ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 923/2009

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 316 din 19 noiembrie

2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 1954/86/2008, s-a dispus

condamnarea inculpatului G.I., la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art.

175 alin. (l) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 5 ani

pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare la care

inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare

corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., prin sentința penală nr.

324 din 8 mai 207 pronunțată de Judecătoria Suceava, rămasă definitivă prin

neapelare, pe care o va executa alături de cea aplicată prin prezenta, în total

22 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea

pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., privind

interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 113 alin. (1) C. pen., a fost

obligat inculpatul la tratament medical de specialitate până la însănătoșire.

S-a dedus din pedeapsa de executat, perioada

reținerii și arestării preventive de la 15 martie 2008 la zi și s-a menținut

starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că în cauză nu există constituire

de parte civilă.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a

confiscat de la inculpat corpul delict ce a servit acestuia la săvârșirea

infracțiunii, respectiv o coasă, care a fost înaintată C.C.D. din cadrul

Tribunalului Suceava cu adresa nr. 1954/86/2008 din 8 aprilie 2008, având

următoarele caracteristici: mânerul din lemn, în lungime de 155 cm, tăișul

(partea activă) în lungime de 60 cm, fixat de coadă cu un colier metalic, cu o

pană din lemn și cauciuc, iar pe partea opusă, colierul este împănat cu un

șurub metalic; partea metalică prezintă pe întreaga suprafață urme de rugină,

iar mânerul coasei din zona medicală a copii, lipsește; partea metalică a

coasei are la vârf lățimea de 0,7 cm, în zona mediană 1,3 cm, iar spre mâner

are lățimea de 5,5 cm; mânerul din zona mediană a coasei.

A fost obligat inculpatul să plătească

statului suma de 2.500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

onorariu avocat oficiu, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiție

către Baroul Suceava, iar suma de 135 lei reprezentând contravaloarea

raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Mina

Minovici București.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul G.I. este nepotul victimei G.C.,

acesta din urmă fiind fratele mamei sale.

Victima avea afecțiuni locomotorii,

deplasându-se foarte greu, fiind internată în mod repetat, la Spitalul de boli

cronice Solea. Cu aproximativ trei săptămâni înainte de incident, G.C. a fost

externat din spital de către inculpat, cu scopul de a avea grijă de el, fiind

transportat la domiciliul său.

Reține instanța de fond că, în realitate,

scopul urmărit de inculpat nu era acela de a îngriji victima, ci de a beneficia

de pensia lunară a acesteia în cuantum de 200 lei lunar, având totodată și

economii la C.E.C., în sumă de aproximativ 1000 lei.

După epuizarea economiilor victimei,

inculpatul s-a plâns că nu-l mai poate întreține pe unchiul său, astfel încât

îl va interna, din nou, la Spitalul Solea sau la un azil de bătrâni.

Inculpatul presta munci ocazionale la diverse

persoane din localitatea de domiciliu, respectiv sat Corocăiești, județul

Suceava, iar sumele obținute, le cheltuia, în cea mai mare parte pe băuturi

alcoolice.

Inculpatul era cunoscut ca fiind un

consumator de băuturi alcoolice, iar pe acest fond se manifesta violent.

Anterior a suferit mai multe condamnări.

În ziua de 14 martie 2008, în jurul orelor

7,30, inculpatul a plecat la Agenția C.E.C. din com. Dumbrăveni de unde a

retras suma de 100 lei, aparținând victimei. A cumpărat băuturi alcoolice din

localitatea Dumbrăveni, iar când a ajuns la domiciliu a continuat să consume

alcool împreună cu victima, după care a plecat din nou spre sat.

A revenit la domiciliu, noaptea târziu, având

un conflict spontan cu victima G.C. În aceste împrejurări, inculpatul i-a

aplicat acesteia mai multe lovituri, cu o coasă, în diferite zone ale corpului,

după care a abandonat-o în curte, în apropierea ușii de la intrarea în imobil,

unde victima a și decedat.

Din Raportul de necropsie nr. 89/ C din 15

martie 2008 întocmit de S.M.S. Suceava, rezultă că moartea victimei G.C. a fost

violentă, datorându-se șocului hemoragie acut instalat ca urmare a hemoragiei

externe masive produse prin secțiunea pachetului vasculo-nervos radial și

cubital bilateral. După morfologia lor, leziunile s-au putut produce prin

lovire activă cu un corp tăietor-înțepător (posibil coasă).

În raport de starea de fapt reținută și de

probele administrate instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului G.I. realizează

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174

alin. (l) C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de

fond, a declarat apel inculpatul G.I., solicitând desființarea acesteia și în

cadrul rejudecării reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 3 din 7 ianuarie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 1954/86/2008, s-a dispus admiterea

apelului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare a fost redusă

pedeapsa principală de la 20 ani închisoare la 13 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus ca

inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 329/2007 a Judecătoriei Suceava, executând în final

pedeapsa de 15 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

A fost menținută starea de arest și în baza art.

383 alin. (l) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a

fost dedusă, din pedeapsa aplicată, perioada detenției provizorii de la 19

noiembrie 1998 la zi.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a

reținut, în esență, că, pot fi reținute în favoarea inculpatului, circumstanțe

judiciare atenuante de natură a permite coborârea pedepsei sub minimul special.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și inculpatul G.I., invocându-se

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Parchetul a solicitat casarea deciziei și

menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr. 316 din 19 noiembrie

2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, iar inculpatul a apreciat că pedeapsa

poate fi coborâtă sub limita stabilită de instanța de apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând recursurile formulate în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (l) și art. 385

7

alin. (l) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Starea de fapt reținută de instanța de fond

este corectă, fiind fundamentată pe probele administrate în faza de urmărire

penală și în cursul cercetării judecătorești.

De asemenea, încadrarea juridică a faptei, în

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (l) raportat la art.

175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., este legală.

Cât privește individualizarea judiciară a

pedepsei, Înalta Curte constată că instanța de apel a luat în considerare

criteriile generale de individualizare, astfel cum sunt prevăzute în art. 72 C.

pen., aplicând o pedeapsă în  cuantumul necesar atingerii scopului acesteia,

astfel cum este prevăzut în art. 52 alin. (l) C. pen.

Potrivit acestui din urmă text, pedeapsa este

o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe

lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând

dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală

săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de

executare a acesteia, trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor

săvârșirea de fapte penale.

Este necesar și obligatoriu ca la

individualizarea judiciară a pedepsei să se aibă în vedere toate împrejurările

concrete care au însoțit săvârșirea faptei și care sunt de natură să releve

gradul de pericol social concret al faptei și al persoanei infractorului. Nu

pot fi neglijate greutățile familiale ale inculpatului, nivelul său

intelectual, starea sa de sănătate.

În același sens, în cuprinsul art. 74 C. pen.,

sunt enumerate doar exemplificativ o serie de împrejurări care ar putea

constitui circumstanțe atenuante.

Orice împrejurare de natură să ușureze

situația inculpatului se impune a fi luată în considerare în procesul de

individualizare judiciară, instanța urmând a le examina, în raport de celelalte

împrejurări în care a fost săvârșită infracțiunea, de gradul de pericol social

al faptei și făptuitorului. O altă abordare, ar restrânge în mod nejustificat

dreptul de apreciere al judecătorului, iar analiza concretă și distinctă a

fiecărei cauze ar fi înlocuită de interpretări abstracte de natură a

individualiza pedeapsa în mod greșit, eronat.

În speța dedusă judecății, din raportul de

expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici

București rezultă că inculpatul prezintă o tulburare organică de personalitate

pe fond toxietilic cu deteriorare cognitivă și decompresări psihiatrice, având

discernământul diminuat în raport de fapta săvârșită, recomandându-se luarea

măsurii de siguranță a tratamentului medical prevăzută de art. 113 C. pen.

Starea de sănătate a inculpatului, corelată

cu atitudinea sa procesuală, cu nivelul său intelectual, au fost apreciate

corect, de instanța de apel, ca fiind circumstanțe atenuante de natură a

permite coborârea pedepsei sub minimul special.

Aplicarea unei pedepse în cuantum de 13 ani

închisoare, cu executare în regim de detenție este de natură a satisface

exigențele ce decurg din art. 52 C. pen., scopul pedepsei fiind pe deplin

realizat.

Nu se justifică însă coborârea pedepsei sub

limita stabilită de instanța de apel, fapta săvârșită fiind gravă.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte,

în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Suceava și de inculpatul G.I.

În baza art. 385

17

alin. (4) C.

proc. pen., raportat la art. 383 alin. (1) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen.,

va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la

15 martie 2008 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

cuantum de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 3

din 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală, privind pe

inculpatul G.I.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 15 martie 2008 la 16 martie

2009.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie

2009

.