărire
penală și în cursul cercetării judecătorești.
De asemenea, încadrarea juridică a faptei, în
infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (l) raportat la art.
175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., este legală.
Cât privește individualizarea judiciară a
pedepsei, Înalta Curte constată că instanța de apel a luat în considerare
criteriile generale de individualizare, astfel cum sunt prevăzute în art. 72 C.
pen., aplicând o pedeapsă în cuantumul necesar atingerii scopului acesteia,
astfel cum este prevăzut în art. 52 alin. (l) C. pen.
Potrivit acestui din urmă text, pedeapsa este
o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul
prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe
lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând
dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală
săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de
executare a acesteia, trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se
convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor
săvârșirea de fapte penale.
Este necesar și obligatoriu ca la
individualizarea judiciară a pedepsei să se aibă în vedere toate împrejurările
concrete care au însoțit săvârșirea faptei și care sunt de natură să releve
gradul de pericol social concret al faptei și al persoanei infractorului. Nu
pot fi neglijate greutățile familiale ale inculpatului, nivelul său
intelectual, starea sa de sănătate.
În același sens, în cuprinsul art. 74 C. pen.,
sunt enumerate doar exemplificativ o serie de împrejurări care ar putea
constitui circumstanțe atenuante.
Orice împrejurare de natură să ușureze
situația inculpatului se impune a fi luată în considerare în procesul de
individualizare judiciară, instanța urmând a le examina, în raport de celelalte
împrejurări în care a fost săvârșită infracțiunea, de gradul de pericol social
al faptei și făptuitorului. O altă abordare, ar restrânge în mod nejustificat
dreptul de apreciere al judecătorului, iar analiza concretă și distinctă a
fiecărei cauze ar fi înlocuită de interpretări abstracte de natură a
individualiza pedeapsa în mod greșit, eronat.
În speța dedusă judecății, din raportul de
expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici
București rezultă că inculpatul prezintă o tulburare organică de personalitate
pe fond toxietilic cu deteriorare cognitivă și decompresări psihiatrice, având
discernământul diminuat în raport de fapta săvârșită, recomandându-se luarea
măsurii de siguranță a tratamentului medical prevăzută de art. 113 C. pen.
Starea de sănătate a inculpatului, corelată
cu atitudinea sa procesuală, cu nivelul său intelectual, au fost apreciate
corect, de instanța de apel, ca fiind circumstanțe atenuante de natură a
permite coborârea pedepsei sub minimul special.
Aplicarea unei pedepse în cuantum de 13 ani
închisoare, cu executare în regim de detenție este de natură a satisface
exigențele ce decurg din art. 52 C. pen., scopul pedepsei fiind pe deplin
realizat.
Nu se justifică însă coborârea pedepsei sub
limita stabilită de instanța de apel, fapta săvârșită fiind gravă.
Față de considerentele expuse, Înalta Curte,
în temeiul dispozițiilor art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Suceava și de inculpatul G.I.
În baza art. 385
17
alin. (4) C.
proc. pen., raportat la art. 383 alin. (1) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen.,
va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la
15 martie 2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în
cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 3
din 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală, privind pe
inculpatul G.I.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,
durata reținerii și arestării preventive de la 15 martie 2008 la 16 martie
2009.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie
2009
.